Blogul lui Anca Tanase -- Arhiva Iulie 2012 (5)

Câte plecări,

atâtea porţi

rămase-ntredeschise

spre reveniri

şi drumuri care-aşteaptă

dar şi plecări

când poarta se închide

c-un zgomot sec

ecoul nu răspunde

rămân în amintire

privirea,

părul alb

şi ridurile pielii

părinţi,

de-atâtea ori

daţi la o parte,

purtători

de-atâta moarte

pârjol

în urma voastră

şi poduri rupte

amintirea doare

noi, în sicriu,

voi, în…

să suspendăm ţara
între cer şi pământ
sau
nici pe pământ,
nici în cer
cei mai înalţi
îi vor izbi câte-o ghioagă în cap
cei mai mici
îi vor biciui tălpile
cei nici prea înalţi
nici prea mici
de înălţime medie,
majoritatea,
îi vor bate cuie în coaste
ţara va răbda
va deschide braţele
şi va spune:
“Doamne, iartă-i că nu ştiu ce fac!”

vin lupii, flămânzii

se-ntorc

odată cu ei

coboară îngheţul

izvoarele se ascund sub pământ

teroarea aleargă prin sânge

intraţi în case

închideţi ferestrele şi

trageţi oblonul

peste voi

baricadaţi uşa

nu mai aprindeţi lumina

pruncilor, ochii

li-s lăncii de gheaţă

şi dinţii

le apar mai devreme

cineva a uitat

pe pervazul ferestrei

o carte deschisă

şi un ram de liliac

tinerii

cer timp de…

trăiesc prin clopotul bisericii

dangătul lui îmi spune

când moare cineva

atunci, aud

cum cad cireşile-n livezi

plâns

peste ochii închişi

zgomote moi, vătuite

ale unei agonice armate

aud

cum peste pietre

coboară curcubeul

să coloreze somnul celor duşi

sau când se naşte cineva

spre a reface

rezerva de lacrimi

a lumii

dangătul clopotului îmi spune

când fratele

îşi vinde…

Rimă simplă

te-am ascuns, fără să ştii, pe lună

am clădit în juru-ţi ziduri înalte, de brumă

să nu ştii că există şi alte constelaţii

mai luminoase, fulgerând prin spaţii

am împletit gratii albastre

pentru nori şi păsări şi astre

să nu te plictiseşti, dragul meu

de atâta lună, de atâta “eu”

ţi-am lăsat şi vreo doua-trei sirene

să-ţi cânte amintirea de mine

şi de pământul îndrăgostit de lună,

de tristeţea ei răbdătoare şi…