Alexandru Dutu e.a - Armata romana in al doilea razboi mondial (1941-1945)

[altmariusbook]

31 august 1941. A 71-a zi de război!
Pierderile armatei (22 iunie – 31 august 1941): 13 061 morţi, 48 613 răniţi şi 9 694 dispăruţi. Pe categorii de militari: 2 791 ofiţeri, 989 subofiţeri şi 67 588 soldaţi.

* Pe frontul Niprului, vânătorii de munte şi cavaleriştii români ocupă dispozitiv defensiv, între Liubianovka şi Gruşevka.
* Pe frontul Odessei, la Vakarjani, cade în luptă un alt colonel român: Andrei Nasta, ofiţer de stat major al Diviziei 21 infanterie. În după-amiaza zilei, când situaţia marii unităţi devenise critică, generalul Nicolae Dăscălescu îl trimite (împreună cu căpitanul Gheorghe Chirilovici) la unităţile din linia întâi pentru a constata situuaţia şi a amplasa Batalionul 21 asalt la flancul stâng în vederea unei noi acţiuni. După îndeplinirea misiunii, cei doi ofiţeri se deplasează la flancul drept, unde Regimentul 17 infanterie începuse să cedeze teren. Luând comanda subunităilor din zonă, stat majoriştii înaintează în fruntea trupei până sunt ucişi de gloanţele inamicului. ,,Văzând moartea eroică a celor doi bravi ofiţeri – consemna generalul Nicolae Ciupercă – trupa se îmbărbătează şi recâştigă terenul pierdut”. Pentru ,,modul strălucit în care şi-a îndeplinit datoria”, colonelul Andrei Nasta a fost decorat, post-mortem, cu ordinul ,,Mihai Viteazul”, clasa a III-a, şi înaintat la gradul de general de brigadă.
* La spitalul din Tighina are loc următoarea discuţie între un ofiţer de rezervă (învăţător) şi mareşalul Ion Antonescu. ,,Când inamicul atacă – spune învăţătorul – sau când ofiţerul iese din adăpost şi strigă plutonului să-l urmeze la atac, oamenii, în loc să deschidă foc organizat asupra inamicului, se înfundă şi mai tare în adăpostul în care se găsesc şi trag dezorganizat focuri în aer”. Întrebat de mareşal de ce soldatul reacţionează astfel, învăţătorul răspunde: ,,Este neinstruit. Nu a tras în viaţa lui decât 5-10 cartuşe, dacă le-a tras şi pe acelea”.
* La spitalele din Băile Herculane sosesc 650 de răniţi de pe front, urmaţi în zilele următoae de noi loturi dirijate spre Timişoara, Alba Iulia şi alte oraşe.
* Biroul statistic al Marelui Cartier General întocmete situaţia centralizatoare a pierderilor armatei române de la începutul războiului: 13 061 morţi, 48 613 răniţi şi 9 694 dispăruţi. Pe categorii de militari, situaţia este următoarea: 2 791 ofiţeri, 989 subofiţeri şi 67 588 soldaţi.
* La orele 7.00, ,,Radio Budapesta” transmite: ,,În răsăritul Ungariei sună astăzi clopotele bucuriei. Se împlineşte un an de când, în baza acordului de la Viena, s-a rostit la radio cuvântul care da dreptate Ungariei, îndrumând-o pe drumul ei de glorie. Oradea, Clujul, Dejul, Târgu Mureşul şi alte oraşe din Transilvania, cu întregul popor din acel ţinut, au revenit la sânul patriei”.
* La rându-i Agenţia ,,Havas” face cunoscut lumii (la orele 17.00) atmosfera din Bucureşti: ,,Astăzi s-a împlinit un an de când România a trebuit să cedeze Ungariei o mare parte din Transilvania. Această dureroasă aniversare nu a fost reamintită în niciun fel. Pentru a evita orice polemică cu Budapesta, ce ar putea compromite colaborarea de arme româno-maghiară în Ucraina, în ziare nu s-a publicat niciun articol în legătură cu acest eveniment. Totuşi, poporul român nu va uita niciodată pierderea Transilvaniei şi nici datoria pe car eo are de a-şi elibera rudele rămase în această provincie”.
* Referindu-se la îngrijorările provocate de ştirile sosite din zona linie de demarcaţie româno-ungară, generalul Teodor Şerb, comandantul Corpului 6 teritorial, consemnează în Buletinul informativ: ,,Autorităţile maghiare continuă şi în prezent măsurile de oprimare a elementului românesc, luându-i toate mijloacele de existenţă, retrăgându-le brevetele industriale şi comerciale, lăsându-i fără niciun mijloc de trai. Din pădurile Munţilor Ghimeş şi din celelalte regiuni ale munţior păduroşi se transportă zilnic sute de vagoane de materiale, buşteni, scânduri, chiar verzi, cu trenurile spre Budapesta. De la Baia Mare se transportă la Budapesta tot minereul”.
* Regina Mamă Elena transmite mareşalului Ion Antonescu (prin colonelul adjutant Socrate Mardari) ,,cele mai bune mulţumiri” pentru gândul se a înfiinţa ordinul ,,Crucea Regina Mamă” şi-l ,,roagă insistent” să renunţe la idee, motivele urmând a i le spune personal.

P.S. Postarea se referă doar la contextul epocii.

Pe larg: Alesandru Duţu, Mihai Retegan, Război şi societate. România: 1941-1945, vol. 1, Editura RAO, Bucureşti, 1999.