altmarius

cultură şi spiritualitate

Aniversarea zilei: Neculai Constantin Munteanu

Neculai Constantin Munteanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Neculai Constantin Munteanu (n. 16 noiembrie 1941Pufeşti, Vrancea) este un jurnalist (de profesie economist) şi disident anticomunist din România. Părăseşte România în 1977, ca urmare a opoziţiei manifestată faţă de regimul comunist. Din 1980 este principala voce a postului Radio Europa Liberă din München. Prin emisiunile sale transmise de la acest post de radio, devine cunoscut pentru condamnarea regimului lui Nicolae Ceauşescu în anii 1980. Contribuţiile sale radiofonice (îndeosebi în cadrul emisiunii „Actualitatea românească”) au fost ascultate şi apreciate ani de-a rândul de milioane de români. Din 2007, Munteanu găzduieşte o emisiune la Radio Europa Liberă intitulată "Eu şi câinele meu, Securitatea".


Date biografice

S-a născut la 16 noiembrie 1941, în comuna Pufeşti, Judeţul Vrancea. Este fiul lui Constantin şi Rozalia Munteanu.

Activitatea jurnalistică în România

Urmează cursurile Academiei de Studii Economice, Facultatea de Finanţe Credite, pe care le abandonează însă în anul patru. Debutează înContemporanul, apoi la Televiziunea Română la revista Cinema, la care va deveni redactor [1].

Începutul dizidenţei împotriva regimului comunist

În luna aprilie 1977, încearcă să trimită mai multe documente în Occident prin Ambasada Statelor Unite la Bucureşti. Persoana căreia îi predă plicul se dovedeşte ulterior a fi de fapt un informator al Securităţii care transmite imediat plicul autorităţilor. Relatarea din fişa Securităţii:

„În ziua de 7 aprilie a.c. [1977], un informator al Direcţiei a III-a a fost acostat de Neculai C. Munteanu, care, după ce l-a întrebat dacă este diplomat american (în limba engleză), l-a rugat, dacă poate, să dea, din partea sa, un plic ambasadorului SUA la Bucureşti. Informatorul a acceptat propunerea, după care a predat plicul organelor noastre. Neculai C. Munteanu a precizat, în cadrul discuţiei avute cu informatorul, că plicul conţine unele scrisori care trebuie scoase din ţară, lucru pe care nu îl poate face decât ambasadorul [2]
—Raport al Securităţii, 12 aprilie 1977
Statul totalitar comunist

A doua zi, conducerea Ministerului de Interne ordonă efectuarea unei percheziţii la domiciliul lui Neculai Constantin Munteanu şi trecerea la anchetarea sa [3]. În urma percheziţiei, care are loc la 10 aprilie 1977, sunt găsite còpii ale aceloraşi documente aflate şi în plicul destinat ambasadorului Statelor Unite : - o scrisoare de solidarizare cu Paul Goma, adresată acestuia ; - o scrisoare adresată lui Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, în care era aspru criticată situaţia economică şi politică sub regimul comunist şi nerespectarea drepturilor omului în România în lumina acordului de la Helsinki ; - o scrisoare adresată preşedintelui Statelor Unite, Jimmy Carter, în care era denunţată nerespectarea drepturilor omului în România. Toate cele 3 documente erau datate din 30 martie 1977 [4]. Aceleaşi materiale mai fuseseră expediate şi ziarelor Washington Post şi Neuer Züricher Zeitung [5]. După efectuarea percheziţiei, Neculai Constantin Munteanu este dus în ziua de 10 aprilie 1977 la sediul IMB-Securitate, unde se începe, la ora 16.00, anchetarea sa care durează până a doua zi, 11 aprilie, ora 14.30 [6]. În timpul anchetei, N.C. Munteanu se menţine pe o poziţie foarte fermă, recunoaşte că toate materialele îi aparţin şi îşi motivează gestul evocând situaţia politică din ţară, penuriile şi restricţiile de tot felul de care suferă în plan personal, nerespectarea prevederilor constituţionale de care se face vinovat regimul comunist, acuzând deschis politica dusă pe plan intern şi extern de statul şi Partidul Comunist român [7]. Ancheta va dura luni de zile, în primăvara şi vara anului 1977. Neculai Constantin Munteanu relatează una din aceste întrevederi :

„În faţa generalului Cepraga, acesta era gradul pe care i-l atribuiau ceilalţi, am fost în dimineaţa zilei de 18 aprilie, după o noapte de anchetă. Generalul era profund nemulţumit. Raportase cazul meu ca fiind rezolvat şi constata că subordonaţii nu mă convinseseră să mă dezic de conţinutul scrisorilor şi să furnizez o listă amănunţită a tuturor prietenilor mei, ca să fiu mai bine cunoscut. Şeful lor, generalul Cepraga, avea metode mai convingătoare. Mi-a dat câţiva pumni după ceafă şi m-a izbit de mai multe ori cu capul de masa cu postav verde, pe care se afla şi portretul lui Ceauşescu. Când mi-am revenit din uluială, am dedus din crisparea subordonaţilor că n-ar fi trebuit să fiu bătut[8]
—Neculai Constantin Munteanu

Până la urmă, Munteanu acceptă „târgul” pe care îl oferă Securitatea, de a opri difuzarea scrisorii la Europa Liberă, în schimbul obţinerii paşaportului. Neculai Constantin Munteanu primeşte paşaportul în data de 2 septembrie şi părăseşte ţara în 16 septembrie 1977 [9].

Vocea Europei Libere

După mai multe colaborări temporare la postul Radio Europa Liberă, începând din 1977, este definitiv angajat în 1980 şi îşi desfăşoară activitatea la microfonul acestui post până în 1994. „Va fi una din vocile cele mai ascultate, la rubrica Actualitatea Românească şi de multe ori, în contextul totalitarismului, un fel de punct de sprijin pentru mulţi români” [10]. Rolul lui Munteanu la Europa Liberă este astfel judecat de către Securitatea statului comunist :

„Datele existente evidenţiază faptul că N.C. Munteanu desfăşoară la acest post de radio o activitate duşmănoasă, deosebit de virulentă împotriva orânduirii sociale şi de stat din R.S. România [11]
—Raport al Securităţii

Pe întreaga perioadă a colaborării sale la Europa Liberă, Munteanu rămâne imun tentativelor de cooptare din partea trimişilor Securităţii. În fişele acesteia putem citi:

„Atitudinea, deosebit de ostilă faţă de orânduirea socială şi de stat din ţara noastră pe care o exteriorizează (...), izolarea şi prudenţa pe care o manifestă în cercul de relaţii, creează dificultăţi pe linia întreprinderii unor măsuri eficiente de influenţare şi neutralizare [12]
—Raport al Securităţii

Munteanu mărturiseşte într-un interviu: „Securiştii s-au convins că nu pot fi dat pe brazdă” [13]. În 1987, era astfel caracterizat într-o notă informativă a Securităţii :

„Locuinţa sa este mobilată cu gust. (...) Şi-a creat o personalitate de idealist, patriot înflăcărat, ziarist pasionat. Un singuratic, care îşi închină timpul liber în întregime pentru a se documenta în continuare despre atmosfera, viaţa şi perspectiva României. Spune că are multe întâlniri cu români fugiţi sau în trecere prin München, care îi fac confidenţe din cele mai sincere. Întreţine o bogată corespondenţă cu ascultătorii români, din ale căror rânduri citează fraze de câte ori are ocazia sau vrea să-şi sprijine argumentele proprii în subiectele ce le discută. (...) În general, îşi creează o atmosferă de perfect ziarist, modest, simpatic şi cu haz, gata oricând să arate că poate face mai mult. (...) Se poate trage uşor concluzia, după cum se poartă, că ştie ce vrea şi că are şanse mari de reuşită în viitor [14]
—Raport al Securităţii, 6 iunie 1987

În toţi anii care au urmat, până la căderea regimului comunist Ceauşescu, a continuat să dea glas gândurilor celor aflaţi în ţară şi să oglindească, împreună cu toţi colaboratorii Europei Libere, adevărata situaţie din România: „Radio Europa Liberă a ţinut loc de opoziţie”, este de părere Şerban Orescu [15]. Seară de seară, de la ora 19.10, N.C. Munteanu ţinea treaz spiritul dizidenţei, relatând condiţiile de trai din ţară, îmbărbătându-şi compatrioţii, persiflând cu delectare puterea comunistă şi evidenţiind orice gest de opoziţie care se manifesta în România[16]. Mulţi români au ascultat pe acea vreme emisiunile sale cu sufletul la gură. „Mâncarea noastră zilnică intelectuală era Europa Liberă”, declară Dan Zamfirescu [17]„Am crescut cu vocile astea fără să le văd. Le auzeam (...). Tata asculta în fiecare seară Radio Europa Liberă. Dacă-l închidea se auzea radioul din vecini”, afirmă Alexandru Solomon, regizorul filmului Războiul undelor [18]. Neculai Constantin Munteanu mărturiseşte însă dificultatea situaţiei în care se afla pe atunci:

„Aveam o viaţă comodă, dar uşor schizofrenă pentru că 10 ore vorbeai despre nenorocirile din România şi după aceea închideai uşa şi ieşeai într-o lume liberă (...) Trăiam în acelaşi sos pe care-l lăsasem în urmă. Nu puteam altfel ! Asta era meseria şi într-un fel viaţa mea [18]
—Neculai Constantin Munteanu

Rare sunt vocile din istoria radioului românesc care au reuşit, în condiţii de clandestinitate, să aibă un asemenea ecou şi să se întipărească atât de bine şi de durabil în auzul ascultătorilor. Ulterior Neculai Constantin Munteanu va deveni un model de curaj jurnalistic, consecvenţă profesională şi rectitudine morală pentru mulţi din viitorii oameni de radio de după 1989.

Părăseşte postul de radio în 1994, „spre regretul lui Emil Hurezeanu şi nu numai al lui” [19], la 1 octombrie 1994.

Activitatea de după Europa Liberă

Revenit în ţară, după o îndelungată absenţă, preia activitatea postului Radio Total, la îndemnul lui Cornel Nistorescu, ca Director de Programe. Succesul de audienţă al postului, de la venirea lui Munteanu, îl face pe Nistorescu să afirme că „jurnalismul adevărat nu se învaţă la şcoală”[20]. În noiembrie 1995, este ales cu o majoritate de 819 din 1500 de voturi în Consiliul de Administraţie al TVR. Cu această ocazie mărturiseşte:

„Am fost uşor uimit de introducerea mea pe listă, alături de oameni de cultură de calibrul lui Lucian Pintilie, Octavian Paler, Gabriel Liiceanu. Am presupus că e un fel de omagiu târziu, pe care altfel nu l-am prea primit oficial, pentru activitatea trecută, nu doar a mea, ci şi a postului de radio Europa Liberă [20]
—Neculai Constantin Munteanu

Tentativele de discreditare a Europei Libere

În 2001, Emanuel Valeriu iniţiază campania de discreditare a Europei Libere prin cartea intitulată Faţa necunoscută a “Europei Libere” [21]. Cartea prezintă o imagine vădit tendenţioasă la adresa personalităţilor care au lucrat în cadrul postului de radio Europa Liberă în perioada anterioară Revoluţiei române din 1989. În carte, autorul volumului îşi intitulează subcapitolul consacrat lui N.C. Munteanu astfel : “Dezvăluiri. Conform versiunii integrale a fişei sale [întocmită de Securitate], N.C.Munteanu a fost informator al Securităţii” [22]. Este vorba de o evidentă manipulare, fiindcă nicăieri în acest subcapitol nu se arată cum, când sau în ce fel N.C. Munteanu ar fi fost vreodată un asemenea informator. Ziarul Cotidianul publică pe data de 29 iunie 2008 un articol [23] în care, pe baza unor documente CNSAS, tocmai Emanuel Valeriu apare în postura de informator al Securităţii, care ar fi furnizat date referitoare la persoane angajate ale Europei Libere, inclusiv despre N.C. Munteanu[24] [2].

Campania de discreditare este continuată ulterior şi de ziaristul Liviu Vălenaş, la rândul său fost informator al Securităţii [25], care publică în data de 27 ianuarie 2006, pe site-ul revistei Agero a Asociaţiei Româno-Germane, un interviu cu Marius Oprea, fost consilier prezidenţial al lui Emil Constantinescu şi ulterior consilier al premierului Tăriceanu, în care Oprea ar fi afirmat că „Emil Hurezeanu şi Neculai Constantin Munteanu, foşti redactori la Radio Europa Liberă, ar fi colaborat cu Securitatea” [26]. Mai exact, Oprea i-ar fi declarat lui Vălenaş că în 1993 colonelul CIA Richard Cummings, cel care avusese ca sarcină protecţia informativă a postului de radio Europa Liberă, i-ar fi spus că Neculai Constantin Munteanu ar fi fost unul dintre cei infiltraţi acolo de către Securitate [27]. Cotidianul Adevărul preia într-un articol intitulat “Păcatele Evei”, din 10 august 2006, acuzaţiile lui Oprea din interviul luat de Vălenaş. A doua zi, ziarul Ziua publică un articol în care Oprea dezminte conţinutul interviului respectiv:

„Dl. Vălenaş nu mi-a luat niciodată vreun interviu. Am avut doar o discuţie la telefon. Niciodată nu am făcut o astfel de afirmaţie, cum că Emil Hurezeanu şi N.C. Munteanu ar fi fost colaboratori ai Securităţii. Am avut o conversaţie telefonică cu Vălenaş despre firmele sub acoperire ale Securităţii, pentru că el făcuse un interviu cu un fost ofiţer DIE. Despre asta a fost acea discuţie, iar eu nu am afirmat niciodată aşa ceva despre N.C Munteanu şi Emil Hurezeanu. Nu-mi pot permite să fac aşa ceva pentru că amândoi sunt prieteni ai mei. Nu am dat nici un interviu dlui Velenaş. Nu a fost vorba de un interviu, una la mână, iar doi la mână discuţia a fost cu totul alta. (...) Mai mult, Richard Cummings, fost şef al Contraspionajului CIA la Europa Liberă mi-a declarat că nu există nici un fel de dovezi privind colaborarea cu Securitatea a celor doi, atâta timp cât au lucrat la Europa Liberă. Dimpotrivă, ei s-au aflat chiar, la finele anilor '90, sub ameninţarea Securităţii [28]
—Marius Oprea

În articolul din Adevărul este amintit statutul lui Vălenaş de informator al Securităţii:

„Vălenaş a făcut în presa românească din emigraţie mai multe acuzaţii care nu au fost niciodată probate. Demascarea lui Vălenaş ca informator al Securităţii a avut loc în aceeaşi perioadă în care alţi doi jurnalişti au fost devoalaţi. Este vorba de Sorin Roşca Stănescu şi Florin Gabriel Mărculecu, ambii în acea vreme redactori la cotidianul “România liberă”. Cei doi au recunoscut la acea vreme acuzaţiile [29]
—Adevărul, 10 august 2006

Neculai Constantin Munteanu a fost în mai multe rânduri ţinta atacurilor care au vizat denigrarea sa, încă din vremea regimului comunist. Securitatea de atunci lansase exact aceleaşi zvonuri potrivit cărora ar fi fost omul regimului comunist infiltrat în secret la postul de radioEuropa Liberă [30]. Ziarul Gardianul aminteşte:

„Neculai Constantin Munteanu a fost unul dintre cei mai importanţi inamici ai Securităţii, care încerca să-l neutralizeze pe orice căi. (...) În cazul în care ofiţerii de la Bucureşti ar fi avut dovezi compromiţătoare împotriva ziaristului, acestea ar fi fost trimise direct la „Europa Liberă“. Dacă Securitatea chiar ar fi avut un as în mânecă, Neculai Constantin Munteanu nu avea scăpare. Lupta era pe viaţă şi pe moarte, iar Bucureştiul ar fi făcut orice, numai să-i închidă gura. Documentele cunoscute ale Securităţii se bat cap în cap cu afirmaţiile lui Vălenaş, aratând că planurile de neutralizare ale ziaristului nu puteau fi duse la îndeplinire tocmai pentru că nu existau probe compromiţătoare. Ce sens avea să deconspiri orientarea sexuală a unui om, folosindu-te de un trucaj, dacă se putea demonstra că acesta este un agent infiltrat? În notele Securităţii care-l privesc pe Munteanu nu sunt pomenite nici măcar tentative de „influenţare pozitivă“. În cazul în care l-ar fi avut la mâna pe ziarist, de ce ofiţerii de Securitate de la Bucureşti scriau cu năduf în rapoartele lor: „Trebuie să penetrăm în intimitatea sa (…). Duce o viaţă izolată (…). Nu se lansează în chefuri sau alte cheltuieli costisitoare“, conchizând că au mari probleme pe „linia întreprinderii unor măsuri eficiente de neutralizare“.[31]
—Emil Berdeli, Gardianul, 2 iulie 2007

Una din motivaţiile atacului lui Liviu Vălenaş la adresa lui Neculai Constantin Munteanu mai poate fi aceea a unei răzbunări personale : „În cazul Hurezeanu-Munteanu, Vălenaş spunea, la începutul anilor '90, că aceştia ar fi contribuit la refuzarea acceptării sale drept colaborator al Europei Libere” [18]. Mai mult, Marius Oprea îl consideră pe Vălenaş „unealta fostelor şi actualelor servicii de informaţii” [32]:

„Problema este însă următoarea: Liviu Vălenaş însuşi a fost agent al Securităţii. A colaborat la Europa Liberă, dar nu a putut fi angajat pentru că au probat faptul că Liviu Valenaş a fost colaborator al Securităţii şi nu a primit aviz spre a fi angajat şi a fost îndepărtat din orice fel de colaborare cu Europa Liberă. Din cauza asta are mari resentimente faţă de angajaţii de la Europa Liberă şi presupun că este folosit, în continuare, ca agent de influenţă, de către serviciile de informaţii din România. (...) Ceea ce a făcut Vălenaş mi se pare unul dintre cele mai mari tromboane. Şi cred că se întâmplă asta pentru că serviciile de informaţii din România sunt foarte deranjate de stituaţia actuală, pentru că, din nefericire pentru ei, eu mă ocup de pachetul de legi care le reglementeaza activitatea. Şi încearca să mă compromită prin orice fel de mijloace. Ăsta este unul din ele. Iar acest lucru îmi confirmă ceea ce ştiam: că Liviu Valenaş a fost informator al Securităţii. Dar nu aveam nici o certitudine că Valenaş a rămas în activitate. Acum o am. Am confirmarea că şi acum lucrează pentru băieţii cu ochi albaştri [33]
—Marius Oprea

Neculai Constantin Munteanu îşi va exprima punctul de vedere referitor la aceste acuzaţii în mărturisirea pe care o va face la postul de radioEuropa Liberă, în data de 10 februarie 2007 [3]:

„Da, am avut relaţii cu Securitatea. Multe şi contra naturii. A naturii mele. Din fragedă copilărie. Copil fiind, eu n-am cutreierat păduri, dar m-am jucat cu Securitatea. Însă, prima oară pe mâna Securităţii, m-a dat tata. Aţi auzit bine ! Tata ! Un tată adoptiv, dar tată, şi fratele bunicului patern. Eram sânge din sângele lui şi m-a turnat la Securitate. Ştiu, li s-a-ntâmplat şi altora. Însă una e când li se-ntâmplă altora şi alta e când ţi se-ntâmplă ţie. Deci, de mic copil am avut relaţii cu Securitatea şi m-a turnat tata. Începe bine, melodramă curată ! Ar mai lipsi să zic: nu m-atingeţi, sunt plin de lacrimi ! E aproape adevărat, dar am să mă abţin ! Aici ar fi nevoie şi de ceva ticăloşie. Avem ! (...) Am devenit turnător. Am devenit nu înseamnă că am şi fost ! M-au făcut alţii. Se poate mai rău? Se poate ! Ce-aţi zice de un agent Bond de Ciorogârla plasat de băieţii tovarăşului Pleşiţă la Europa Liberă? Se face. S-a şi făcut. Graţie unor frustraţi de-aici şi a unor ticăloşi de acolo, împărtăşesc aceeaşi soartă cu alţi patru colegi de la Europa Liberă. Faptul că nu sunt singurul acuzat că aş fi fost un securist plasat la Europa Liberă nu mă-ncălzeşte cu nimic ! Nici pe prietenii şi pe colegii mei. Dar ei cu ale lor, eu cu ale mele. Deci, relaţii cu Securitatea de mic copil, l-a turnat tacsu, a fost turnător şi agent strecurat la Europa Liberă. Hotărât lucru, sunt un om rău şi negru într-o ţară curată, care geme de caractere de bronz ! Şi de procurori ! [34]
—Neculai Constantin Munteanu

Războiul undelor

Cold Waves-Război pe calea undelor[4] este un lungmetraj documentar despre secţia română a postului Radio Europa Liberă, despre propagandă şi terorism în timpul Războiului Rece, „o neasemuită poveste de dragoste şi ură ţesută în jurul a ceva ce nu poţi vedea, atinge sau cântări: undele radio” [35]. În anii '70-'80, Radio Europa Liberă era supapa de evacuare a nemulţumirilor şi confidentul a milioane de români.

„Se aşeza omul seara în faţa aparatului de radio, îl deschidea şi apoi intra într-o relaţie intimă cu vocile care spuneau la microfon ceea ce ei doar îndrăzneau să gândească [36]
—Nestor Rateş, fost director Radio Europa Liberă

Documentarul Cold Waves - Război pe calea undelor vorbeşte despre postul de radio Europa Liberă, „singurul care spunea adevărul într-o lume falsificată de propagandă”[35]. Dacă pentru milioanele de ascultători Europa Liberă reprezenta vocea care le făcea auzite nemulţumirile, pentru regimul comunist postul de radio era un duşman care trebuia redus la tăcere:

„E ciudat ce importanţă au acordat autorităţile din România acestui post de radio, dar îl vedeau ca pe principalul lor inamic[36]
—Alexandru Solomon
„N-aveam nici o putere în afară de microfon. - Mare putere ![18]
—Monica Lovinescu

Toţi protagoniştii acestei poveşti se confruntă din nou în Cold Waves: oamenii de la radio cu vocile lor, terorişti, ascultători din popor ca şi securişti sau secretari de partid; români, germani, americani, francezi şi de alte naţionalităţi. „Lumea s-a schimbat, alte războaie sunt la ordinea zilei. Dar dacă ascultăm cu atenţie vocile trecutului, s-ar putea să înţelegem ce se petrece sub ochii noştri”[35].

Război pe calea undelor, România, 2007, film documentar, regizor: Alexandru Solomon, distribuit de Odeon Films [37]. Din distribuţie : Monica Lovinescu, Ioana Măgură Bernard, Mary Georgescu, Şerban Orescu, Nestor Ratesh, Emil Hurezeanu, Neculai-Constantin Munteanu şi Andrei Voiculescu. Premiera filmului Război pe calea undelor a avut loc pe 29 noiembrie 2007 la Bucureşti. În cinematografe din 30 noiembrie 2007. Filmul a fost difuzat şi într-o miniserie de trei episoade a câte 52 de minute, în zilele de 6, 13, respectiv 20 martie 2007 la TVR.

Varia

Securitatea a încercat în nenumărate rânduri să-l şantajeze pe baza orientării sale sexuale, care reprezenta un delict pe timpul regimului comunist. Pentru a pune capăt zvonurilor vehiculate de Securitate şi pentru a-şi clarifica poziţia, Neculai Constantin Munteanu va face o mărturisire în direct la Radio Europa Liberă, în data de 10 februarie 2007 [5], în primul rând cu privire la homosexualitatea sa, iar în al doilea rând pentru a marca distincţia dintre viaţa profesională şi viaţa privată:

„Ar mai ceva de spus? Ar mai fi ! Sunt homosexual. Aici ar trebui o pauză, pentru cei care nu ştiu şi pentru cei sufocaţi de indignare. “Cum, domnule, şi ăsta?” sau “Trebuia să ne spună şi asta?”. Trebuia ! Pentru că e adevărat. Pentru că acum pot spune acest adevăr unor oameni toleranţi dintr-o ţară europeană care au învăţat, sper, că aproapele tău poate fi şi altfel decât tine, dar om totuşi, şi că toleranţa nu e un cuvânt bun doar pentru stabilimente de profil. Trebuia să spun şi acest lucru pentru că, în lunga înfruntare cu regimul comunist, cu braţul lui lung şi cu minţile lui tâmpe, homosexualitatea mea i-a obsedat permanent pe băieţii tovarăşilor Pleşiţă, Merce şi urmaşi. Ca orice regim totalitar, regimul comunist avea morala, cum să-i zic, morala fundului. Medicii propagandei credeau că numai ceea ce ei considerau detractat poate fi şi anticomunist. Erau proşti şi se înşelau ! Altfel, cum de m-ar fi ascultat ani şi ani milioane de oameni? Eram homosexual şi atunci când eram apreciat pentru limba ascuţită, gura mare şi că eram negru în cerul gurii când vorbeam de comunism, de realizări şi de minciuni, de fiii lui cei mai buni şi de javre. Niciodată n-am amestecat homosexualitatea cu locul de muncă. Iar de muncit, am muncit ca orice om normal. Iar la Europa Liberă am fost angajat pentru calităţile mele profesionale şi pentru ce aveam în cap. Şi ce aveam în cap am spus seară de seară alături de colegii mei, cu care am alcătuit echipa vocilor nopţii, care au adus în casele dumneavoastră o informaţie, o atitudine, o geană de speranţă în întunecata epocă-lumină. Pe unii i-a preocupat şi îi mai preocupă încă homosexualitatea mea. Să fie sănătoşi ! Au o problemă ! Eu nu ! Oricum, homosexualitatea e o chestiune care ţine de viaţa privată ! Tot ce pot spune e că nu ştiu dacă e drumul pe care l-am ales, sau drumul care m-a ales pe mine. Sunt şi lucruri mai rele ca homosexualitatea. De pildă, să fii un ticălos. Sau un comunist. Chiar aşa ! Mai bine homosexual decât comunist ! [38]
—Neculai Constantin Munteanu

Bibliografie

Neculai Constantin Munteanu, Ultimii şapte ani de-acasă. Un ziarist în dosarele Securităţii, ediţie îngrijită şi adnotată de Doina Jela, Editura Curtea Veche, 2007 [6] [7]

"Amintiri din zăpezile de-altădată - Neculai Constantin Munteanu", un interviu cu Horia Ţurcanu, în Formula As, Nr. 696/2008 [8]

"Povestea vorbei", un interviu al lui Neculai Constantin Munteanu cu Cristian Teodorescu, din 7 aprilie 2008 [9]

"Actualitatea românească" la momentul Revoluţiei

Legături externe

Referinţe

  1. ^ Personalităţi ale exilului românesc în arhivele Securităţii, ediţie îngrijită de Dumitru Dobre, Iulia Huiu, Veronica Nanu, Editura Corint – Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Bucureşti, 2007, p. 92
  2. ^ Raport referitor la N.C. Munteanu, datat din 12 aprilie 1977, semnat de Colonel Gheorghe Răduca, pentru şeful Securităţii Municipiului Bucureşti, aflat la ACNSAS, fond documentar, dosar nr. 21, vol. 28, ff. 2-4, Ministerul de Interne, Inspectoratul Municipiului Bucureşti, Securitate, în Personalităţi ale exilului românesc în arhivele Securităţii, Editura Corint, 2007, p. 92
  3. ^ Personalităţi ale exilului românesc în arhivele Securităţii, Editura Corint, 2007, p. 93
  4. ^ Fişă informativă privind pe Neculai Constantin Munteanu, Ministerul de Interne, Departamentul Securităţii Statului, în Emanuel Valeriu, Faţa necunoscută a “Europei Libere”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 119 ; cf. Neculai Constantin Munteanu, “Securiştii s-au convins că nu pot fi dat pe brazdă”/S-auzim numai de bine, interviu realizat de Claudiu Săftoiu, în Emanuel Valeriu, Op.cit., p. 128
  5. ^ Personalităţi ale exilului românesc în arhivele Securităţii, Editura Corint, Bucureşti, 2007, p. 92
  6. ^ Ibidem, p. 93
  7. ^ Ibidem, p. 94
  8. ^ Neculai Constantin Munteanu, “Securiştii s-au convins că nu pot fi dat pe brazdă”/S-auzim numai de bine, interviu realizat de Claudiu Săftoiu, în Emanuel Valeriu, Op.cit., pp. 128-129
  9. ^ Ibidem, p. 129
  10. ^ Dicţionar. Personalităţi publice-politice, Ediţia a III-a (1995-1996), Editura Holding Reporter, Bucureşti, 1996, p. 244
  11. ^ Emanuel Valeriu, Op.cit., p. 119
  12. ^ Fişă informativă privind pe Neculai Constantin Munteanu, Ministerul de Interne, Departamentul Securităţii Statului, in Emanuel Valeriu, Op.cit., p. 119
  13. ^ Neculai Constantin Munteanu, “Securiştii s-au convins că nu pot fi dat pe brazdă”/S-auzim numai de bine, interviu realizat de Claudiu Săftoiu, în Emanuel Valeriu, Op.cit., p. 129
  14. ^ Notă referitoare la Nicolae C. Munteanu, semnată Lt. Col. Dumitru Ţigănuş, Ministerul de Interne, Departamentul Securităţii Statului, Direcţia I, Nr. 180/HG/0086824/06 iunie 1987, Strict secret, Ex. Nr. 1, din ACNSAS, fond ducumentar, dosar nr. 122, vol. 3, ff. 151-152, în Personalităţi ale exilului românesc în arhivele Securităţii, Editura Corint, 2007, p. 157-159
  15. ^ Război pe calea undelor, România, 2007, film documentar, regizor: Alexandru Solomon, distribuit de Odeon Film
  16. ^ Scurt extras dintr-o emisiune a "Actualităţii româneşti", difuzată la radio Europa Liberă, în vara anului 1989: Corespondenţă din Geneva de la Vladimir Krasnosselski
  17. ^ Extras din Război pe calea undelor, România, 2007
  18. a b c d Ibidem
  19. ^ Dicţionar. Personalităţi publice-politice, Editura Holding Reporter, Bucureşti, 1996, p. 244
  20. a b Ibidem, p. 244
  21. ^ Faţa necunoscută a "Europei Libere", Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001
  22. ^ Emanuel Valeriu, Op.cit., p. 118
  23. ^ Răzvan Mihai Vintilescu, "Emanuel Valeriu, cărtiţa care a săpat Europa Liberă", Cotidianul, 29 iunie 2008
  24. ^ Hotnews, 29 iunie 2008 [1]
  25. ^ D.E., „Şoc la Europa Libera”, în Ziua, Nr. 3699, Vineri, 11 august 2006
  26. ^ Andrei Bădin, “Păcatele Evei”, în Adevărul, Nr. 5005, Joi, 10 August 2006
  27. ^ Emil Berdeli, „Un trucaj pentru Neculai Constantin Munteanu. «Bijuteriile de familie» ale Securităţii, la concurenţă cu cele ale CIA”, în Gardianul, Nr. 1544, Luni, 02 iulie 2007
  28. ^ Ziua, “Şoc la Europa Libera”, Nr. 3699, Vineri, 11 august 2006
  29. ^ Andrei Bădin, “Păcatele Evei”, în Adevărul, Nr . 5005, Joi, 10 August 2006 ; cf. Ziua, “Şoc la Europa Liberă”, Nr. 3699, Vineri, 11 august 2006
  30. ^ “N.C. Munteanu isi marturiseste homosexualitatea”, înCotidianul, 9 februarie 2007
  31. ^ Emil Berdeli, “Un trucaj pentru Neculai Constantin Munteanu. «Bijuteriile de familie» ale Securităţii, la concurenţă cu cele ale CIA”, în Gardianul, Nr. 1544, Luni, 02 iulie 2007
  32. ^ Ziua, “Soc la Europa Liberă”, Nr. 3699, Vineri, 11 august 2006
  33. ^ Ziua, “Şoc la Europa Liberă”, Nr. 3699, Vineri, 11 august 2006; cf. Emil Berdeli, “Un trucaj pentru Neculai Constantin Munteanu. «Bijuteriile de familie» ale Securităţii, la concurenţă cu cele ale CIA”, în Gardianul, Nr. 1544, Luni, 02 iulie 2007
  34. ^ “Eu şi câinele meu, securitatea”, un serial de Neculai Constantin Munteanu (înregistrare audio), Radio Europa Liberă, Vineri, 10 februarie 2007
  35. a b c PORT.ro - Război pe calea undelor
  36. a b Cold Waves, film documentar, Odeon Films, 2007
  37. ^ http://www.coldwaves.ro/ ; http://www.cinemagia.ro/news.php?news_id=7860
  38. ^ “Eu şi câinele meu, securitatea”, un serial de Neculai Constantin Munteanu (înregistrare audio), Radio Europa Liberă, Vineri, 10 februarie 2007; cf.N.C. Munteanu îşi mărturiseşte homosexualitateaCotidianul, 11 februarie 2007

 

Vizualizări: 236

Comentariu publicat de Tiberiu Matei pe Aprilie 3, 2020 la 8:30pm

Eu si cainele meu, Securitatea-serial lui NCM in arhivele REL/RL. L-am devorat

Comentariu publicat de English page pe Aprilie 3, 2020 la 9:37pm

Sincer sunt uimit ca ati gasit acest articol, pe care l-am publicat in urma cu aproximativ 9 ani... 

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

199 state 

(ultimul: Sint Maarten)

Numar de steaguri: 263

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 43

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

1 stat are peste 20,000  clickuri (Italia)

2 state au peste 10.000 clickuri (Franta,  Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

24 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

Hermann Hesse -bucher

Creat de altmariusscience Nov 7, 2012 at 5:47pm. Actualizat ultima dată de altmariusscience Nov 7, 2012.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell & Steiner - 1

Creat de altmariusclassic Oct 8, 2012 at 7:52pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Oct 8, 2012.

© 2020   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor