Acestea sunt cele mai frumoase păduri din Europa şi din România…

[altmariusnature]

Posted on 5 mai 2015 by Nicu Pârlog

http://www.cunoastelumea.ro/acestea-sunt-cele-mai-frumoase-paduri-d...

O zicală din Roma Antică spunea ca o veveriţă ar putea ajunge din Hispania in Italica pur şi simplu sărind din copac în copac. Într-atat de împadurit era Bătrânul Continent pe vremuri! Astăzi, dupa secole de defrişari necugetate, revoluţii industriale şi tehnologizare galopantă, pădurile mai acopera doar 44% din suprafaţa totală a Europei.

Aproape 80% dintre pădurile europene sunt deţinute în prezent de către Rusia. Însumând o suprafaţă de circa 1 miliard de hectare, pădurile Europei de azi alcătuiesc circa 25 % din totalul forestier al întregii lumi. Iar dacă tot ne-am lansat în analize pe baze de date, cifre şi procente, atunci trebuie să reţinem că doar 26% dintre pădurile europene mai pot fi considerate relativ sălbatice, majoritatea acestora fiind situate în ţările din nordul şi estul continentului. Mai jos am enumerat unele dintre cele mai importante din punct de vedere ecologic păduri din România şi Europa.

Printre miturile cu care ne placea noua, românilor, sa ne laudăm se numără şi accelea care afirmă, cu aplomb şi mândrie naţională, că ţara noastră detinea cele mai mari şi mai sălbatice păduri din Europa. Din nefericire, mitul în cauză a fost adevărat doar pana in anul 1989. Revoluţia din Decembrie a adus, printre altele, şi mutilarea codrilor seculari ai României. În mod paradoxal, perioada comunista a fost cea mai propice pentru codrii romanesti: atunci am avut cea mai buna protecţie împotriva tăierilor abuzive şi necugetate de pădure. Regimul ceauşist a mentinut atât pădurile seculare, cât şi pădurile tinere, plantate şi îngrijite prin eforturile si grija lui Marin Dracea, părintele silviculturii şi împăduririlor din România.

Retrocedarea pădurilor, in lipsa unor legi drastice de protecţie, a reprezentat una dintre cele mai inconştiente şi lacome măsuri luate de catre guvernanţii postdecembrişti indifierent de culoarea lor politică. Zeci de mii de hectare de pădure au fost, astfel, masacrate şi vandute pe nimic: proprietarii, în goana lor după o îmbogaţire rapidă, nu au dat doi bani pe ecologie şi conservarea mediului. Retrocedarea pădurilor, alături de jaful organizat şi tăierile ilegale s-au constituit în cele mai mari pericole la adresa pădurilor românesti.

Aşa s-a ajuns la situaţia actuală, cînd doar 26% din suprafaţa României mai este împadurită, în conditiile în care, conform normelor internaţionale, procentul minim de împadurire a teritoriului unei ţari nu trebuie sa ajungă sub 25%, dacă se ia in calcul crearea unor condiţii de sănătate cat mai bune pentru populaţie. Astăzi, ne aflam cu mult sub media europeană, iar la capitolul păduri, România se afla pe locul 13 în Europa. Spre ruşinea noastra, ţari care au o climă si un relief aproape identice cu cele ale noastre, stau mult mai bine, când vine vorba de fondul forestier. Bunăoară, Austria este împadurita in proportie de 38%, Slovacia are 34,7% teritoriu împădurit, iar Bulgaria, cu care ne place sa ne comparam stupid, la absolut orice, are 32,5% păduri.

Tot in zilele noastre, fiecare român beneficiaza de doar 0,33 hectare de pădure pe cap de locuitor. În Europa, pe primele locuri întalnim ţările nordice: Finlanda (4,66 hectare la un locuitor), Suedia (2,88 ha) şi Norvegia (2,32 ha).

Prin urmare, jaful şi distrugerea pădurilor românesti continuă la proportii nemaintâlnite decat intr-o ţara din lumea a treia. Unde nu există lege şi orice străin cu bani face tot ce pofteşte cu complicitatea politicienilor şi autorităţilor locale. Ce se va alege de pădurile stravechi din România (în conditiile in care autoritaîile vor sa construiască o autostradă care va strabate Munţii Retezat), numai bunul Dumnezeu poate şti. Noi, românii, nu mai suntem demult fraţi cu pădurea, cum spunea un proverb de odinioară…

Retrocedarea pădurilor, in lipsa unor legi drastice de protecîie, a reprezentat una dintre cele mai inconştiente şi lacome măsuri luate de catre guvernanţii postdecembrişti indifierent de culoarea lor politică. Zeci de mii de hectare de pădure au fost, astfel, masacrate şi vandute pe nimic: proprietarii, în goana lor după o îmbogaţire rapidă, nu au dat doi bani pe ecologie şi conservarea mediului. Retrocedarea pădurilor, alături de jaful organizat şi tăierile ilegale s-au constituit în cele mai mari pericole la adresa pădurilor românesti.

Păduri din România

Foto: Adrian Petrișor

Foto Vasile Iacob:

Pădurile Trillemarka şi Rollagsfjell, Norvegia

La graniţa de est a Norvegiei cu Suedia, ascunse şi mărginite de vaile Sigdal si Numendal, tronează maiestuos cei mai sălbatici codri din Ţara Vikingilor. Vorbim aici de o suprafaţă totală de 205 kilometri pătraţi de pădure bătrâna de munte care adăposteşte cea mai bine păstrată vale din Munţii Scandinaviei, Valea Trillemarka. Întreaga zonă este situată la doar 100 km est de capitala Oslo şi deţine calitatea remarcabilă de a menţine toate caracteristicile intacte ale străvechilor paduri norvegiene. Perimetrul natural este alcătuit dintr-o aglomerare sublimă de văi, versanţi montani, râuri vijelioase, lacuri limpezi precum cerul înghetat al Nordului care se oglindeşte în ele, şi, evident, copaci foarte bătrâni. Aici traiesc numeroase specii de păsări care găsesc condiţii ideale de trai, precum si cele mai mari populaţii de râşi şi glutoni din Norvegia.

Pădurea Borthwood Corpse, Anglia

Singurele păduri relicte englezeşti care au scăpat de furia drujbelor şi topoarelor se mai găsesc astăzi doar pe Isle of Wight. Sunt administrate şi protejate de către Trustul National Forestier din Marea Britanie şi sunt formate din fragmente de păduri care au supravieţuit din perioada medievală până în zilele noastre. În mod tradiţional, codrul Brothwood Corpse a fost un teren de vânătoare al Casei Regale, până când afaceristul filantrop Frank Morey l-a cumpârat pentru a-l dona, în anul 1926, Trustului National. Printre cele mai importante obiective de aici, se numără stejarii şi fagii de dimensiuni remarcabile. Fauna locului include ăoareci de pădure, veveriţe roşii, multe specii de lilieci şi nevertebrate. De prisos să amintesc că din această pădure magistral administrată nu poţi rupe nici macîr o creanga fără să fii obligat mai apoi să iţi vinzi maşina pentru a-ţi plăti amenda.

Padurile Komi, Rusia

Ansamblul de Păduri Virgine Komi, cum este catalogat de documentele ruse, este un obiectiv UNESCO de importanţă mondialâ. Pădurile în cauzâ cresc în Republica Komi din nordul Munţilor Urali, Rusia. Având o suprafaţă de 32.800 kilometri pătraţi, pădurea Komi este cea mai mare padure virgina din Europa. Codrul nesfârşit aparţine ecoregiunii de taiga de munte din Urali. Speciile de copaci des întâlnite aici sunt molidul siberian, bradul siberian şi tisa siberiana. Fauna este deosebit de bogată si variată: cerbi, reni, urşi bruni, lupi, glutoni, nurci, mistreţi şi iepuri. Pădurea a fost înscrisă pe lista siturilor UNESCO din anul 1995, fiind prima pădure din Rusia care a devenit obiectiv ecobiologic de importanţă mondială. Recunoaşterea a venit la timp, salvând pădurea pe ultima sută de metri. Aceasta deoarece, profitând de haosul legislativ şi corupţia din timpul guvernărilor Elţân din acea perioadă, o rapace companie forestieră franceză (Huet Holding), cumpărase deja dreptul de a distruge zona, intenţionând să defrişeze complet arealul Komi. Din fericire, nenorocirea nu s-a produs, cea mai mare pădure europeană scapând la limită de lacomia corporatistă franceza şi ignoranţa oligarhilor ruşi.

Pădurea Beloveja, Polonia & Bielorusia

Uriaşa pădure de la graniţa polono-bielorusă este o ramaşiţă din faimoşii Codrii Mazurieni, urmaşi ai imenselor păduri care se întindeau odinioară peste Marea Câmpie a Europei de Est. Pădurea, care acoperă astăzi circa 1.771 de kilometri pătraţi, este despărţită de graniţa dintre cele două ţări, o mare parte din ea fiind inchisă de garduri destinate prevenirii evadării zimbrilor din rezervaţie. Beloveja, sau Bialowieska, in poloneză, si Belaveszkhaya, in bielorusă, este cea mai mare rezervaţie din lume care deţine zimbri, o turmă de circa 800 din aceste maiestuoase animale supravieţuind încă în bătrâna pădure. În trecut, Beloveja a fost destinaţia de vânătoare preferată a panilor polonezi, care se întalneau aici anual. De fapt, Beloveja a fost declarată parc de vânatoare încă din anul 1514. Astăzi, pădurea este un adevarat etalon în privinţa conservarii şi dezvoltării ideale a unei rezervaţii. Beneficiază de un muzeu cu specific local, un mare centru veterinar dedicat îngrijirii animalelor sălbatice, precum şi de serviciile mai multor ghizi care însoţesc turistiiîn ceea ce poate fi numit singurul safari european de profil. Tot aici pot fi admiraţi cei mai masivi si înalti stejari din Europa, o serie de 11 stejari seculari înalti de peste 30 de metri. Liderul bătrânilor copaci este aşa-numitul Ţar al Stejarilor, înalt de 46 metri, cu un diametru de peste 2 metri. Vârsta acestuia a fost estimată la 800 de ani şi a fost declarat monument al naturii în Bielorusia, încă din anul 1963.

Pădurile din vestul Caucazului, Rusia

Întregul ansambul forestier Pontic-Caucazian este deţinut de Rusia, dar păurile respective cresc pe teritoriile republicilor nord-caucaziene Adigea şi Karachay-Cerchezia. Codrii, incluşi in patrimoniul UNESCO, sunt situaţi la 50 de km nord de oraşul-statiune Soci, întinzându-se de la litoralul Marii Negre spre Muntele Elbrus. În urma studiilor de teren efectuate de specialiştii UNESCO, s-a relevat faptul că zona conţine singurul areal montan din Europa care nu a avut de suferit de pe urma activităţilor umane. Habitatele sunt excepţional de variate pentru o regiune atât de mică, cuprinzând câmpii, stepe, păduri, munţisi gheţari alpini. Pădurile au fost declarate rezervaţii din anul 1924, când autorităţile sovietice au decis protejarea exemplarelor record din brazii lui Nordmann (Abies naordmanniana), înalţi de 85 de metri – cei mai înalţi copaci din Europa. Tot aici se afla o pădure unica de tisă, situată în vecinătatea orasului Soci. Aproape o treime din totalitatea speciilor de plante este alcatuită din exemplare care nu mai sunt întâlnite în alte parţi ale lumii. Pădurile caucaziene de vest reprezintă locul de origine a zimbrilor caucazieni, o specie de zimbri de talie mai mică decât zimbrii din pădurile poloneze sau cei din Carpaţi. Ultimii zimbri caucazieni sălbatici au fost ucişi de braconieri în anul 1926, zimbrii care populează astăzi aceste păduri fiind urmaşii celor care au supravieţuit in grădinile zoologice ruse şi au fost, mai apoi,încrucisati cu zimbrii polonezi si bizoni americani.

Pădurile de la Biogradska Gora, Muntenegru

Aceste păduri sunt situate în regiunea muntoasa Bjelasica, în centrul Republicii Muntenegru, între râurile Tara si Lim. Parcul Naţional care le protejează acoperă o suprafaţă de 54 de kilometri pătraţi  fiind alcătuit din păduri relicte, pante şi culmi muntoase de peste 2.000 de metri înalţime, plus un număr de şase lacuri glaciare. Cu toate că este cel mai mic din cele patru parcuri naţionale muntenegrene, Biogradska Gora adăposteşte nu doar cea mai mare biodiversitate din rîndul acestora, ci şi cele mai bătrane şi sălbatice păduri din Balcani. Aici trăiesc 220 specii de plante, 150 specii de păsări, 10 specii de mamifere, şi 86 specii de copaci si arbuşti. Arealul a fost proclamat parc naţional în anul 1952, în apropierea sa fiind amenajat un monument care marchează locul unei bătălii importante între turci si sârbi.

Pădurile Pyha Hakki, Finlanda

Frumuseţea şi sălbăticia din inima Finlandei a făcut ca aceste biotopuri sa fie protejate cu sticteţe încă din anul 1952. Pădurile de taiga finlandeză sunt alcătuite în mare parte din pini şi molizi. Cele care cresc în parcul national Pyha Hakki, acoperă o suprafaţă de 13 kilometri pătrati si sunt considerate de către specialisti drept cele mai bătrâme paduri din Finlanda. Dintre copacii protejaţi, se disting pinii scoţieni si molizii norvegieni, plopii tremurători, mestecenii argintii si aninii negri – care sunt cei mai înalti copaci din pădure. Tot aici trăiesc importante efective de urşi bruni, lupi, râşi, glutoni, mistreţi, cocoşi de munte, cocoşi de mesteceni, reni, bufniţe mari, ulii porumbari si acvile de munte.

Pădurile de foioase din Apenini, Italia

Situat in lungul Italiei, de la nord la sud, precum o uriaşă coloană vertebrală de piatră, lanţul Munţilor Apenini adăposteşte nu doar o faună unică pentru peninsula italică, ci şi unele dintre cele mai valoroase păduri europene. Toate pădurile de aici s-au păstrat relativ intacte datorită altitudinii mari şi a terenului accidentat, impropriu exploatărilor forestiere. Acesti codri găzduiesc specii rare şii valoroase, precum papucul-doamnei, una dintre puţinele orhidee europene, si ursul marsican, cea mai mică subspecie de urs brun din lume (astăzi, în Apenini mai supravieţuind doar 70-100 exemplare). Ecoregiunea acoperă doar partea nordică şi centrală a Apeninilor, incluzând Muntele Corno, care atinge înaltimea record a lanţului, cu ai săi 2.912 metri. Clima este blândă, fiind influenţată de Marea Mediterană, dar ninsorile sunt, uneori, frecvente şi abundente. Pădurile de foioase din Apenini sunt alcatuite din fagi amestecaţi cu brazi europeni, unele exemplare din rândul acestor conifere atingând 45 de metri înalţime. Printre animale, se remarcă câteva specii endemice precum capra neagră şi lupul de Apenini, căprioara, mistreţul, jderul de piatră, dihorul, porcul spinos, nevastuica, bursucul, gaia neagră, acvila de munte, şoimul calator, uliul porumbar şi mai multe specii rare de ciocănitori.

Laurisilva de Madeira, Portugalia

Laurisilvele, sau pădurile relicte din insula Madeira, reprezintă un ecosistem unic in lume. La ora actuală, laurisilvele constituie cele mai mai mari păduri de de dafini si lauri şi sunt alcatuite în proportie de 90% din pădure primarăa, neatinsă de sute de ani. Cele întalnite în Madeira sunt mai bine păstrate decat laurisilvele din insulele Azore şi Canare. Sunt alcatuite din copaci bătrani care ating uneori înălţimi de 40 metri. În Madeira, laurisilvele cresc la o altitudine cuprinsă între 300 şi 1.400 de metri şi acoperă o suprafaţă de 149,5 kilometri pătraţi. Au fost declarate monumente UNESCO în anul 1999. Cele mai valoroase specii de copaci sunt cele din genurile Ocotea Foetens, Persea Indica, Visnea mocaena si Apollonias barbujana. Laurisilvele acopereau în trecut, cand clima era mai umedă, întregul bazin mediteranean, însa în urma schimbărilor climatice şi a defrişărilor, pădurile de dafini se mai întâlnesc doar în Madeira, Azore şi Canare.