Influenţe străine in limba română: Limba arabă

[altmariusclassic]

Araba face parte din familia limbilor afro-asiatice, cea mai bine cunoscută după familia indo-europeană. Familia afro-asiatică poartă şi denumirea de familie de limbi hamito-semitice, de la numele celor doi fii ai lui Noe, Ham şi Sem. Ea cuprinde cinci ramuri, cea mai importantă fiind ramura semitică, din care fac parte araba şi ebraica.

Cea mai veche limbă semitică a fost akkadiana, limba regatului Mesopotamiei, una dintre limbile internaţionale ale lumii antice, folosită în relaţiile diplomatice în întregul Orient Apropiat, unde a coexistat cu numeroase alte limbi. După cucerirea persană (539 î.H.), akkadiana s-a întrebuinţat paralel cu arameica. Aceasta din urmă a înlocuit akkadiana, mai întâi ca limbă vorbită, în secolul 4 î.H.; ca limbă savantă şi religioasă, akkadiana a mai supravieţuit până la începutul erei noastre.

http://www.isciv.ro/Nr.-17/cuvinte-calatoare-cuvinte-arabe-iii.html

 

Aba „dimie, ţesătură groasă de lână” are, la originea îndepărtată, cuvântul arab abā. Din arabă a fost preluat de turcă în forma aba şi apoi a pătruns în română, cu prima atestare pe la anul 1660, într-un document din Braşov, adus în discuţie de N. Iorga: „Bumbacul au fost scump şi [...] n-am cumpărat, ce am cumpărat aba, c-au fost cam ieftină abaoa”. Din turcă a intrat şi în limbile balcanice (neogreacă, bulgară). În Transilvania, pe Târnave, se aude pronunţarea abă, poate din cauza maghiarului aba, cu sensul de „ţesătură mai fină”. Există şi în aromână şi meglenoromână. Era un cuvânt frecvent, pentru că are multe derivate (abager, abageresc, abagerie, abagiu), toate vechi, ieşite din uz. Dintre numeroasele denumiri de stofe de origine orientală, niciuna n-a ajuns la o răspândire atât de mare ca abaua. Este interesant de semnalat că termenul aba are un sinonim, în Muntenia, pătruns tot din turcă: dimie (e chiar cuvântul folosit în definiţia cuvântului, dată la început) care provine din turcescul dimi, luat din grecescul mitos „fir” compus cu di- „dublu”. H. Tiktin credea că termenul turcesc provine din fr. demicoton „percal, pânză de bumbac subţire şi netedă”, care a dat şi turcescul demikoton. Alt sinonim al lui aba este pănură, cuvânt moştenit din lat. paenula „manta cu glugă”, care circulă mai ales în Transilvania. Acad. Marius Sala

 

Amiral „cel mai înalt grad în marina militară, corespunzător gradului de general-colonel în armata terestră” este un împrumut din fr. amiral (în franceză apare cu această formă după secolul 16; înainte apărea sub formele amiré, amiraut, amirant, amirail). Cuvântul provine din arabul amir „şef, comandant”, cu o terminaţie nelămurită. La început a însemnat „şeful sarazinilor sau al musulmanilor din vestul Europei”. Sensul de „comandant al unei flote” a apărut la normanzii din Sicilia. Varianta admiral din franceză a apărut, prin etimologie populară, cuvântul fiind pus în legătură cu verbul fr. admirer. Această formă a pătruns şi în alte limbi: germ. Admiral (din germană a ajuns şi la românii din Transilvania şi Bucovina). Din acelaşi cuvânt arab avem şi fr. émir, împrumutat de română, unde emir înseamnă „principe musulman”.

 

Cabazlâc este un termen învechit ce avea sensul „caraghiozlâc, bufonerie”, folosit mai ales în graiul moldovenesc; apare la I. Negruzzi (are să fie un carabazlâc nostim de tot) şi la V. Alecsandri (ia lasă glumele deoparte, moşule, că nu-i aci locul de spus cabazlâcuri). La originea sa îndepărtată stă arabul kukka „sticlă prin care trece întâi fumul de tutun”, la care s-a adăugat persanul bāz „a se juca”, care a ajuns în turcă la hokkabâz „scamator”; derivatul hokkablek al cuvântului turcesc a ajuns să însemne „caraghiozlâc, bufonerie” (termenul românesc în discuţie are şi varianta ocabazlâc, mai apropiată de etimonul turcesc). De remarcat că în română avem şi cuvântul nederivat cabaz „caraghios, păcălici, bufon, poznaş, ghiduş”. Nu pot să nu remarc faptul că sinonimele lui cabaz (caraghios, pehlivan, soitar, măscărici, mucalit), cuvinte denumind persoane care alimentau prin hazul şi marafeturile lor petrecerile societăţii de odinioară, sunt de origine turcă (măscărici şi mucalit sunt împrumuturi din arabă în turcă). Acad. Marius Sala

[coca antoniu]

Deosebit de interesant;

va rog daca se poate sa continuati aceasta tema!

Multumiri!

[altmariusconcurs]

Nu pot garanta continuarea acestei teme: "Cuvinte calatoare" este un serial tratat in paginile revistei "Istorie si civilizatie" de acad. Marius Sala, si doar atit este oferit in site-ul revistei (deci, sunt singurele informatii cu caracter public). Culmea este ca revista nici nu se difuzeaza in Tirgu Mures, asa incit nici eu nu detin decit primele 4 numere ale revistei, dar nu am copyright.