Aniversarea zilei: Franz Liszt

[altmariusclassic]

Liszt a fost fiul unui administrator, care lucra pentru familia Esterhazy, ocrotitorii si sponsorii lui Haydn. Franz s-a nascut in 1811 la Raiding in Ungaria, dar intreaga familie s-a mutat destul de curand la Viena. Acolo viitorul compozitorul a inceput sa studieze muzica, primul sau profesor de pian fiind Czerny. Franz Liszt a avut sansa ca primul sau profesor de compozitie sa fie chiar celebrul Salieri. Atat tatal, Adam Liszt, cat si bunicul lui Franz fusesera administratori, lucrand pentru printul Nicholas Esterhazy, iar micul Franz ar fi ajuns probabil sa faca acelasi lucru, daca tatal nu ar fi realizat ca baiatul are un talent deosebit pentru muzica. Si Adam isi dorise in tinerete sa urmeze o cariera muzicala, iar esecul sau l-a facut sa se ocupe indeaproape de Franz.

Urmand modelul Mozart, dar fara aceeasi severitate, Adam a organizat mai multe concerte ale baiatului, pe cand acesta avea doar noua ani. In afara mandriei de a avea un fiu talentat, Adam Liszt avea un scop cat se poate de practic, pentru ca spera ca in public se va gasi un sponsor generos, care sa il ajute sa plateasca scoala baiatului. Incercarea s-a bucurat de succes, mai multi nobili maghiari oferind banii pentru ca micul Franz sa poate ajunge la Viena, unde erau cei mai buni profesori de muzica.

Ajuns acolo, baiatul s-a dus la unul dintre marii profesori de pian, Czerny, o adevarata celebritate in domeniu. Acesta a fost de-a dreptul stupefiat de talentul copilului, atat de mult incat s-a oferit sa il invete tot ceea ce putea fara plata. Chiar si Beethoven a avut ocazia sa-l auda pe Franz cantand, si se spune ca ar fi fost incantat. Se parea ca micul Liszt era foarte norocos. In scurt timp atrasese atentia unui mare profesor - si obtinuse si lectii gratuite - dar si pe cea a unui titan al muzicii.

La varsta de 12 ani Liszt a suferit si prima deziluzie din "cariera" sa, fiindu-i refuzata inscrierea la Conservatorul din Paris. Motivul era banal si pare astazi ridicol - micul muzician nu era francez. Asa ca solutia gasita a fost sa studieze in continuare in particular. Debutul sau parizian, in martie 1824, s-a bucurat de un enorm succes, Franz ajungand sa dea concerte in toate saloanele importante ale epocii. Dar cand Adam a vrut sa continue acest mini-turneu, sotia sa s-a impotrivit. Relatiile dintre cei doi erau tensionate de multa vreme, asa ca despartirea nu a mai fost o surpriza pentru nimeni. Micul Liszt a fost cu adevarat afectat, criza fiind insa doar primul pas spre problemele emotionale care aveau sa-l afecteze mai tarziu. A pornit la drum din nou, sustinand concerte in Anglia, apoi din nou in Franta, dar in final epuizarea si-a spus cuvantul. S-a retras alaturi de tatal sau la Boulogne, pentru o perioada de odihna. Aici Franz a avut parte de o noua lovitura, Adam murind din cauza febrei tifoide. Inca un copil, Franz s-a vazut nevoit sa se intoarca la Paris, unde a locuit alaturi de mama sa si fiind obligat sa asigure existenta materiala a familiei. La varsta de doar 15 ani a inceput sa predea lectii de pian.
Starea fizica si psihica a lui Liszt au fost mereu intr-un echilibru fragil. La 16 ani predand lectii de pian, s-a indragostit de una dintre elevele sale. Cand tatal acesteia a intervenit cu brutalitate pentru a-i desparti pe cei doi, Liszt a avut o cadere psihica, insotita de crize catatonice. Starea sa a fost atat de grava incat s-a spus chiar ca ar fi murit. Si-a revenit cu greu si pret de aproape un an nu a mai putut macar sa atinga un pian. Se gandea deja sa renunte definitiv la muzica si sa se retraga din viata publica, eventual sa se preoteasca. Evenimentul care l-a facut sa iasa din aceasta stare a fost revolutia din iulie 1830. Fanatismul si entuziasmul luptelor de strada l-au smuls din visarea depresiva si l-au facut sa se intoarca la prima sa dragoste, muzica.

Dar adevarata revelatie care l-a marcat definitiv a avut loc pe 9 martie 1831, cand a avut pentru prima data ocazia sa-l auda pe marele violonist Paganini, care sustinea un concert la Opera din Paris. Virtuozitatea muzicianului l-a motivat pe Liszt, care si-a promis ca va deveni un adevarat Paganini al pianului. A inceput sa exerseze cu o adevarata nebunie, pana la 14 ore pe zi, indiferent cat de obosit ar fi fost sau ce s-ar fi intamplat in jurul sau.



Printre prietenii si admiratorii sai, nu putini la numar, se numara si Chopin. In casa acestuia Liszt avea sa o intalneasca pe Marie d'Agoult, o contesa de 28 de ani, pe atunci casatorita. Cei doi au scandalizat toata lumea buna a Parisului cand au plecat impreuna in Elvetia, stabilindu-se la Geneva. Cuplul a avut doua fete si un fiu, iar starea financiara a noii iubite i-a oferit lui Liszt stabilitatea materiala de care avea atata nevoie. A continuat sa compuna, pentru prima data fara sa-si mai faca griji cu privire la ziua de maine. Dar la fel cum s-a intamplat si cu parintii sai, casatoria a avut de suferit din cauza ambitiilor nebunesti ale compozitorului. Liszt dorea sa reia seria de concerte. Ii lipseau ovatiile publicului si magia pe care o traia cand, transportat de propriile viziuni interioare, dadea nastere compozitiilor sale. A acceptat o serie de astfel de concerte, dorind sa stranga bani pentru victimelor inundatiilor din Ungaria din 1838, apoi pentru statuia memoriala dedicata lui Beethoven. Marie s-a opus ideii, dorind ca Franz sa stea acasa, unde sa compuna in liniste, ferit de agitatiile vietii artistice. Dar Liszt a rezistat presiunilor familiei si si-a continuat cariera.

In iarna lui 1839 s-a intors in Ungaria, pe care o parasise in urma cu 18 ani. Aici a vizitat Budapesta si apoi localitatea sa natala, Raiding. Aici a ascultat pentru prima data cu atentie muzica lautarilor, care i-a dat o idee : o compozitie care sa reflecta chiar spiritul maghiar. A inceput sa compuna celebrele sale Rapsodii Ungare.

In urmatorii cinci ani a sustinut numeroase concerte in intreaga Europa, in fata unui public extaziat de talentul tanarului muzician, care putea sa cante ore in sir, fara partitura si fara cea mai mica greseala. Dar in 1847 a renuntat definitiv la scena, alegand sa se dedice exclusiv compozitiilor proprii. Cum casatoria sa era practic un capitol inchis, distanta dintre cei doi nemaiputand fi depasita - de fapt, nici unul dintre ei nu a facut cea mai mica incercare pentru a repara lucrurile - Liszt s-a intors la muzica.



In 1842, in timpul unui turneu in Ucraina, a intalnit-o pe printesa Carolyne Sayn-Wittgenstein, o persoana bogata, excentrica si, cel mai important, divortata. Cei doi au inceput o relatie care avea sa dureze 12 ani, interval in care Liszt a compus unele dintre cele mai importante lucrari ale sale, intre care simfoniile Dante si Faust. Datorita celebritatii lui Liszt, orasul Weimar a devenit o adevarata Mecca a muzicii, cartierul general al scolii neo-germane, stralucit reprezentata prin Berlioz, Brahms sau Wagner. Liszt a ramas aici un timp, dar intrigile si jocurile de culise, precum si rivalitatile dintre compozitori si sponsori l-au dezgustat, facandu-l in final sa paraseasca orasul.

Desi ultimii 25 de ani din viata sa fusesera deosebit de productivi pentru creatia sa, Liszt a trecut prin nenumarate momente dificile, care au pus o grea amprenta mai ales asupra echilibrului sau psihic, si asa instabil. Carolyne a innebunit in jurul lui 1860, iar compozitorul a pierdut si doi copii, un fiu si o fiica, intr-un interval de nici trei ani. Simtind ca nu mai poate sa suporte socurile, Liszt s-a indreptat din nou spre vechiul sau refugiu, religia, retragandu-se intr-o biserica dominicana. Dar nici aici nu a renuntat la muzica si a continuat sa compuna, chiar intre peretii chiliei sale saracacioase.

A avut un tarziu moment de triumf in 1867, cand a compus o slujba de incoronare pentru Imparatul Franz Iosif. Dar Liszt stia ca are nevoie de linistea si pacea unui refugiu din fata lumii dezlantuite, care il obosea. Asa ca si-a facut un program care ii permitea sa traiasca in liniste si mai ales sa compuna fara imixtiuni din exterior. Pentru ultimii 15 ani din viata s-a incadrat intr-o placuta rutina : din ianuarie pana in martie traia si locuia in Budapesta, din aprilie pana in iunie preda la Weimer, in restul anului retragandu-se intr-o vila de langa Roma. Datorita acestui program impus ultimii zece ani din viata sa s-au dovedit deosebit de creativi.

In 1870 Liszt a suferit un accident stupid si banal, cazand pe niste trepte si lovindu-se destul de serios. Nu si-a mai revenit niciodata cu adevarat. Mai mult, a inceput sa-si piarda vederea din cauza cataractei si banii au inceput sa fie tot mai putini si mai greu de castigat. In vara lui 1866, pe cand participa la Festivalul Wagner de la Bayreuth, Liszt s-a imbolnavit de pneumonie, murind pe 31 iulie. Din pacate acest moment a fost obscur pentru contemporani, care erau mai bucurosi sa-l onoreze pe noul titan, Wagner.
http://www.artline.ro/Franz_Liszt___biografie-12925-1-n.html