Comemorarea zilei : Lucian Blaga

[judit ionescu]

 

 

Pe 6 mai 1961 s-a stins din viaţă marele poet, filozof, dramaturg, traducător şi profesorul universitar Lucian Blaga. Prin personalitatea sa impunătoare și polivalentă, a marcat perioada interbelică prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate, lăsând în urmă o lirică sensibilă, bogată în simboluri. Cinstim azi memoria poetului prin arta sa poetică.

 

 

Visătorul

Spânzurat de aer printre ramuri
se frământă în matasa-i
un paianjen.
Raza lunii l-a trezit din somn.
Ce se zbate ? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui şi
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăzneţul
şi s-azvârle.
Şi mie- teamă
c-o să cadă – visătorul.

 

Amurg de toamnă

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

E toamnă.

Vară

La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cantec de lăcuste.

În soare spicele îşi âin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.

Veac

Umblă maşinile subpămînteşti. În nevăzut peste turnuri
intercontinentale zvonuri electrice.
De pe case antenele pipăie spaţii
cu alte graiuri şi alte veşti.

Semnale se-ncrucişează albastre prin străzi.
În teatre strigă luminile, se exaltă libertăţile insului.
Se profeţesc prăbuşirile, sfîrşesc în sînge cuvintele.
Undeva se trage la sorţi cămaşa învinsului.

Arhanghelii sosiţi să pedepsească oraşul
s-au rătăcit prin baruri cu penele arse.
Danţatoarea albă le trece prin sînge, rîzînd s-a oprit
pe-un vîrf de picior ca pe-o sticlă întoarsă.

Dar sus, la o mie de metri-nălţime, spre răsărit
stelele îşi spun poveşti prin cetini de brazi
şi-n miez de noapte rîtul mistreţilor
deschide izvoarele.

[altmariusconcurs]

Din multe puncte de vedere, Lucian Blaga a fost cel mai indreptatit scriitor roman sa obtina premiul Nobel. Opera lui, imensa, cuprinde poezie, filosofie, proza, eseistica, cu o valoare nu numai locala dar si europeana. Nici un alt poet roman (nici macar Nichita Stanescu, nemaivorbind de Mircea Cartarescu) nu se ridica la nivelul ideatic si poetic al lui Blaga. 

[Virginia Stanciu]

Autoportret

Lucian Blaga e mut ca o lebadă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
îşi bea frumseţea şi nefiinţa.

Tot de Lucian Blaga:
- Cu două degete muiate în apă poţi să stingi o lumânare. Închizând pleoapele, poţi stinge o rază de soare. Dar noapte nu se face. Căci noapte nici nu poate fi. Nici noaptea pământului, noaptea cea mare, nu e noapte, ci doar o umbră într-un univers de lumină.
Catren:
- Uşor nu e nici cântecul. Zi
şi noapte nimic nu e uşor pe pământ;
căci roua este sudoarea privighetorilor
ce s-au ostenit toată noaptea cântând.

- Valul este dorul mării de a săruta ţărmul.

- Când facem un bine cuiva dintr-o pornire într-adevăr adâncă şi curată, nu numai că nu aşteptăm recunoştinţă, dar ne vine parcă să mulţumim noi aceluia, că ne-a primit cu bucurie darul şi binele.

- Egoismul ca exemplu. "Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Ciudat: în această poruncă a moralei altruiste, egoismul este propus ca exemplu de urmat, ca model, ca măsură.

[Virginia Stanciu]

Aceleasi cuvinte pot spune si eu pentru comentariile anterioare. Sunteti generoasa doamna Lidia ca ati primit cu bucurie si comentariile celorlalti. Multumiri.

[altmariusconcurs]

@Doamna Lidia Otilia Danilof

Nu am facut nici o comparatie. M-am referit doar la faptul ca, in presa culturala romaneasca, s-au vehiculat foarte mult cele doua nume (Nichita si Cartarescu) ca potentiali candidati la Premiu. Daca Nichita a mai fost premiat cu Herder (considerat abuziv ca Nobel al Estului comunist), Cartarescu chiar nu avea nici un motiv sa fie considerat "catindat"...

[coca antoniu]

Opera postuma"Hronicul si cantecul varstelor"este un prim document autobiografic,care dincolo de sporadicele pierderi in
nisipul memorial,poetul se cauta pe sine inapoi in timp si spatiu.Textul incepe cu o invocare in versuri a datei si a satului
(Lancram situat intre oraselul Sebes si Alba-Iulia) in care ca al noulea
copil,s-a nascut:
9 Mai 1895
Sat al meu,ce porti in nume sunetele lacrimei,
la chemari adanci de nume
in cea noapte te-am ales
ca prag de lume
si poteca patimei.

Spre tine cine m-a-ndrumat
din strafund de veac,
in tine cine m-a chiemat
fie binecuvantat,
sat de lacrimi fara leac.