10 Mai

[altmariuscultural]

Varujan Pambuccian

Astăzi este primul 10 Mai sărbătorit ca sărbătoare națională după 68 de ani. Este ziua care marchează câștigarea independenței de stat a României și aderarea ei, prin venirea la conducerea țării a unui reprezentant al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, la familia europeană a acelei epoci.

Dinastia care a condus România între 1866 și 1947, dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, devenită ulterior dinastia de România, reprezintă una dintre cele mai prestigioase case regale și imperiale europene. Fondată în anul 1061, casa de Hohenzollern a dat marii regi ai Prusiei, printre care se numără Frederick cel Mare, cel care a unificat Germania și i-a dat statut de imperiu, cel care a devenind primul împărat al ei și cel care a fost una dintre figurile majore ale iluminismului Toți împărații Germaniei, de altfel, au aparținut acestei mari case europene.

Sub conducerea dinastiei românești, România a ajuns la cea mai mare extindere teritorială, hotarele ei reunindu-i pe toți cei care aparțin limbii și culturii române și tot sub conducerea acestei dinastii, România s-a modernizat în ritm accelerat, s-a instituționalizat învățământul public și a apărut prima elită intelectuală bine racordată la lumea în care trăia.

Pentru cei obișnuiți cu regimul prezidențial (cu și fără semi în față), trebuie spus că monarhia constituțională este o formă de regim parlamentar, rolul regelui nefiind cel de amestec direct în politică ci de intervenție în momentele majore ale națiunii. Iar dinastia românească a dovedit (cu notabila excepție a lui Carol al II-lea, care a și pierdut tronul pentru încercarea sa de forțare a limitelor democrației) că binomul Rege - parlament este cel care poate garanta cel mai bine evitarea derapajelor care duc la instaurarea unei dictaturi.

Sigur, vor exista multe voci, mai ales dintre cei care au învățat istoria României rescrisă de comuniști, care vor spune că Al Doilea Război Mondial neagă lucrurile scrise mai sus. Lor le amintesc că România a pierdut acest binom sub ocupația trupelor uneia dintre puterile învingătoare și în urma consensului celor trei mari puteri (Franța a fost mai degrabă o putere eliberată de ocupație decât o putere învingătoare și de aceea am spus trei) care au învins atunci Germania și au redesenat harta sferelor de influență. Exemplul cel mai bun că înțelegerea a funcționat este cel al Austriei, din care trupele sovietice au fost nevoite să se retragă, cu toate că s-au lăsat greu duse de acolo.

Astăzi este 10 Mai, ziua în care România a devenit stat, ziua în care România și-a început urcușul în istoria modernă sub conducerea unei mari și respectate dinastii. Faptul că Parlamentul României a votat cu o largă majoritate proiectul de lege propus de către Puiu Hașotti pentru ca ziua de 10 Mai să redevină sărbătoare națională este o reparație necesară și o redare a dreptului românilor la propria istorie.

[Ala Movileanu]

Să nu uităm de Domnia lui A.I. Cuza... Ce se întâmpla dacă marele reformator nu ar fi fost "strivit"? S-ar mai fi produs Marea Unire?

[altmariusistoric2]

Probabil ca da!

Oricum, istoria nu se discuta cu "daca"... Este contraproductiv. In plus si "Mica Unire" a avut oponentii ei, oameni de o mare calitate intelectuala la mijlocul secolului XIX.