Cand vorbesti despre Dumnezeu trebuie sa o faci ca si cand El insusi ar vorbi. Daca nu graiesti in acest fel, atunci trebuie stiut ca nu esti ferit de caderea in erezie. Asadar, ori de cate ori dorim sa dam marturie despre El, trebuie sa o facem cu gandul ca si Dumnezeu este de acord cu ceea ce spunem despre El. Fara acest acord, mantuirea este pusa sub semnul intrebarii.
Diavolul, atunci cand i-a ispitit pe Adam si pe Eva in rai sa manance din pomul cunostintei binelui si raului a facut referire la Dumnezeu - "Dumnezeu a zis El, oare, sa nu mancati roade din orice pom din rai?" (Facere 3,1) Dar vorbirea lui despre El era una care nu lua in calcul prezenta Sa. Era un discurs despre Dumnezeu, facut din afara relatiei cu El. Pericolul unei astfel de abordari este ca ea nu-L neaga pe Dumnezeu, dar Il pune in discutie dupa bunul plac, dand nastere unui dumnezeu care poate justifica patimile si caderile noastre.
Pierdem din vedere ca sfintii nu exprimau propria lor teologie, ci formulau prin feluritele lor harisme, revelatia pe care ei au trait-o in Duhul Sfant. Aceasta descoperire dumnezeiasca facuta prin cuvinte negraite, este exprimata de sfinti pe cat le este cu putinta, spre mantuirea oamenilor. In afara acestei teologii, nu exista decat speculatia. Iar prin speculatie se seamana in oameni confuzia. Iar in acest fel cuvintele au un efect distrugator si nu ziditor.
Suntem de multe ori lipsiti de unirea cu Hristos si vorbim despre El in asa fel incat ajungem sa credem ca putini sunt capabili sa o faca in modul in care o facem noi. Insa, fara unirea cu El suntem morti sufleteste. Si dupa cum viata biologica nu se transmite decat prin parinti vii, la fel si viata duhovniceasca, se transmite prin persoane vii duhovniceste, nu moarte.
Adevarata graire despre Dumnezeu nu se poate face in afara angajarii omului pe calea sfinteniei. Progresul in vorbirea despre Dumnezeu este dat de progresul in viata duhovniceasca. Cuvintele lui Dumnezeu devin cuvintele noastre numai in conditiile in care traim conform cu poruncile dumnezeiești. Sa nu uitam ca pacatul si patimile il tin pe om departe de Dumnezeu si "Nimic nu este mai vrednic de plans decat o minte care cugeta despre Dumnezeu in afara lui Dumnezeu" (Sfantul Diadoh al Foticeii).
Sa ne intareasca Dumnezeu sa ajungem sa vorbim despre El, avand drept rostire grairea Lui in noi.
Adrian Cocosila
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius