Altădată, pe 28 iulie

[altmarius]

Publicat: Ieri, 06:25

 

1914 – guvernul de la Viena condus de cancelarul Karl conte de Stürgkh, a transmis Belgradului, prin telegraf, de la Bucureşti, declaraţia de război, în care se arăta printre altele că: „Guvernul regal al Serbiei, nerăspunzând în chip satisfăcător notei ce i se remisese de ministrul  Austro-Ungariei la Belgrad, pe data de 23 iulie, guvernul imperial regal se vede în necesitatea de a vechea însuşi la salvgardarea drepturilor şi intereselor sale şi să recurgă în acest scop la forţa armelor. Austro-Ungaria se consideră, deci, din acest moment, în stare de război cu Serbia.” Declaraţia de război austro-ungară a fost semnată de ministrul de externe Leopold Berchtold.

Astfel, având drept pretext atentatul de la Sarajevo, din 28 iunie 1914, când principele moştenitor Franz Ferdinand şi soţia sa (Principesa Sofia Choteck) au căzut sub gloanţele lui Gavrilo Princip (sârb de naţionalitate şi cetăţean austriac), Primul Război Mondial a fost declanşat. În realitate însă, acesta şi-a avut originea în ascuţirea contradicţiilor imperialiste, în setea de cuceriri şi în rivalităţile Marilor Puteri, constituite în cele două grupări politice militare: Tripla Alianţă (Germania, Austro-Ungaria, Italia) şi Antanta (Franţa, Anglia, Rusia).

Încă din 1879 (când a avut loc încheierea unui acord între Germania şi Austro-Ungaria, piatra de temelie a viitoarei Triple Alianţe), reîmpărţirea Lumii a fost cerută de Germania care a motivat cu acel prilej, că aceasta ar fi calea prin care s-ar putea rezolva spaţiul vital de trai al poporului german. Dar de izbucnirea războiului au fost la fel de vinovate şi celelalte puteri ale alianţelor, toate având aspiraţii spre dominaţie şi extindere a sferelor de influenţă. Şi că lucrurile au stat aşa, cel mai bun exemplu ce poate fi dat este poziţia adoptată de Curtea de la Viena, care a avut aprobată încă din ziua de 24 iunie 1914 un plan de ofensivă împotriva Serbiei, plan pe care Germania l-a completat printr-unul de acţiune comună. În urma unor astfel de acţiuni, Comandamentului armatei imperiale habsburgice nu i-a mai rămas decât să aştepte un moment prielnic pentru a-l pune în aplicare. Iar acesta a fost atentatul de la Sarajevo (şi el pregătit atent de către Organizaţia Secretă sârbă „Ujedinjenje ili smrt” - „Mâna neagră”, condusă de colonelul Dragutin Dimitrievič, un conspirator înnăscut, şeful Serviciului de Contraspionaj al Serbiei).

Drept urmare, după mai bine de patru decenii de dezvoltare „paşnică” a capitalismului, la jumătatea anului 1914, Europa şi apoi o mare parte a Lumii a fost atrasă în vâltoarea celei mai mari conflagraţii militare pe care a cunoscut-o până atunci omenirea: Primul Război Mondial. Fiindcă după 15/28 iulie 1914, declaraţiile de război şi ale altor state, au urmat ca o reacţie în lanţ.

VASILESCU GABRIELA