ADRIAN COSTEA. Cronica unei morţi eşuate (V). "Gheişa" din Barbu Iscovescu

[Miron Manega]

Întrerup firul relatării despre rătăcirile prin lume ale lui Adrian Costea (voi reveni în finalul textului) pentru a semnala un fapt important: a fost terminată încă o lucrare a artistului, în atelierul său din Barbu Iscovescu nr. 30, atelier pus la dispoziţie de un cuplu de colecţionari din Bucureşti. Sculptura, realizată în oţel cuprat, este impresionantă, dominând, atât estetic cât şi prin dimensiuni, tot spaţiul atelierului şi celelalte lucrări. Intitulată „Gheişa”, sculptura are un vag ecou din anumite lucrări în lemn ale lui Brâncuşi („Adam şi Eva”, „Madame L.R.”, „Micuţa franţuzoaică”, „Himera” etc).

 

Subtila înrudire ţine însă de abordare, nu de rezolvare şi pare mai degrabă o atitudine polemică decât o influenţă acceptată. În orice caz, alternanţa sofisticată a patinei cu strălucirea pură, a formelor elipsoidale cu sectoarele de sferă şi trunchiul de con, ca şi faptul că materialul de lucru este oţelul masiv, îl separă definitiv de Constantin Brâncuşi. Lucrarea evocă o gheişă celebră pe nume Koimurasaki, descoperită de Adrian Costea în 1978, la New York, într-o stampă japoneză, copie foarte reuşită a unui original semnat de Ikeda Yashinobu. Voi reveni curând cu povestea gheişei Koimurasaki care a putut să-l tulbure într-atâta pe Adrian Costea, încât i-a dedicat, după 33 de ani, această impresionantă sculptură.

 

Până atunci reiau „odiseea” lui Adrian Costea (ultima parte) de la momentul Leo Castelli. Tânărul artist rătăcitor a rămas în New York până în 1978, după care s-a întors în Europa, în Elveţia (mai întâi la Zurich, apoi la Berna). În 1980 se afla deja la Paris, oraş pe care nu l-a mai părăsit până în 1992, când, venind în România, a reuşit să distrugă tot ce construise într-o viaţă de om.

 

Perioada pariziană a constituit apogeul carierei şi strălucirii lui Adrian Costea, care a devenit, în zece ani, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Franţa. Şi-a deschis un birou de arhitectură de interior şi decoraţiuni, punând, în acelaşi timp, în funcţiune două ateliere de câte 3.000 de metri pătraţi, pentru operaţiuni imobiliare de reconstrucţie, restaurare şi decorare, totală sau parţială. În cadrul acestor ateliere, o secţie a fost rezervată pentru creaţia de sculptură şi design de obiecte şi bijuterii.

 

„Vitrina acestor activităţi s-a materializat, încă de la începutul anilor ’80, în deschiderea unei galerii în Jardin du Palais Royal – îşi continuă Adrian Costea relatarea. Timp de peste un deceniu, din această galerie au plecat, în diverse ţări, peste 800 de lucrări de sculptură, pictură şi design. Principalele ţări care au absorbit aceste creaţii au fost, în ordine descrescătoare: Japonia, Germania, SUA, Elveţia, Olanda, Africa de Sud. În ceea ce priveşte partea imobiliară, de-a lungul timpului, printre clienţii mai importanţi au fost: F. Bouygues (ca persoană privată şi prin societate), J-C. Decaux (privat şi societăţi), Darty (privat şi societate), sediul băncii La Henin, sediul băncii BNY Mellon Corporation, societatea Roger&Gallet, casa Hermes, casa Christian Dior, casa Givanchy, casa Van Cleef&Arpels, grupul Seiko, familia Hattori, grupul Seibu, familia Tsutsumi”.

 

 

Citeşte şi:

Fascinanta revenire a unui artist plastic de talie mondială: Adrian Costea

Who The Fuck Is ADRIAN COSTEA?

WHO THE FUCK IS ADRIAN COSTEA? (II). Elefantul din cutia de chibrituri

WHO THE FUCK IS ADRIAN COSTEA? (III). "Colosalul"

Sculptura lui Adrian Costea: Sfera care face legătura între cub şi elipsă

"ETERNA ŞI FASCINANTA ROMÂNIE", de Adrian Costea. Coperta

ADRIAN COSTEA. Cronica unei morţi eşuate (I)

ADRIAN COSTEA. Cronica unei morţi eşuate (II)

ADRIAN COSTEA. Cronica unei morţi eşuate (III). Noel Bernard şi Max Bănuş

ADRIAN COSTEA. Cronica unei morţi eşuate (IV). Leo Castelli

 

VA URMA

 

Sursa: certitudinea.ro