Alese fabule, Viena, 1784

[altmariusbook]

„A 8 fabulă
De asin, leu, şi de cocoş.

Cocoşu, şi asinu păştea dinpreună; leu s-au apucat de asin, iară cocoşu spre norocu lui au început a cânta, şi îndată au început leu a fugi; că aşa să povesteşte, cum leu de viersu cocoşului foarte să teme. Asinu au gândit, că de el fuge; iară leu văzându-să a să goni de asin, când au fost de cocoş destul dăpărtat, ca să nu îi auză cântatu, bucuros au stat și s-au apucat de asin tot fărâme rumpându-l; asinu mai înaintea morții au zis: vai! eu sânt de tot fără minte, și nefecit, că nefiind din părinte tare născut, am venit cu acesta a mă bate.

Învățătură.

Mulți oameni cu gura sânt bărbați, dară nu cu fapta.

A 26 fabulă
De leu, și de alte fieri.

Leu cu celelalte fieri s-au unit, ca să meargă la vânat, și apoi prada toți aseminea să o înpartă; ei au prins un cerb, din care multe părți au făcut, fieștecare voia a sa a lua; pentru aceea leu foarte s-au măniat zicându-le: Partea // din întâiu să cade mie, că eu sânt mai vrednic de ea, decât măcar cine dintră voi; a doa să cuvine mie, că eu îs mai tare decât viu; a triia după dreptate să vine mie, că eu mai tare m-am ostănit dintră voi; apoi vreau a patra, și toate celelalte, și dacă voi nu veți vrea a mi le da, poate preteniia naostră lezne să să rupă. Auzind aceasta ortacii lui plini de gânduri nice un cuvânt zicând mereuți mereuți de acolo s-au dus.

Învățătură.

Omu trăbue dinaintea celui mai tare să să ferească.

A 46 fabulă.
De un lup și de o dropie.

Un lup mâncând o oae, îi s-au fost acățat în grumazi un os, și mare durere îi pricinuia; pentru aceia întră celelalte fiiare căuta pre una, ca să-i scoată acel os; dară nice una voia, ca să-l asculte, încă mai tare poftea, ca să-l vază mori. Mai în urmă cu multe făgăduințe au făcut, de dropiia // cu rostu ei cel lung i-au scos osu din înghițitoare, după care ea toate făgăduințăle de la lup au cerut; dară el i-au răspuns, și râdea numai de ea:

O pasăre! Dară nu-ți iaste destulă plată, că ț-am dăruit viiața? Tu ești mie încă mai mult datoare, decât eu ție; că eu, după ce mi-ai scos osu, lezne te-aș fi putut sugruma.

Învățătură.

Toate, ce omu unui nemulțămitoriu face, merg în vânt.

A 52 fabulă
De lup, și de vulpe.

Un lup s-au fost căștigat bine de mâncare, și acum zăcea în groapă-și răpăosând. Vulpea l-au aflat acolo, și l-au întrebat: pentru ce iaste așa în hodină? Lupu i-au răspuns: Nu îi prea bine, și o au rugat, ca să roage Dumnezăi pentru sănătatea sa. Vulpii i-au // fost ciudă, că de la lup nimică au putut fura, de aceea s-au dus la un păcurariu, și au zis cătră el: lupu îi în cutare loc, și dacă va vrea, lezne îl poate ucide. Păcurariului au fost asta destul, și întru aceea clipiială de ochiu s-au dus la locu, ce vulpea i-au spus, și aflându-l, l-au omorât; vulpea, toată prada ce în groapa lupului au găsit, o au luat; când ea acum gândea să-și facă voe bună, păcurariu și pre dânsa o au ucis.

Învățătură.

Binele cu strâmbu căpătat nu-i stătătoriu.

A 77 fabulă.
De Vinere, și de o mâță.

Un june așa iubea o mâță, cât au rugat Vinerea, ca să o mute întru o fămee.//

Dumnezăoia i-au ascultat rugăciunea, și s-au schimbat întru o fată foarte frumoasă. Acest june văzându-o așa frumoasă, foarte o au îndrăgit așa, cât o au vrut a o lua șie fămee, pentru aceea o au dus la a sa casă; acum fiind amândoi dipreună, iubitu da iubitei vorbe dulci, dară Vinerea au vrut a cerca, această mutare a firii iaste adevărată? Așa au lăsat în casă un șoarece acure; dară fata nice de iubitu ei, nice de vorbele lui au întrebat, ci au curs după șoarece; aceasta au făcut, cât zăoia s-au măniiat, și i-au dat iară forma cea mai dinainte.

Învățătură.

Omu măcară își schimbă starea, și treapta, dară năravu, și obiciaiu nu și-l lasă.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj