Altădată, pe 27 aprilie

[altmarius]

Publicat: 17 Aprilie 2016

 

1867 – s-a născut la Bucureşti, Sarmiza Bilcescu-Alimănişteanu (prima femeie româncă avocat, prima femeie din Europa ce şi-a luat licenţa în drept la Universitatea din Paris şi prima femeie din lume cu un doctorat în drept). Familia sa (strâns legată cu cea a lui Ion Brătianu), care nu a fost deloc străină de ideile progresiste, i-a oferit tot sprijinul pentru a învăţa, în special mama, Maria Bilcescu, cunoscută ca o mare feministă. Aceasta a însoţit-o chiar şi la Paris pe Sarmiza, atunci când s-a înscris la Universitatea Sorbona, unde la început a avut unele probleme legate de antipatia cu care a primit-o profesorul de drept civil, Edmond Louis Armand Colmet De Santerre. După terminarea primului an de studii, acelaşi profesor a fost nevoit să recunoască faptul că Sarmiza Bilcescu a dat dovadă de o conduită exemplară şi a studiat cu o înverşunare ce a depăşit chiar şi puterile unui student de sex masculin.

Sarmiza Bilcescu şi-a obţinut licenţa în anul 1887, primind admiraţia şi respectul colegilor săi, iar în 1890 şi-a susţinut teza de doctorat. Ziarele vremii au consemnat acest eveniment – prima susţinere a unei teze de doctorat de către o femeie – la loc de cinste, anunţând titlul lucrării: „De la condition lègale de la mère” („Despre condiţia legală a mamei”). Sarmiza avea doar 23 de ani în momentul susţinerii tezei, iar lucrarea sa era străbătută de concepţiile liberale, susţinând că libertatea este o aspiraţie şi o necesitate înnăscută a omului. Ea promova ideea egalităţii femeii cu bărbatul, în sensul sarcinilor şi drepturilor faţă de copii, dar şi a dreptului la tutelă al mamei. Dreptul francez a trebuit să recunoască legitimitatea propunerilor primei sale laureate.

 

* * *

 

Revenită în ţară şi sprijinită în mod special de renumitul jurist Constantin Dissescu, Sarmiza Bilcescu a fost admisă în Baroul Ilfov (care la acea vreme cuprindea şi Bucureştiul) ce era prezidat de cunoscutul avocat şi om politic Take Ionescu. Astfel, Consiliul avocaţilor fiind pus într-o situaţie cu totul specială, a primit în rândurile sale pentru prima dată o femeie. În motivarea deciziei, la finalul dezbaterilor, concluzia a fost: „Nu este cu putinţă de a împiedica petiţionara de a fi înscrisă ca avocat”. Cu toate acestea, Sarmiza Bilcescu nu a profesat niciodată.

După căsătoria cu inginerul Constantin Alimănişteanu (cu care a avut un băiat, Dumitru), Sarmiza Bilcescu s-a retras din profesie, rămânând totuşi activă în cercurile feministe unde a desfăşurat o amplă activitate, numărându-se printre membrele fondatoare ale „Societăţii Domnişoarelor Române”.

 

* * *

 

Sarmiza Bilcescu-Alimănişteanu a încetat din viaţă pe 26 august 1935.

 

VASILESCU GABRIELA