A citi si a scrie sunt, fara indoiala, daruri de la Dumnezeu. Precum Dumnezeu isi scrie lucrarea in lume, asa si omul isi scrie ratiunile in carti; cuvintele sunt vehicule ale ratiunii omenesti, precum lumea este purtatoare a pecetei Ratiunii Dumnezeiesti. Importanta scrisului este atat de mare incat Biserica a fost, din zilele apostolice, pastratoare si generatoare a cartilor, atat bisericesti, cat si laice.
Dar exista un aspect al folosirii literelor care este extrem de daunator, oricat ar parea de ciudat la prima vedere. In mijlocul oraselor, traim astazi o avalansa a literelor care ne fug zilnic in fata ochilor, transmitandu-se la suflet si producandu-ne o periculoasa imprastiere a mintii.
In primul rand, se observa cu usurinta ca omul s-a obisnuit sa isi tina mintea preocupata de tot felul de lucruri diverse, fara consistenta si care nu adauga vreo valoare pozitiva gandirii sale. De aceea avem astazi, peste tot in jurul nostru, bucati scurte de text care se perinda prin fata noastra. Fie ca este vorba de acele benzi de text care se scurg la infinit pe televizor de la dreapta la stanga, fie ca vorbim de mesajele publicitare pe care le gasim peste tot - pe blocuri, in metrou, pe hainele oamenilor, pe plasele lor etc - acestea se constituie intr-o retea de texte neimportante, absolut trecatoare dar extrem de agresive.
Mai mult decat atat, insisi oamenii nu mai pot sa-si opreasca reflexul de a parcurge texte, iar in intampinarea acestei patimi s-a raspandit cu viteza fulgerului asa-numitul "smartphone". Iar pentru cei care nu au sau nu doresc sa citeasca nimicuri pe telefon, ei au la dispozitie ziare care se distribuie gratis, pline de mizerabilele diluviuni mondene.
Fireste, oamenii rar se opresc sa se gandeasca la aceasta "nevoie" a lor, prinsi fiind in mrejele acestei "Fete Morgana" care le da iluzia preocuparii, furandu-le de fapt timpul si odata cu aceasta si sufletul. Dar pentru cel care doreste sa isi pazeasca mintea neimprastiata, aceasta increngatura reprezinta in fapt un gigantic bombardament, o adevarata agresiune continua. Este agresiunea literelor, a literelor care se doresc citite si cu care lumea se impauneaza precum poporul evreu se impauna ca o desfranata cu zeitatile pagane.
Zeii pagani, ca si textele care curg fara incetare in lume ca intr-o betie de litere, sunt doar niste iluzii. In spatele lor, ne spune Sfanta Scriptura, sunt diavolii. Intr-o vreme, acestia le capturau adoratia oamenilor prefacandu-se a fi personaje atotputernice, binefacatoare sau terifiante. In zilele noastre, adoratia oamenilor trece de la persoane la lucruri. Iar liturghiile acestor adoratii sunt constituite din suvoaiele neintrerupte si fara sfarsit al literelor fara noima, curgand prin rau-denumitele "mijloace de comunicare" moderne.
Ascunse insa de acest zgomot permanent si infernal se afla cuvintele lui Hristos, cele de-viata-facatoare, care ne comunica intelepciunea nepamanteana a unei vieti de dincolo de lume, care nu este efemera. Si astfel vedem ca literele pot capata vesnicie, convergand catre Dumnezeu-Cuvantul, Care este insusi Adevarul. Cuvintele vietii vesnice alunga efemeritatea literelor, trec dincolo de ele si, umplute fiind de Duh, se aseaza in suflet tamaduindu-l si linistindu-i mintea cea obosita de zgomotul lumii.
Sa cautam asadar sa fugim de agresiunea infernala a literelor dezlantuite, de asemenea evitand ca noi insine sa devenim purtatori de vremelnicie, si invatand sa cautam miezul lucrurilor, intelegand cuvintele adanci ale Sfantului Pimen: "De vei ajunge in orice fel de imprejurare grea, biruinta nu sta decat in tacere".
Paul Cocei
Paul Cocei
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius