In vara lui 1938, pe un teren de 18.000 mp din Soseaua Pandurilor, STB inaugureaza noile garaje pentru autobuze. Lucrarile au fost incepute in timpul mandatului de director al inginerului Gheorghe E. Filipescu si au fost continuate si finalizate in timpul mandatului de director al inginerului Petre Neamtu. 

De proiectul impresionantei constructii din beton s-au ocupat inginerii Victor Popescu (directorul societatii de tramvaie), Mircea Simionescu si Stefan Balan.

Structura cladirii este din beton armat cu acoperis din placa din beton armat de o grosime de doar 0.10 cm, aceasta fiind prima astfel de constructie moderna din Romania acelei dati.


Ca proiect de baza a fost folosit cel pentru depoul Cotroceni, care a fost modificat, dublandu-se latimea constructiei si modificand tipul acoperisului. Fiecare dintre cele doua corpuri principale avand o deschidere de 30 de metri.

Garajul este alcatuit dintr-o hala de aproximativ 90/60 de metri si o suprafata de aproape 5.500 mp, cu o serie de anexe alipite pe una dintre laturile de 90 de metri care cuprindeau vestiare, dusuri, grupuri sanitare, birouri etc.

Intr-una din aceste anexe desfasurata pe subsol, parter si etaj se gaseau apartamentul sefului de garaj , la etaj, iar la subsol anexe de care acesta putea sa se foloseasca.

De asemenea in subteran intr-o incapere de 194 mp s-a amenajat un grup industrial care continea pompe de apa, sisteme de incalzire a apei, instalatiile de ventilatie si un transformator.


Pe linia centrala a halei se afla stalpi de sustinere dispusi la o distanta de 10 metri. Inaltimea libera a halei este de 5 metri pentru ca se intentiona si achizitionarea de autobuze cu etaj.

Fatada principala orientata spre sud avea 10 usi de 5.76 metri latime si 4.50 m inaltime fiecare. Materialul din care au fost realizate a fost tabla de otel de 1.2 mm grosime. Usile erau de tip articulat ele deschizandu-se prin infasurarea pe un ax montat in partea superioara.

Fata nordica dispunea de 3 usi identice cu cele de pe fatada sudica, acestea fiind completate de largi suprafate vitrate.Fatada estica era alcatuita din suprafete vitrate de 8/3.5 metri.

In acoperis au fost montate 684 de luminatoare de 0.5/1 metru. 

In acest garaj urmau sa fie relocate autobuzele de mari dimensiuni de tip Renault si Henschel asamblate la atelierele Leonida (o sa revenim cu detalii intr-un articol viitor).

Pentru spalarea autobuzelor s-au amenajat o zona speciala la intrare, spatiu prevazut cu sistem subteran de colectare a apelor uzate si a deseurilor. Namolul rezultat era preluat si dus la groapa de gunoi a orasului. Cu ajutorul unui sistem de pompe si tevi spalarea se facea automat.

Sistemele de revizie si gresare erau la randul lor in aer liber, amplasate partial ingropate. Pentru schimbarea uleiului se folosea un alt sistem automatizat care prelua uleiul folosi si il depozita intr-un rezervor subteran, alimentarea se facea prin coloane speciale legate la rezervoare sub presiune.

Alimentarea cu benzina se facea in aer liber. Combustibilul era stocat in doua rezervoare de cate 10.000 de litri fiecare, deservite de pompe de alimentare electrice.

Pentru ventilarea cladirii s-au prevazut ventilatoare in geamurile laterale si in luminator care introduceau aer proaspat, in timp ce pentru colectare anoxelor s-a prevazut un ventilator subteran de dimeniuni foarte mari si o retea subterana de canale de aerisire, conectate la guri de aerisire amplasate in pardoseala.

Pentru incalzire au fost prevazute 5 cazane subterane pe carbuni, a caror alimentare se facea automat prin itnermediul unui sistem "Autocalor". Aerul cald ajungea in hala prin intermediul unor canale montate in pereti.