Dinu Pillat credea că primul său roman, Așteptând ceasul de apoi (confiscat de Securitate, sub formă de dactilogramă, în momentul arestării scriitorului, în 1959, și recuperat din arhivele CNSAS abia în 2010) este mai valoros decât tot ce a mai scris. Este o judecată emoțională, pe care suntem nevoiți, într-un fel, să o respectăm. În ceea ce mă privește, consider mai bine construit și scris cu mai multă detașare alt roman al lui Dinu Pillat, Moartea cotidiană, publicat în 1946.
În dimineața zilei de 27 februarie 1937, Ana, soția lui Justin Ionescu, profesor de limba franceză la liceul Ferdinand din București, se scoală ca de obicei la ora 7 și dă perdelele la o parte ca să facă lumină în dormitor și să-l trezească pe soțul ei care doarme în patul alăturat. Deși abia trecut de 50 de ani, profesorul se află într-o fază avansată de îmbătrânire; cunoscuții se întreabă cum mai poate face față atribuțiilor sale de cadru didactic.
În timp ce Justin se bărbierește și se spală, Ana îi pregătește gustarea de dimineață pe care i-o servește de fiecare dată înainte de plecarea lui la școală. Băiatul lor, Sandu, în vârstă de 19 ani, student la Politehnică, mai doarme în camera lui, obosit după un chef făcut cu colegii în ajun, de unde s-a înapoiat acasă pe la miezul nopții. Mama lui îl trezește, amintindu-i că trebuie să meargă la facultate și să finalizeze proiectul unui pod; sub formă de schiță, lucrarea se află pe planșa de pe masa din camera lui.
În sufragerie doarme un frate mai mare al lui Justin, Hypolit, fost președinte al tribunalului din Botoșani; e necăsătorit și infirm, după ce i-au fost amputate ambele picioare, puțin mai jos de șolduri. El se află în îngrijirea Anei, ajutată de bucătăreasa lor, Maria; infirmul nu se poate mișca singur din fotoliu și, când are ocazia, se agață de Ana sau de bucătăreasă, simțind o plăcere perversă să ciupească măcar un corp de femeie din apropierea lui, dacă de altceva nu mai e în stare.
Este, să recunoaștem, un început original de roman, cu o prezentare succintă a membrilor familiei și a relațiilor dintre ei, prin vizitarea la o oră matinală a fiecărei camere. După acest „generic“, povestea se amplifică, mergând în trecut și în viitor.
Valeriu Logadi, tatăl Anei – rămas fără avere după terminarea Primului Război Mondial – și-a înființat la un moment dat un anticariat ca să-și câștige existența. Fiica lui, Ana, îl ajuta la vânzarea cărților. Așa l-a cunoscut ea pe profesorul Justin Ionescu, mare amator de cărți. Căsătoria lor a fost hotărâtă de părinți, fără ca tinerii să se iubească. Tatăl lui Justin era grefier, iar mama lui – o femeie simplă.
După căsătorie, din economiile profesorului, au cumpărat casa în care locuiesc și acum, la periferia capitalei. Apoi, când s-a născut Sandu, au angajat o bucătăreasă, Maria, ca să o ajute pe Ana la gospodărie. În curte mai locuiesc maiorul Eustațiu Popescu cu soția lui, Eufrosina, și cele două fetițe ale lor; o croitoreasă, un cioclu și o bătrână care ține în gazdă un student la Conservator (acesta își plătește chiria în natură, proprietăreasa nedorind să renunțe la plăcerile din tinerețe).
În ziua cu care începe romanul, Hypolit împlinește 55 de ani și, la cererea sa, beau cu toții la prânz un pahar de vin. După masă, profesorul se duce ca de obicei la cafeneaua Corso. Sandu lipsește de la Politehnică, merge la un film, apoi la o amantă, Mimi, manichiuristă (cu care – avantaj luat de el în calcul – face dragoste fără să-l coste nimic). Ana este invitată la o cafea de soția maiorului Popescu.
Viața se desfășoară cenușie, fiecare fiind nemulțumit în felul lui de ceea ce a ajuns: Justin – un ratat ireversibil, Hypolit – un infirm incurabil, Ana – o menajeră fără plată și lipsită de orice alte satisfacții, Sandu – un tânăr bătrânicios, cu o viață repetitivă.
Seara, la cină, Sandu întârzie, dar ia hotărârea ca de a doua zi să-și schimbe modul de viață. Profesorul se retrage în biroul lui să corecteze tezele elevilor săi din clasa a IV-a, iar Ana și Hypolit se duc la culcare.
Justin începe să corecteze, dar moare subit, în urma unui atac de cord. Nevasta lui are un coșmar, se trezește și se miră că la miezul nopții Justin nu e în dormitor. Se duce repede în birou unde îl găsește fără suflare. Speriată, alertează întreaga casă.
În scurtă vreme vin vecinii. Ana și Sandu încep să se simtă vinovați, având sentimentul că nu l-au înțeles pe cel decedat. Hypolit este îngrijorat de soarta lui; se gândește că, după moartea lui Justin, pensia pe care o va primi văduva va fi insuficientă pentru a întreține un fiu la Politehnică și un cumnat infirm.
Personajele lui Dinu Pillat sunt „oameni fără însușiri“, temă modernă, cu rare prefigurări în proza românească anterioară. Dinu Pillat, spirit european, avea sensibilitatea de scriitor reglată la obsesiile secolului douăzeci. Cartea lui nu pare demodată nici azi.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius