Altădată, pe 24 martie

[altmarius]

Publicat: 14 Martie 2016

1721: Johann Sebastian Bach dedica sase concerte lui Christian Ludwig, margraf de Brandenburg-Schwedt, astazi numite Concertele brandenburgice, BWV 1046-1051.

Johann Sebastian Bach a fost un compozitor german si organist din perioada baroca considerat in mod unanim ca unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuala, stapanirea mijloacelor tehnice si expresive si pentru frumusetea lor artistica.

Concertele Brandenburgice, cele mai cunoscute compozitii ale lui Bach, surprind prin diversitatea lor sonora si prin bogatia instrumentala, care nu „pacatuieste" prin nici un element decorativ: in vreme ce primul, al treilea si al saselea concert folosesc complexe coruri instrumentale, al doilea, al patrulea si al cincilea evoca un soi de piramida pe trei niveluri care are la baza instrumentele de coarde, deasupra carora se afla solistii, iar in varf, unul dintre solistii de mai mare importanta si virtuozitate - trompeta in concertul al doilea, vioara in al patrulea, clavecinul in al cincilea.

Pe cind compunea aceste concerte, se crede ca Bach era angajatul printului Leopold de Anhalt-Cöthen, care nu era doar posesorul unei averi fabuloase, ci si un iubitor al muzicii, astfel incat compozitorul ajunsese sa fie al doilea cel mai bine platit de la curtea sa. Nenorocul l-a lovit pe Bach in 1721, cand nobilul sau patron s-a casatorit cu Frederica Henrietta de Anhalt-Bernburg, care i-a dat de inteles consortului sau ca nu o pasionau nici Bach, nici muzica lui.

Avind mare nevoie de o noua slujba, Bach si-a amintit de margraful Christian Ludwig de Brandenburg, care ii elogiase odinioara muzica, si i-a trimis, drept cadou, cele sase concerte. Acestea nu erau insa compozitii noi, iar structura lor diferita da de inteles ca nici macar nu fusesera concepute pentru a forma un set unitar. Asa ca margrafului nu i-au fost pe plac si nu i-a oferit lui Bach nici un post la Brandenburg. In 1734, la moartea margrafului, partiturile semnate de Bach au fost inventariate ca valorand cate patru grosi fiecare, o suma insignifianta. Numele de „Concerte Brandenburgice" le-a fost dat abia in secolul al XIX-lea, cand manuscrisele au fost redescoperite in arhivele din Brandenburg si salvate de Biblioteca Regala din Berlin.