A STAT TOATĂ ZIUA MAMA LA PORTIŢĂ

[George Bulai]

toamna asta-i tristă, fiindcă, pe uliţă,
nu-l mai văd pe tata, încălzit de vin.
la căruţ- o roată, n-are piuliţă
şi la el acasă parcă-i un străin.

a stat, toată ziua, mama la portiţă;
l-a visat, azinoapte, pe fiul cel mic.
lacrima îi cade pe o dumitriţă;
pe uliţa largă n-a zărit nimic.

nici la crâşmă lumea nu se mai îndeasă,
în butoi nici mustul nu mai dă să fiarbă.
încă e, pe dealuri, poamă neculeasă
şi, prin părul negru, bruma stă în barbă.

pe drumuri, nu mai cântă niciun moftangiu,
că nu mai bea rachia cu borcanul.
prin sate, numai popa umblă, fustangiu;
pârleazul îl mai sare, doar, curcanul.

a stat, toată ziua, mama la portiţă;
l-a visat, azinoapte, pe fiul cel mic.
lacrima îi cade pe o dumitriţă;
a intrat în post şi n-a mâncat nimic.

[rosu camelia]

O poezie foarte frumoasa si care spune multe... Felicitari!

[Virginia Stanciu]

Am citit-o cu placere; felicitari.