Altădată, pe 25 septembrie

[altmarius]

Publicat: Astăzi, 04:50

1897 – s-a născut, în oraşul New Albany din Statele Unite ale Americii, William Faulkner. Copilăria şi-a petrecut-o însă micul orăşel Oxford din Mississippi, unde a ascultat poveştile unei bătrâne negrese, despre glorioşii şi dezastruoşii ani ai războiului civil. Poveşti în care revenea mereu figura legendară a străbunicului, colonelul William Cuthbert Faulkner (aventurier, războinic şi scriitor de succes).

 Şcoala primară şi liceul le va face tot în micul orăşel Oxford, ca apoi să intre funcţionar la banca bunicului său.

În timpul primului război mondial, William Faulknera încercat să se înroleze ca voluntar. Nefiind însă primit în armata americană, se va înscrie în aviaţia engleză. Totuşi, nu a ajuns niciodată pe front, deoarece până la sfârşitul conflagraţiei a rămas într-o tabără de antrenament din Canada. În cele din urmă, întors acasă, William s-a înscris la Uniersitatea „Ole Miss”. Neavând posibilitatea financiară de a-şi continua studiile, a fost nevoit să se retragă după un an. Războiul îl văzuse de departe, dar America o percepea de prea aproape. Toateacestea voraccentua sentimentul drameidin vieţile oamenilor şi meleagurilor natale. Astfel, hrănit în iluziile gloriei apuse şi dezamăgit profund de viaţa mizeră pe care era obligat să o ducă, tânărul Faulkner s-a refugiat în scrierea unor versuri romantice sau ermetice.

Nevoit să lucreze, William a preluat postul de diriginte al oficiului poştal al universităţii din Oxford. În paralel a continuat să scrie, reuşind în 1924 să-şi publice prima sa culegere de versuri „Faunul de marmură”. Apoi, imediat a plecat la New Orleans, unde a făcut cunoştinţă cu scriitorul Sherwood Anderson. Cu ajutorul acestuia, în 1926 va publica primul roman intitulat „Plata soldatului”. Va călători în Europa, vizitând Italia şi Elveţia, după care pentru câteva luni se va îndrepta spre Paris. Reîntors în America va trăi din tot felul de munci. Continuă să scrie fără întrerupere, reuşind la numai un an de zile să publice un nou roman, „Ţânţarii” (o imagine amară a mediului de intelectuali snobi şi superficiali în care se învârtea).

Anul 1929 va fi crucial pentru William Faulkner. Mai întâi publică romanul „Sartoris” (o încercare de reîntoarcere către istoria legendară sau reale a locurilor natale), iar după câteva luni „Zgomotul şi furia” (prima sa carte cu un deosebit ecou).  De aici încolo, vreme de peste treizeci de ani, scriitorul va constitui prin romanele şi povestirile sale, o mitologie a Sudului, pornită fie de la date reale ori mitizate ale istoriei acestei regiuni. Doar câteva din aceste opere vor cunoaşte, la început, aprecierea şi recunoaşterea pe care o meritau. Fiindcă de abia în anul 1946, William Faulkner se va impune în faţa opiniei publice americane, prin publicarea unei antologii a scrierilor sale. Astfel, dintr-un autor neglijat pe nedrept, el va deveni în scurt timp unul dintre cei mai mari scriitori americani.

În 1949, lui Faulkner i s-a decernat Premiul Nobel, motivaţia juriului fiind „pentru viguroasa şi unica sa contribuţie artistică la romanul american modern”.

Şi astăzi, peste ani, opera faulkneriană este considerată drept cea mai strălucită soluţie a problemei timpului în romanul contemporan. Toate la Faulkner se întorc spre om ca un conflict care tinde să se exprime ca istorie. Iar lumea sa a rămas la fel de pasională, umană şi reală.

 

VASILESCU GABRIELA