Blogul lui George ionita -- Arhiva Iunie 2014 (3)

ninge peste oraşul ruină

şi câini vagabonzi

peste oameni cu mersul mecanic

de miriapozi

ninge peste mâna întinsă-n abis

cerşind în avans din ziua de mâine

sau scormonind în gunoaie

după aruncata fărâmă de vis

după bucata de pâine

e-n jur atât de curat

căci iarna curge şiroaie

şi totul îmbracă în alb

până şi gândul şi ponositele straie

închid ochii

pentru o clipă voi avea ce mânca

voi trece şi prin…

uneori noaptea
când merg pe stradă
mă întâlnesc cu mine însumi
îl întreb dacă are un foc
și cât fumăm împreună țigara
vorbim despre aceeași mamă
aceeași iubită
aceeași singurătate...
apoi ne dăm mâna și ne despărțim
sperând că-ntr-o altă noapte
ne vom întâlni iar
n-am să înteleg niciodată
de ce el a rămas atât de tânăr...

Ascultă-mi...

Ascultă-mi ascultarea
și vei ști de ce în sufletul meu
zborul condorului este cântec

privește-mi privirea
și vei înțelege
că n-am să strivesc niciodată o floare
pentru că în ea s-a cuibărit
întâiul verde al primăverii

atinge-mi atingerea
și vei ști de ce
de atâtea ori
cuvintele mi-au rămas nerostite

miră-te de mirarea-mi
că în aceeași lacrimă
stau și bucuriile și durerile mele ...