SĂ CITIM ÎMPREUNA : ION PILLAT : POEZII

[judit ionescu]

Calusarii


Adaugata de: byrev Ion Pillat Potop se revarsa pe lunca seninul.
Sa frigem iar mielul hoteste, pelinul
Sa-l bem sub umbrare de frunze prin care
Lumina de soare se cerne-n pahare.
Iubito, imi ada urciorul cu vin —
Din vremuri batrane ca basmul sabin,
Sa-mi chemi in poiana la umbra de-artari,
Cu regele mut, cei cinci calusari.
Se-nsira cu steagul; cu toti de o data
Pornesc, stand pe loc, o fuga ciudata.
Piciorul lor, iute cum e caprioara,
Nu-l prinde nici naiul, nici dibla, nici vioara.
In alb, cinci mesteacani se leagana-n vant.
Sta mortul lor rege intins pe pamant,
Si-n juru-i se strang si iar se desfac
Cinci aripe albe de lebezi pe lac.
Acuma, spre seara, e jocul mai lesne.
Cu pene de soare din crestet la glezne,
Cinci flacari lumina o scad si o suie,
In umbra stingand-o pe vreo cararuie.
E goala poiana, e gol si paharul.
Azvarle iar noaptea cu stelele zarul.

M-oi duce, m-oi pierde, ca jocul latin —
Iubto, imi ada urciorul cu vin.



Aici sosi pe vremuri

Adaugata de: mihella Ion Pillat La casa amintirii cu-obloane si pridvor,
Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De cand luptara-n codru si poteri si haiduc.

In drumul lor spre zare imbatranira plopii.
Aici sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerabdator bunicul pandise de la scara
Berlina leganata prin lanuri de secara.

Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina
Sari, subtire, – o fata in larga crinolina.

Privind cu ea sub luna campia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat pe lac.

Iar cand deasupra casei ca umbre berze cad,
Ii spuse Sburatorul de-un tanar Eliad.

Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea…
Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea,

Si cum sedeau… departe, un clopot a sunat,
De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.

Dar ei, in clipa asta simteau c-o sa ramana.,.
De mult e mort bunicul, bunica e batrana…

Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai in stersele portrete.

Te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita…

Ca ieri sosi bunica… si vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trasura ta statu.

Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.
Ca dansa tragi, In dreptul pridvorului, la scara.

Subtire, calci nisipul pe care ea sari.
Ca berzele intr-insul amurgul se opri…

Si m-ai gasit, zambindu-mi, ca prea naiv eram
Cand ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar cand in noapte campul fu lac intins sub luna.
Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna.

M-ai ascultat pe ganduri, cu ochi de ametist,
Si ti-am parut romantic si poate simbolist.

Si cum sedeam… departe, un clopot a sunat -
Acelasi clopot poate – in turnul vechi din sat…

De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat


Casa amintirii

Adaugata de: byrev Ion Pillat E casa amintirii o casa cu pridvor,
Cu brane si chilimuri pe incaperi zidite,
In drumul catre dansa tin straja dreapta plopii,
Si in pereti icoane de morti batrani vegheaza:
Stramosi din alta vreme de cari, uitand de jocuri,
Copii, ne-apropiaram privind cu ce sfiala
La fetele lor sterse de sfinti in manastiri.
In casa amintirii nu-i astazi si nu-i ieri,
Caci orologiul vremii a incetat sa bata,
Si clipa netraita a inghetat pe el.
Dar prin iatac adesea te-apuca si te fura
Miresmele cosite cu florile de fan
Pastrate sub racoarea panzetului de in.
Si, seara, pe divane in linistite-odai
Tot mai pogoara cantec si zumzanit de struna
Ca de pe alauta plapandelor visari,
Cand, in apus de soare si rasarit de luna,
Simtim zadarnicia intailor uitari.
Raman aceleasi toate, si somnul fara zbucium
Il dorm sub coperisul aceluiasi trecut.
Stafie, trece gandul prin casa mea straveche
Sub raza calauza a visului tacut…
Si inchizand in urma odaile straine,
M-am dus, m-am dus in lume, cu-atatia morti in mine.


Interior

Adaugata de: byrev Ion Pillat Pe scrinul scund, pe masa de mahon,
Clestarul cupei picura amurg.
Pe linistea lautei fara zvon,
Piezis petale de lumina curg.
Atinsa, struna tainic a sunat…
Si San-Nicoara din icoane vechi
Ramane mut cu deget ridicat
Si cantecul tacerii in urechi.
Se cern garoafele de Luchian
Si sangerate cad din rama lor,
Prin florile unui chilim oltean
Sperioase pasari se inalta-n zbor.
Pe-o strachina un cerb a tresarit…
Si, de pe raft, din fiece volum,
Poetii ies s-asculte linistit
Un cantec risipit ca un parfum

Ochelarii bunicii

Adaugata de: mihella Ion Pillat Pe scrin, pastrand privirea ei vie, au ramas
Pe galbena gazeta ce-ncremeneste anul.
Odaia de-altadata mi-arata talismanul:
Iau ochelarii moartei si-i pun sfios pe nas.
Prin abureala vremii nu s-a schimbat nimica,
Doar pozele din rame vechi au intinerit…
Dar din adanc de-oglinda in fata, mi-a zambit
In jiltul ei — ca-n vremea cand eram mic — bunica.
La geam fosneste plopul sau pasii au fosnit?
Prin usa zavorata ”ei” intra in odaie.
E o fetita: Pia, cu bucle: Niculae…
Dar cine e baiatul acela linistit?
Bunica-i da pe frunte, blond, parul la o parte…
De ce se uita astfel la mine? Nu-l mai stiu…
Nu vreau sa-l stiu… nu pot sa-l stiu… E prea tarziu!
De omul chel si rau, raman legat pe moarte