Aniversarea zilei: Maimonide

[Civilizatii]

Moise Maimonide

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Moise Maimonide

Statuia lui Maimonide din Córdoba

Moise Maimonide (n. 30 martie 1135, Córdoba - d. 13 decembrie 1204, Fustat, azi Cairo) a fost un filosof, medic şi teolog evreu din Evul Mediu, născut în Spania (Andaluzia) si stabilit în Egipt. El este cunoscut şi sub numele ebraic de Rabbi Moshe ben Maimon (sau cu anagrama iniţialelor: RaMBaM), iar în limba arabă ca Abu Imran Musa ibn 'Ubayd Allah Maimun al Qurtubi al Israili. Maimonide este considerat cel mai important înţelept al Iudaismului din perioada medievală a istoriei. Opera sa principală, Călăuza şovăielnicilor^[1], publicată în limba arabă (cca. 1190), în care propune o formulă alegorică de interpretare a textelor sfinte, pentru anularea contradicţiilor dintre învăţătura lui Dumnezeu relevată în Tora, cunoştinţele oferite de ştiinţele naturii şi filosofie, a exercitat o influenţă asupra dezbaterilor religioase şi filosofice din Iudaism şi Creştinism până în secolul al XVIII-lea.

Viaţa şi opera

Moise Maimonide s-a născut la 30 martie 1135 la Córdoba, pe atunci capitala unui Califat arab dominat de o ramură a dinastiei musulmane, mai tolerante, a Omeiazilor. Primele învăţături le primeşte de la tatăl său, Maimon Ben Yosef Ha'dayan,rabin provenit dintr-o familie bine văzută din Córdoba. În plus, este iniţiat în filosofia clasică greacă şi arabă de către învăţaţii arabi. În 1148, Cordoba a fost cucerită de dinastia Almohazilor, iar creştinii, ca şi evreii, au fost constrânşi să se convertească la Islam. Familia lui Maimonide alege exilul, rătăceşte prin Africa de nord, este semnalată în anul 1159 în oraşul marocan Fèz, apoi prin 1165 la Ierusalim, pentru a se stabili în cele din urmă în Egipt, mai întâi la Alexandria, apoi definitiv la Fustat (actualul Cairo), unde Maimonide va trăi până la sfârşitul vieţii sale. În timpul acestor peregrinări, Maimonide continuă să se instruiască, studiază de asemenea medicina, iar în 1159 publică lucrarea "Introducere în calculul calendarului" precum şi un comentariu asupra logicei aristotelice. La Fustat, Moise Maimonide devine conducătorul (Naggid) comunităţii evreeşti şi primul rabin al oraşului, iar în 1185 este medicul personal al lui Saladin, sultanul Egiptului şi Siriei. În ciuda numeroaselor sale obligaţii în această perioadă, tocmai atunci Maimonide reuşeşte să-şi redacteze operele sale cele mai importante.

În Sanhedrin Mişna, scrisă în limba arabă şi tradusă mai târziu în ebraică, comentează Mişna (Ansamblul legilor nescrise ale iudaismului rabinic transmise prin tradiţia orală. Mişna împreună cu comentariile sale - Ghemara - alcătuiesc Talmudul) şi stabileşte "Cele 13 principii ale Credinţei", care sunt şi astăzi recitate de evlavioşii evrei în fiecare dimineaţă, ca parte componentă a rugăciunii. Aceste principii sunt:

• 1. Cred că Dumnezeu este Creatorul şi Conducătorul întregii lumi.
• 2. Cred că Dumnezeu este unic şi nu există nici o altă unitate sau unicitate care să se asemene cu a Lui.
• 3. Cred că Dumnezeu nu are corp şi nici o descriere de ordin fizic care I s-ar putea asocia.
• 4. Cred că Dumnezeu este veşnic, că El există de dinainte de a exista lumea şi va continua să existe după ce aceasta se va sfârşi.
• 5. Cred că rugăciunile şi preamărirea trebuie îndeptate doar către Dumnezeu, şi nu către oricine sau orice altceva.
• 6. Cred că toate cuvintele profeţilor sunt adevărate.
• 7. Cred că Moise este cel mai important dintre profeţi, că nivelul său de profeţie nu a fost şi nu va fi atins niciodată de către nimeni altcineva.
• 8. Cred în faptul că Tora a constituit obiectul Revelaţiei divine la Muntele Sinai şi că Tora pe care o avem astăzi este aceeaşi cu cea primită de la Dumnezeu atunci.
• 9. Cred că Tora nu va fi niciodată schimbată de către Dumnezeu sau înlocuită cu o altă învăţătură.
• 10. Cred că Dumnezeu este atotştiutor.
• 11. Cred că Dumnezeu oferă răsplată şi pedeapsă în funcţie de modul în care oamnenii Îi respectă poruncile.
• 12. Cred că Mesia va veni şi chiar dacă întîrzie îl aştept în fiecare zi.
• 13. Cred că morţii vor fi înviaţi în era Mesianică.

În anul 1180, Maimonide definitivează lucrarea sa "Mişne Tora", în 14 volume, un cod autoritar al legilor iudaice, scrise şi orale.

Între 1176 şi 1190 (sau până în 1200?), lucrează la principala sa operă, Călăuza şovăielnicilor sau Călăuza rătăciţilor (în arabă: Dalalat al-Ha'irin, tradusă apoi în ebraică: More nevuchim), în care încearcă să împace iudaismul rabinic cu principiile aristotelice trecute prin filosofia arabă, în care sunt incluse elemente neoplatoniciene. Această carte, care cuprinde concepţii asupra naturii lui Dumnezeu şi asupra creaţiei lumii, asupra liberului arbitru şi a legăturii strânse între bine şi rău, a influenţat şi pe filosofii creştini ca Toma de Aquino şi Albertus Magnus şi, într-o oarecare măsură, gândirea lui Spinoza. În secolul al XVIII-lea, filosoful Moise Mendelssohn a prelucrat opera lui Maimonide, în încercarea de a armoniza iudaismul cu ideile iluminismului.

Moise Maimonide a mai publicat lucrări în domeniul astronomiei, logicii, matematicii şi 10 dizertaţii de medicină.

Maimonide a murit la 13 decembrie 1204 la Fustat şi a fost înmormântat, conform dorinţei lui, la Tiberia, Palestina (Eretz Israel). Mormântul său poate fi văzut şi astăzi.

Semnificaţia operei lui Maimonide

Marele merit al lui Maimonide este acel de a fi combinat filosofia aristotelică cu o teorie iudaică distinctă asupra preceptelor etice ale Torei. Creativitatea sa a însemnat însă şi principalul obstacol în calea acceptării ideilor sale. Într-o religie fondată pe tradiţii de nezdruncinat, punctele de vedere ale lui Maimonide au constituit timp de secole subiecte controversate, în special în sfera rabinilor ortodocşi. Impactul acestora însă nu poate fi negat. Textele sale teologice continuă să fie dezbătute şi azi în academiile iudaice. Maimonide este primul care a pus accentul pe percepţia pe care omenirea o poate avea în relaţia directă cu Dumnezeu, formulându-şi celebra teză potrivit căreia oamenii l-ar vorbi pe Dumnezeu numai de rău din moment ce se discută mai degrabă despre „ce nu este” decât despre „ce este” Dumnezeu. Maimonide consideră că între Dumnezeu şi oameni s-ar interpune o categorie specială, trupurile paradisiace, pe care le numeşte „îngeri”, modelul spre care aspiră oamenii atunci când încearcă să atingă acel summum bonum, cunoaşterea lui Dumnezeu. Aici Maimonide scoate la iveală „judecata”, unul dintre principalele instrumente ale gândirii sale, prin intermediul căruia va cerceta toate poruncile tradiţionale iudaice. Desemantizând şi explicitând aceste porunci, separând sacrul de profan, Maimonide reuşeşte să transforme „morala divină” într-o „morală profană”,iar de aici provine uşurinţa cu care preceptele sale au devenit repede puncte de referinţă pentru legile morale fireşti.

Diferenţa dintre judecată şi revelaţie nu echivalează cu diferenţa dintre ce este inteligibil şi ceea ce este „învăluit în mister”. Inteligenţa este un proces treptat care tinde spre a înţelege şi explica conţinutul cuprins într-un fapt profetic. Pentru Maimonide, profeţia devină posibilă (nu oricui, fiind de fapt un dar divin) atunci când la baza acesteia se află un summum de informaţii. Filosofia este una dintre artele pe care Maimonide le consideră căi spre profeţie. Chiar dacă el este de părere că nu toţi filosofii trebuie să fie în mod necesar profeţi, Maimonide consideră însă că profeţii sunt în mod absolut filosofi. Astfel nu poate exista un decalaj între adevărul derivat din filosofie şi cel derivat din Tora. Cu toate acestea, sarcina sa s-a îngreunat vizibil atunci când a trebuit să explice de ce uneori Tora şi filosofia nu se armonizezează. Aici Maimonide pune accentul pe moralitate, considerând morala ca unul dintre derivatele filosofiei. Pentru ca moralei să i se poată opune o lege cel puţin la fel de argumentată logic, trebuie ca aceasta să fie susţinută temeinic de precepte derivate din observaţia ştiinţifică a realităţii.

Referinţe

1. ^ Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1965, p. 206

Legături externe

• Maimonide: Teolog, filosof, medic (fr.)
• Moise Maimonide: Biografie (en.)
• Mişne Tora, trad. engl.
• Moise Maimonide - Fragmente alese

[silvian dobre]