Parintii de la Cavsocalivia si cei de la Chilia spanilor stiau din auzite ca in pestera s-ar afla moastele Sfantului, dar nu indrazneau sa le caute pentru ca se povestea, tot din auzite, ca s-au dus doi calugari sa le caute si in timp ce sapau a cazut o piatra mare de sus si a sfaramat piciorul unuia dintre ei. In timpul cand celalalt s-a dus la manastire sa aduca un mular sa-l ridice, Sfantul s-a aratat fratelui celui ranit in chipul unui calugar strain si l-a intrebat ce s-a intamplat cu el; dupa ce i-a spus pricina, Sfantul a apucat piciorul si tamaduindu-l i-a zis ca alta data nici el, nici altul sa nu mai vina sa sape, apoi s-a facut nevazut. Cel tamaduit a alergat cu bucurie si l-a intalnit pe tovarasul lui la Hair, venind cu mularul de la manastire si i-a spus tot ce s-a intamplat; de atunci nimeni n-a mai indraznit sa caute moastele Sfantului.
Dupa vindecarea lui Teofan, dupa porunca Sfantului ca sa deschida drumul la pestera sa poata sa se duca cei ce au evlavie, pentru sanatatea sufleteasca si trupeasca, unii din frati, auzind de minunile Sfantului, au luat voie de la manastire si au inceput sa sape temelia bisericii pe care urmau sa o zideasca. Acolo s-au aflat preaslavitele moaste ale Sfantului Nil, in anul 1815, pe 7 mai.
Atunci, cu pricina binecuvantata, Teofan impreuna cu ceilalti frati au dus sfintele moaste la lavra, cu tamaie si cu lumanari aprinse, cu cantari si cu slavoslovii, si astfel a calcat porunca Sfantului.
Ramanand in noaptea aceea in manastire, a doua zi s-a intors. Insa foarte mult i s-a tulburat inima si, fiind mangaiat de un frate, a luat bucata de moaste si s-a dus la coliba parintelui Teofilact si a pus-o acolo, iar el a ramas sa se odihneasca. Dar nu putea sa adoarma de tulburarea pe care o simtea.
In timpul utreniei a adormit si l-a vazut pe Sfant in chipul unui calugar pe nume Anania; lui Teofan i se parea ca venise la lavra si Sfantul, intalnindu-l pe drum a clatinat din cap de trei ori si a zis: „Aceasta este multumirea pentru binele pe care ti l-am facut, nerecunoscatorule?“ Teofan a zis: „Ce ti-am facut?“ Sfantul a raspuns: „Ce imi este mai rau decat acestea, sa ma gasesc in spurcatele haine ale mirenilor?“ (Fiindca Teofan, pentru nevoia lui, vandu-se putine particele din sfintele moaste la niste mireni si de aceea era mustrat.)
Teofan a raspuns: „Mi-au spus ca le vor pazi cu cinste.“ Sfantul a raspuns: „Altii ma ascund, iar tu ma imprastii si te tulburi. Nu te-ai fagaduit ca nu vei mai merge la lavra si nu te vei mai mania?“ Teofan, gandindu-se atunci si socotind ca pentru moastele Sfantului se jeluieste si este scarbit, punand metanie, i-a zis: „Iarta-ma, caci am gresit.“
Sfantul i-a zis: „Sa-ti fie mila de sufletul tau, ticaloase, iar nu de mine. Sa fii iertat si sa fie darul lui Dumnezeu cu particelele moastelor mele pe care le-ai luat.“ Si cautand Teofan, la vazut pe Sfant deoparte stand gol si rupt la trup, si impartind in dreapta si in stanga a zis: „Vino sa le adunam, iar la venirea mea sa mi le dati (adica la invierea cea de obste).“
Atunci Sfantul s-a intors din drum, iar Teofan a plecat spre schit si, desteptandu-se, a simtit iesind buna mireasma din particica moastelor Sfantului. Umilindu-se, a inceput sa planga nemangaiat, iar tulburarea inimii lui a incetat si opt zile a petrecut in pace.
Fiindca il miluiau unii din parinti pe Teofan, i-au cerut particele din sfintele moaste, iar el le-a dat. Sfantul i s-a aratat in vis lui Teofan, in chipul Arhimandritului Natanail, si i-a cerut bucata aceea pe care o avea din moaste, iar el i-a dat-o. Sfantul l-a intrebat: „Unde este cealalta parte?“ Teofan i-a raspuns: „Nevoie am avut si am dat-o“. I-a zis Sfantul: „Pentru ca sa le risipesti ti le-am dat, nemultumitorule? Si ce nevoie ai avut? V-am zis eu sa ziditi biserica? Si de ati zidit, unde este? Unde este liturghia? Voi ati facut negutatorie, nu biserica!“ Iar Teofan a raspuns: „Daca este Sfantul Nil sfant, sa arate o minune!“ Atunci Sfantul a zis cu manie: „Inca minuni ceri, nemultumitorule. Putine ai vazut pana acum? Ti-am rabdat indelung ca sa nu iei tu pedeapsa, dar trebuie ca prin tine sa se intelepteasca si altii, insa pazeste-te sa ai mintea intreaga“. Si indata dupa aceea a vazut un balaur mare, de-a stanga Sfantului, care s-a pornit asupra lui facandu-l ca de frica sa cada jos din pat, sa se trezeasca si sa se gandeasca la cele pe care le-a vazut.
Ducandu-se la biserica, a vrut sa vada sfintele moaste pe care le avea puse intr-o cutiuta si incuiate intr-o lada. Deschizand cutia a gasit bumbacul singur, fara sfintele moaste. Si i-a venit cutremur cinci zile, de nu putea sa doarma de intristare, si a chemat preotii de i-au facut sfintele masluri; si a incetat cutremurarea si a adormit putin. Insa toate madularele lui slabeau si il apuca o durere nesuferita si il tinea cam un sfert de ora.
Intr-o dimineata, la biserica, i-a venit ameteala si, cazand jos, indata i s-a intors mana lui cea stanga inapoi si gura i s-a incuiat de nu mai putea sa manance, nici sa bea, nici sa vorbeasca. Fratii l-au luat si l-au dus la case unde erau primiti strainii. Zacea acolo nemiscat, caci nu putea sa se miste, dar mintea o avea intreaga. Noaptea i s-a facut foame si sete si a inceput sa aiba dureri cumplite si ganduri de deznadejde atat de mult incat, vazand acolo un foarfece, l-a luat ca sa se injunghie cu el. Fiind in nedumerire a adormit, iar in vis i s-a parut ca se afla legat in pargul lavrei si de multa suparare isi manca carnurile.
Atunci i s-a aratat Sfantul in chipul unui calugar, tinand in mana hartie si calimara, si i-a zis: „Putin credinciosule, de ce faci acestea? Ca pe tine te vatami.“ El i-a zis: „Ce sa fac daca nu mai pot sa rabd?“ Sfantul i-a zis: „Tu esti vinovat, caci nici de cuvant nu asculti, nici nu ai rabdare. Eu te-am pus aici, eu te voi si scoate. Si nu te-as scoate daca n-as vrea sa fie indreptate trei lucruri pe care le faci: esti indracit, lumina o transformi in intuneric si intunericul in lumina. Dar sa dai in scris aici ca nu vei mai fi om cu doua fete, una sa gandesti si alta sa faci, in al doilea rand sa nu te juri, in al treilea sa nu zici «poate» si «fie ce-o fi», caci pentru unele ca acestea multi au fost aruncati in temnita si nu s-au mai izbavit. Cu sfatuire sa faci orice vei face, pentru hrana sa nu te tulburi, ci sa te infranezi. Sa dezlegi sambata si duminica, iar in alte zile nu. Cate ti-am rabdat eu, iar tu nu recunosti? Cand esti afara nu manca multe feluri de bucate si pentru orice gand du-te la duhovnicul tau si te marturiseste si plateste la sapte preoti sa slujeasca sapte liturghii si sa dai la parinti sa traga cate o ata de rugaciune pentru tine. Sa nu te gandesti ca te-ai izbavit de sine, ci cu mijlocirea mea“.
Iar Teofan a intrebat: „Cine esti tu?“ Sfantul i-a raspuns: „Eu sunt acela care te-am izbavit din robia diavolului, iar tu, nemultumitor fiind, ai risipit madularele mele cand eu dadusem porunca catre ucenicii mei sa nu ma imparta. Si Ilie, iubitul meu, a scris pe o placa si a pus-o la capul meu, pentru ca cei de pe urma sa stie. Insa tu sa dai o bucata la Chiriaco, pentru pomenire. Iar cele doua bucati trimite-le la lavra si bucata cea din glezne sa o opresti pentru tine. Falca sa ramana in chilie, caci acestea trei sunt iertate.“
In timpul cat ii zicea Sfantul acestea, a venit un frate sa ia foc, ca sa tamaieze in Chiriaco si s-a desteptat Teofan. Si a multumit Sfantului si a impartit la parinti ate de inchinaciuni sa faca pentru el, dupa porunca Sfantului. A chemat sapte preoti si i-au facut sfantul maslu, apoi i-a venit un somn adanc.
S-a vazut ca era iarasi in pargul lavrei, iar gura lui era ca de porc, lunga, si era legat strans cu lanturi, iar capetele lanturilor erau legate de stalp si de zid. Mana stanga era legata tot de stalp si cu dreapta se batea pe sine si se muncea si in multa tristete se afla. Apoi a venit un calugar tanar si i-a dezlegat lanturile si mana, iar alt lant era legat de gura lui si acel tanar il tara ca pe un porc si asa l-a scos de acolo. Apoi au trecut prin fata unor turci care ziceau: „Sa-l spanzuram la podul lui Vila, asa cum e legat acum!“
Iar unii ziceau sa-l puna in teapa, altii ziceau sa-l turceasca si sa-l scape ca sai dea cinstea pe care o au ei, iar Teofan, de frica, incuviinta in gandul lui. Calugarul cel tanar i-a zis insa: „Taci, nu te teme!“ Si tragandu-l de lant la dus la aghiazmatarul aflat inaintea bisericii. Oprindu-se acolo, Teofan a vazut cum iese din altarul bisericii o raza si a auzit glasuri preaslavite in pridvorul bisericii si a vazut ca stau calugari cu multa cucernicie. Si iesind unul din biserica (acesta era Sfantul Nil) a inaltat mana catre sfantul altar si i-a zis lui Teofan: „Iata mila lui Dumnezeu cea dinauntru“. Si intinzandu-si mana spre pridvor, catre parinti, a zis: „Auzi mijlocirile cuviosilor parinti din afara? Iata milostivirea mea, impreuna cu insistenta rugaciunilor parintilor ma silesc sa te dezleg din legaturile chinuirii“.
Atunci degrab s-au dezlegat legaturile lui Teofan si Sfantul i-a zis: „Vezi bine, ca alta data nu ne mai vedem si fa ceea ce ti-am zis si pazeste-te caci eu am grija trupului tau, iar tu grijeste-te numai de mantuirea sufletului tau si gateste-te sa nu se primejduiasca in ceasul mortii tale“. Si a vazut Teofan ca tinea Sfantul acea bucata de moaste pe care o luase, din care luminau raze si iesea buna mireasma si i-a cerut-o, dar Sfantul nu i-a dat-o, ci i-a zis: „Tu trebuia sa te muncesti 40 de zile si sa dai rau sfarsit, insa au putut mijlocirile celor trei mijlocitori si te-ai izbavit. Acum las-o sa stea aici si dupa 40 de zile ti-o voi da, inaintea multor oameni, in ziua duminicii“.
Atunci Teofan a cerut sa intre in biserica, dar Sfantul nu l-a lasat, ci i-a zis: „Vezi-te pe tine ca esti plin de intinaciune (caci se vedea tot plin de murdarie)“. Atunci i s-a parut ca s-a intors la schit si indata si-a venit in sine si a vazut preoti si i s-a deschis gura, iar mana i-a venit la locul ei.
Vazand preotii, le-a spus cele vazute si dupa maslu s-a vindecat desavarsit de rana aceea.
Iar dupa 40 de zile, intr-o duminica, fiind in biserica la priveghere, in Chiriaco, in anul 1816, in luna februarie, la cuvantul spus la a treia cantare a adormit si a vazut ca a venit unul de la lavra cu scrisoare la schit in care era scris parintilor sa trimita pe Teofan la manastire; si i se parea ca sta in fata schivofilachianului, unde a vazut pe Sfantul Nil in chipul lui Macarie, de la Noul Schit si l-a heterisit, iar Sfantul i-a zis: „cum petreci, ce fac parintii?“. Teofan i-a raspuns: „Cuviosia ta stii, acum nu-ti mai pasa, fiindca ti-ai cumparat paine si esti fara de grija“. Sfantul i-a zis: „Cum nu-mi mai pasa? Cand pe tine, cel robit, te-am rascumparat!. Sunt ca in temnita aici!“ Iar el i-a zis: „Macar de as fi fost si eu in astfel de temnita ca sfintia ta.“ Sfantul i-a raspuns: „In temnita nu sunt, fara numai ca intru atata multime ma stramtorez, aducandu-mi aminte de linistea mea cea mai dinainte.
Si auzind din nou ca altadata tulburarile schitiotilor, sa-mi pastrez pacea“. Iar el i-a zis: „Da slava lui Dumnezeu ca te-ai izbavit, fiindca acum nu mai avem petrecere calugareasca si omenie“. Sfantul i-a raspuns: „Toti sunt buni, afara de tine, caci esti indaratnicul si pacatosul lumii“. Iar el a zis: „Iarta-ma, ca toate relele le-am facut“. Sfantul i-a zis: „Daca cunosti ca le-ai facut, pentru ce judeci pe altii? Fiindca si parintii de acum sunt buni. Cum se mai afla ei?“. Si el i-a raspuns: „Bine“. Sfantul i-a zis din nou: „Macar de ar fi fost bine, insa te inseli, ca au intre dansii prigoniri si nu cauta la datoria lor cea calugareasca, ci numai incearca miscarea cerului, invartirea pamantului si sa inteleaga judecatile lui Dumnezeu. Pana nu deschide cineva un radio, nu stie de este putreda sau sanatoasa. Cum vor intelege ei judecatile lui Dumnezeu fara de greseala? Judecator si Preadrept este Dumnezeu si nici unul dintre oameni nu poate sa inteleaga adancul judecatilor Lui!“
Acestea zicand Sfantul, s-a sculat de unde sedea si i-a zis lui Teofan: „Vino la biserica sa-ti dau o bucata de moaste ca sa i-o dai dicheiului sa o puna la Chiriaco“. La intrebat de nume pe Teofan, de este calugar sau mirean, iar el, vazandu-se pe sine ca un mirean, tacea. I-a zis Sfantul: „Nu vorbesti? Sa te porti calugareste pana in aprilie si atunci vei primi sfanta schima (fiindca era rasofor) si te vei numi Ehmalatos (adica robitul) si ori de cate ori vei auzi antifonul, adica „Robia Sionului“, sa-ti aduci aminte ca te-am rascumparat din cumplita robie a diavolului, in care, sa iei aminte, sa nu te mai robesti altadata“. El a raspuns: „Cine ma va primi, caci toti ma gonesc“. Sfantul a zis: „Eu stiu ca parintele Gherasim te primeste“. Teofan a zis: „El este ucenic si este nestatornic“. I-a zis Sfantul: „Cel ce te va lua sub mantie te va primi, dupa trei luni, in duminica Floriilor, numai sa pazesti poruncile mele“. Acestea zicand, Sfantul a ajuns la biserica si a intrat inauntru, dar pe Teofan nu l-a lasat sa intre; dupa aceea a iesit si, clatinand din cap, i-a zis: „Ce sa va fac, ca multe particele lipsesc. Cei ce le-au luat vor avea paguba, iar nu folos. Preotii sunt vinovati ca ii lasa sa ia“.
Asa i-a dat lui Teofan o bucata din moaste, pe care i-o luase si i-a zis: „Primeste-o si sa o ai in coliba ta spre paza. Si cum o vei iconomisi tu, asa te va iconomisi si ea pe tine de cel ce iti trebuie si din alta parte sa nu mai nadajduiesti“. Pe urma i-a dat si alta bucata mai mica sa o duca dicheiului. Iar Teofan, vazand particica cea mai mica, a strigat: „Care este a mea?“ Sfantul i-a zis: „Ce strigi si te tulburi?“ Iar el i-a zis: „Trimite-o cu altul“. Si i-a zis Sfantul: „Ce trebuie sa-ti fac acum? Numai sa te pun in parg ca sa te inveti minte“. Iar el, temandu-se, a inceput a vorbi mai bland.
I-a zis apoi Sfantul: „Aceasta bucata mai mica da-o la Chiriaco, iar pe cea mai mare sa o pastrezi tu“. El, bucurandu-se, a raspuns: „O pastrez si am sa aprind si candela“. Atunci Sfantul l-a intrebat despre pravila lui, cum o face. El i-a zis: „Cu atele o implinesc“. A zis Sfantul: „Cate faci?“ El a raspuns: „Nu le numar“. I-a zis Sfantul: „77 de ate de inchinaciuni sa faci intr-o zi si o noapte si sa nu lasi sa intre in coliba ta baiat fara barba“. El a zis: „Ce sa fac, caci vin de cer apa“. I-a zis Sfantul: „Pune un ulcior cu apa afara, ca sa bea, si fereste-te de a vorbi cu oamenii mireni, ca sa nu-i inveti asa. Sa te pazesti de tulburarea parintilor, caci se smintesc de tine si smereste-te si pazeste invataturile mele si nu te teme“.
Si asa s-au despartit. Teofan a venit la poarta lavrei si acolo iarasi i s-a aratat Sfantul in chipul lui Anatolie doctorul si, heretisindu-se, l-a intrebat ce face parintele Gherasim. Iar el a zis: „Bine“. A mai intrebat Sfantul: „Cum ii este patima?“ Sa faca cum i-am randuit si sa nu se teama si sa se pazeasca de Teodorit, ca are ravna sataniceasca spre dansul, iar parintele Gherasim se poarta ca vulpea, unele inauntru, altele in afara. Insa de se va prinde in cursa, va suferi iarasi Nil. Spune-i sa faca cate i-am zis si sa nu-si ridice vointa deasupra lui“. Zicand acestea s-au despartit, iar Teofan, mergand spre schit, s-a desteptat.
Si a gasit acele doua bucati de moaste in mani si i-a venit mai mare umilinta; plangea nemangaiat, multumind Sfantului. Iar parintii vazusera pe Teofan ca in vedenia aceea ridica mainile si striga si alte semne facea, dar incercand sa destepte nu putusera.
Iar cand si-a venit in fire, l-au intrebat ce a patimit. Si el le-a aratat acele doua bucati de sfinte moaste din care ieseau o buna mireasma, incat s-a umplut tot locul si le-a povestit toate cate i-a spus Sfantul. Si i-a dat dicheiului acea particica de moaste, pe care acesta a pus-o in cutie de argint, iar cealalta particica a oprit-o la sine, spre folosul sufletului sau.
Sfinte Cuvioase Parinte Nil, de acolo, din Ceruri, roaga-te pentru noi pacatosii!
Doamne ajuta!
Stefan Popa .
Stefan Popa
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius