1455: Este tipărită Biblia lui Gutenberg

[altmariusbook]

PublimixArtă și cultură 

Gutenberg intră în cărți

Biblia lui Gutenberg a fost prima carte tipărită în Europa de Vest, cu o presă metalică mobilă, trimițând lectura în lumea largă. La 23 februarie 1455, cele două volume elegante, redactate în latină, dădeau startul revoluției globale a informațiilor. Până atunci, cărțile fuseseră un produs de lux, rezervat celor cu dare de mână, din cauza costurilor mari, procesului lung și greoi al redactării manuale și numărului mic de exemplare care puteau fi produse. La numai jumătate de secol de când Biblia lui Gutenberg a devenit primul "best-seller" internațional, cărțile circulau deja de capul lor prin Europa.

Prima carte tipărită nu a fost chiar cea dintâi

Biblia lui Gutenberg a fost o premieră în Vestul Europei, însă, în alte părți ale lumii, tiparul nu mai era demult o taină. Meșterii chinezi reușiseră să imprime cerneala pe hârtie încă din secolul al II-lea d.Chr și, până în anii 800, aveau deja volume întregi tipărite, cu ajutorul unor matrițe alcătuite din blocuri de lemn.

Influența Dinastiei Ming a fost decisivă pentru ChinaDinastia Ming a condus China spre o perioadă de glorie și înflorire, lăsând moștenire Orașul Interzis și Marele Zid, ca dovezi ale fastului imperial

Și tiparul mobil a scos capul la lumină tot în Estul îndepărtat. Cândva, pe la mijlocul secolului al XI-lea, un alchimist chinez, Pi Sheng, a conceput un sistem de litere pentru tipar, făcute din lut ars și lipici. Tiparul mobil a fost utilizat în Coreea, pentru a imprima o culegere de învățături budhiste Zen, sub titlul "Jikji". Aceasta a fost publicată în 1377, cu 75 de ani înainte ca Johannes Gutenberg să își pună la treabă mașinăria, la Mainz, în Germania.

Jikji reprezintă titlul abreviat al culegerii coreene de texte budiste, care s-ar traduce prin 'Antologia învățăturilor Zen de la marii preoți budiști'. Apărută în timpul dinastiei Goryeo, în 1377, este cea mai veche carte existentă din lume, realizată cu ajutorul tiparului metalic mobil. UNESCO a confirmat statutul de cel mai vechi volum tipărit și a inclus Jikji în programul 'Memory of the World', din septembrie 2001. [sursă imagine]

Ai carte, ai parte de... probleme

Nici în secolul al XV-lea, munca cu cartea nu aducea profit. Cu toate că Johannes Gutenberg a fost numit cel mai influent personaj al mileniului în care a trăit, el rămâne, din perspectiva faptelor istorice, un ilustru necunoscut. Nu a fost stabilit cu precizie locul nașterii sale, nu se știe dacă a fost căsătorit, dacă a avut copii, unde a fost înmormântat. Aproape toate informațiile pe care le avem despre Gutenberg provin din documentele legale și financiare legate de numele său. Din actele oficiale, ne dăm seama că publicarea Bibliei a fost, la vreme ei, o afacere controversată. Conform unui document din 1455, partenerul de afaceri al lui Gutenberg, Johann Fust, l-a dat în judecată pentru o sumă de bani cu care îl împrumutase în vederea tipăririi bibliilor. Gutenberg a pierdut procesul, iar sentința stabilea că trebuia să înapoieze fostului asociat utilajele și jumătate din bibliile tipărite. Fust a vândut la second hand-urile vremii tiparnițele, iar Gutenberg a intrat în faliment. Ulterior a reușit să își deschidă o altă tipografie, dar nu există dovezi că ar fi scos vreodată un profit din cea mai celebră lucrare a sa.

La 6 noiembrie 1455, notarul Ulrich Helmasperger, redacta acest document, singurul act oficial care face referire la relația de afaceri dintre Gutenberg și Fust. Johannes Fust declară, sub jurământ, că i-a împrumutat lui Gutenberg suma de 1550 de guldeni, pe care îi luase el însuși împrumut cu o dobândă de 6%. În opinia sa, banii nu au fost folosiți în beneficiul comun, așa că solicita returnarea sumei. Gutenberg a pierdut procesul, fapt consemnat și în actul notarial. [sursă imagine]

Gutenberg a arătat ce înseamnă cu adevărat o ediție limitată

Studiind proviziile de hârtie pe care le putea folosi Gutenberg, experții au ajuns la concluzia că prima ediție a Bibliei tipărite nu putea depăși 180 de exemplare. Asta da, ediție limitată! Pentru noi, cifra pare derizorie, dar, la acel moment, era o mare realizare. Să ne gândim doar că în întreaga Europă existau, pe atunci, aproximativ 30.000 de cărți în total. Acum, în secolul XXI, media numărului de volume care ies anual de sub tipar este undeva pe la un milion de bucăți.

Biblioteca Ambrosiană, casa cărților valoroaseBiblioteca Ambrosiană, creată de Cardinalul Borromeo, adăpostește cărți, manuscrise, picturi și colecții de artă de mare valoare istorică și culturală

Pentru diferența senzațională pe care o făcea Biblia tipărită de Gutenberg stă mărturie scrisoarea pe care viitorul papă Pius al II-lea i-a trimis-o cardinalului Carvajal la Roma. "Bibliile sunt de o extraordinară acuratețe și corectitudine în transcriere, fără greșeli, iar Excelența Voastră veți putea să o citiți ușor și fără ochelari". Datorită calității lor evidente, toate exemplarele s-au vândut chiar înainte ca Gutenberg și Fust să reușească să finalizeze tipărirea lor. Prețul estimat era de 30 de florini, o sumă semnificativă pe atunci.

Johann Fust și Johannes Gutenberg. [sursă imagine]

Variațiuni pe aceeași temă

Majoritatea bibliilor lui Gutenberg conțin 1.286 de pagini, legate în două volume, dar nu există exemplare identice unele cu altele. Din cele 180 de bucăți, 135 au fost tipărite pe hârtie, iar celelalte pe pergament făcut din piele de vițel. Având în vedere numărul mare de pagini, se crede că era nevoie de 170 de piei de vițel pentru a produce pergamentul necesar doar unei Biblii (în două volume). Cărțile diferă și ca mod de tipărire și din punct de vedere decorativ. Inițial, Gutenberg a folosit cerneală roșie pentru titluri. Procesul s-a dovedit prea anevoios, așa că a fost abandonat, meșterul mulțumindu-se doar să lase un spațiu în zona titlurilor. Copiști profesioniști au adăugat ulterior, de mână, titlurile, iar mulți dintre proprietarii cărților au angajat artiști pentru a le împodobi cu desene.

Muzeul Metropolitan de Artă din New York explică procedurile de lucru din atelierul lui Gutenberg: în stânga, cei trei culegători urmăresc pagina de text prinsă pe perete și aleg literele din compartimentele lor (fiecare compartiment conține mai multe exemplare din aceeași literă). Literele sunt aranjate în rânduri de text, care, la rândul lor, vor fi încadrate în rame, care vor fi aranjate conform design-ului gândit pentru pagina respectivă. În dreapta, tipograful aplică cerneală pe contururile ieșite în relief ale literelor. În fața lui, alt tipograf acționează un levier care crește presiunea aplicată pe forma care apasă hârtia. Corectorul, purtând ochelari, verifică hârtia tipărită, pentru a observa eventualele greșeli și de a le repara înainte de a continua multiplicarea. [sursă imagine]

Armata Roșie nu crede, dar cercetează

Armata Roșie, mereu preocupată să își lărgească orizontul cultural, a organizat așa-numitele "brigăzi ale trofeelor", în perioada în care au ocupat Germania. Obiectivelor acestor grupări era acela de a căuta (pe principiul ce-am găsit, să fie al meu) artefacte valoroase din muzee, biblioteci, colecții private etc. Rușii apreciau însușirea unor asemenea obiecte drept o compensație firească pe care Germania trebuia să o plătească. Milioane de opere de artă sau de cărți valoroase au ajuns în ranițele sovietice. La loc de cinste între ele, se aflau și două dintre bibliile lui Gutenberg, luate de la Muzeul German de Cărți și Manuscrise al Universității din Leipzig. Sovieticii au negat orice legătură cu dispariția bibliilor în cauză, până în anii 1980, când s-a descoperit că erau dosite în biblioteci din Moscova. Guvernul german a făcut mai multe încercări de ale recupera, încununate, desigur, cu eșecuri. În 2009, un agent guvernamental rus a decis să dea lovitura din interior și a furat bibliile, încercând să le plaseze pe piața neagră pentru modesta sumă de 1,5 milioane de dolari. Banii nu aduc fericirea, după cum a aflat și el, în cazul său, aducându-i doar o binemeritată condamnare. Ghinionistele cărți au revenit la Mama Rusia.

Furt intelectual

Nu toți hoții sunt interesați de electrocasnice și ceasuri de mână. Există și aici o elită intelectuală, cu gusturi subțiri. Un asemenea estet al delictelor, pe nume Vido Aras, s-a ascuns, în anul de grație 1969, într-o toaletă de la Biblioteca Widener din Harvard. A așteptat ora închiderii, s-a strecurat pe acoperiș, de unde, cu o frânghie a ajuns la fereastra încăperii în care universitatea păstra propria copie a Bibliei lui Gutenberg. Aras a reușit să scoată cele două volume din caseta lor și să le transfere în propriul rucsac, dar, se știe, Biblia e o carte grea, nefiind pentru oricine. Pentru el, cu siguranță nu, cele 30 de kilograme ale celor două volume dovedindu-se stânjenitoare atunci când vrei să cobori pe o frânghie. Gravitația a intervenit pentru a face dreptate, iar hoțul în devenire a parcurs liber cele șase etaje care îl despărțeau de sol, unde a și rămas până a doua zi, când a fost descoperit.

Biblia lui Gutenberg, aflată în posesia Bibliotecii Harvard este găzduită în sala Widener, denumită astfel în memoria celui care a donat volumele, George D. Widener. Primul proprietar cunoscut al valoroaselor cărți a fost Johann Vlyegher, cleric la catedrala din Utrecht, care le-a lăsat, prin testament, în 1471, mănăstirii olandeze din Marienburg at Soest. Volumele au trecut prin mai multe mâini și țări, până la data de 8 mai, 1944, când au fost donate către biblioteca prestigioasei instituții de învățământ. [sursă imagine]

Bibliile au fost recuperate, fără să fi suferit stricăciuni, ceea ce nu putem afirma și despre Aras, care s-a ales cu craniul fracturat și cu mândria făcută praf.

Gioconda, singurul tablou din Luvru care primește scrisori de dragosteMona Lisa, celebrul tablou semnat Leonardo da Vinci, a stârnit pasiuni aprinse, fiind adorată, furată, curtată și atacată, rămânând, în același timp, cea mai cunoscută operă de artă din lume

Șanse din 49

Industria cărții este o loterie, iar din cele 180 de volume extrase de Gutenberg de sub tipar, doar 49 au fost suficient de norocoase pentru a supraviețui până în zilele noastre, la adăpostul muzeelor, bibliotecilor și universităților. Mai puțin de jumătate din acestea sunt complete, unele rămânând orfane de un volum, iar altele mai păstrând doar câteva pagini. Germania se mândrește cu cele mai multe exemplare, 14, (nu știm dacă aici intră și cele cazate în Rusia), Statele Unite cu 10, dintre care trei sunt deținute de Biblioteca și Muzeul Morgan din Manhattan. Ultima vânzare a unui exemplar complet din Biblia lui Gutenberg a avut loc în 1978, pentru suma modică de 2,2 milioane de dolari. Modică, pentru că, în 1987, un singur volum a fost achiziționat cu 5,4 milioane, iar experții estimează că astăzi ambele volume s-ar putea vinde cu până la 35 de milioane de dolari la licitație.

În ciuda sărăciei cu care a luptat, Gutenberg a lăsat moștenire omenirii una dintre marile ei comori. Să nu-l lăsăm, așadar, să cadă în uitare, nici pe el, nici paginile tipărite care ne îmbogățesc viața, după cum ne avertizează și poetul Șerban Foarță în poezia Galaxia Gutenberg din volumul Micul Print:

"Prenumele-amicului Micului Print
era Johann, - sau Hans
pentru cei cu lentile-ncadrate-n argint
într-un fel de balans
pe nasul vârât, mai tot timpul, în plumb;
pentru cei care merg
pe cinci sute de ani, precum alde Columb,
era Herr Gutenberg.
Când l-am cunoscut, era încă valid
sau numai alert
'nainte să cadă-n uitare sau vid
mai de tot sau pe sfert."

Referințe:

history.com