CARTEA PREFERATĂ : Mircea Eliade : Domnisoara Christina

[judit ionescu]

                  Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost un gânditor și scriitor român. Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.



Domnisoara Christina



Proza fantastica “Domnishoara Christina” incepe cu prezentarea unei mese de seara, moment in care facem cunostinta cu personajele povestirii: doamna Moscu, cele doua fiice ale sale Sanda si Simina, domnul Egor Paschievici, pictor, si domnul Nazarie professor universitar, venit pentru sapaturile de la Balanoaia. Tot in cadrul acestei cine ne este si introdusa si domnisoara Christina, sora doamnei Moscu, moarta cu 30 de ani in urma. Musafirii isi dau seama de atmosfera plina de mister in care este invaluita casa, simtind o prezenta ciudata, fantomatica ce le tulbura somnul.
Odata cu vederea tabloului ce o reprezenta pe domnishoara Christina, oaspetii realizeaza ca prezenta mistica din casa si starile caudate ale doamnei Moscu se leaga de acea faptura enigmatic ace ii privea familiar din picture. Ei sunt intrigati, deasemea, si de comportaentul Siminei care le istoriseste basme incredibile, mintindu-i ca le stie de la doica sa, si care are o putere ciudata asupra tuturor in ciuda varstei fragede de numai noua ani.
In pelegrinarile sale prin sat, domnul Nazarie afla povestea terifianta a domnisoarei Christina, ucisa in timpul unei razmerite chiar de iubitul ei . Afla cu groaza ca aceasta era o tanara foarte frumoasa, dar de o cruzime nemaintalnita, care ucidea pasarile cu mana goala sucindu-le gatul. Era o tanara care o luase pe calea destabalarii de la 16-17 ani, daruindu-se goal ape covor taranilor care veneau doi cate doi in iatacul ei. Ii chema spunandu-le ca vrea sa-si imparta averea , cu acte, numai sa nu o omoare, moment in care iubitul ei, vechilul, cuprins de gelozie a impuscat-o, dar sfarsind la randul ei ucis la venirea amatei.
Intr-o noapte, Egor, isi viseaza un prieten mort intr-un accident stupid de strada, Radu Prajan, care-l avetizeaza ca este intr-o mare pimejdie. In acelasi visa pare si domnisoara Christina care-i vorbeste cu dragoste spunandu-I ce multi l iubeste si ce mult l-a asteptat. Ii recita versuri din poezia “ Luceafarul” de Mihai Eminescu si il dezmiarda atingandu-l, mainile ei dandu-I o senzatie de caldura nefireasca, inumana. Egor isi da seama ca totul se petrece in vis, dar trezindu-se brusc isi aminteste fiecare amanunt al visului si simt mirosul puternic de violete pe care-l degaja trupul ei. Trezit, isi da seama de prezenta domnisoarei Christina si incearca sa o alunge spunand rugaciuni in gand, fiind constient de puterea pe care o exercita asupra lui, tinandu-l tintuit pe spate in pat, dar naluca paraseste camera nu inainte de a se apropia de el si a-l privi in ochi convingandul de prezenta ei si de faptul ca ea ii putea citi gandurile.
Odata cu imbolnavirea Sandei, Egor , isi da seama ca intreaga familie se afla sub puterea domnisoarei Christina si hotaraste sa cheme un medic in ciuda impotrivirii fetei.
Domnisoara Christina continua sa-i apara in vis si-l avertizeaza ca dragostea lui pentru Sanda este in zadar pentru ca ea nu va mai trai mult si-I arata, deasemenea, ca nu este singura entitate din casa, facandu-l sa simta o alta prezenta care aducea o teroare si mai rea si mai draceasca, dar care asculta de ordinele ei. Toate aceastea Egor nu le auzea din gura ei, ci ii patrundeau in minte fara stirea lui.
Doctoral Panaitescu isi da seama de starea proasta a fetei si simte prezenta terifiant din casa, atat de terifianta incat se teme sa doarma singur in odaia pregatita pentru el, preferand sa doarma in camera domnului Nazarie.
Egor ii marturiseste Siminei logodna lui cu Sanda in pivnita casei unde banuia ca fata se ascunsese. Sub petextul ca vrea sa-I duca mamei sale o sticla de boviz, Simina il atrage in pivnita. Cu cat se afundau mai adanc in intuneric, cu atat Egor se simtea cuprins de o febra ciudata si o teama imensa. Simina exercita o putere ciudata asupra, dar era calma si zambea ironic sfatuindu-l sa se intoarca daca ii este frica. Cuprins de frica se ruga de ea sa nu-l lase singur, dar ea cu un zambet superior il atinge incurajandu-l sa faca si el la fel. Egor cuprins de o frenezie ii saruta mainile, dar fata i-a cuprins gura, infigandu-si dintii in buzele lui, facandu-l sa simta o neinchipuita, cereasca si sfanta dezmierdare in carnea lui intreaga. Simtindu-I sangele copila ii porunceste sa-I sarute pantoful, ordin la care el se supune orbeste, ea il zgarie frenetic pe piep exprimandu-si parerea de rau ca nu dispune de un bici sa-l bata. La despartire il sfatuieste san u incuie usa cu cheia, pentru ca va primi vizita Domnisoarei.
Noaptea, tarziu, aude bataile sfioase ale une femei, care intrand in camera raspandi binecunoascutul miros puternic de violete. Ea se dezbraca pe jumatate de haine imbiindu-l sa o ajute sa-si dea jos matasurile sis a o dezmierde cu cuvinte dulci. Inne bunit si scarbit in acelasi timp de pielea ei nefireasca ii saruta trupul si isi odihneste capul pe sanii ei imbietori. In timp ce ii recita versuri din “Luceafarul”, el ii desfacea corsetul intr-o mistuire deliranta, simtand pe spatele ei o rana deschisa din care curgea sange, sange care totusi nu-I murdarea cosetul. Speriat si buimacit sare in piciore urla la ea ca este o moarta, dar este apostrofat ca este un muritor fricos care va muri de doul ei cautand-o in lume, cu aceste cuvinte ea parasint camera cuprinsa de o tristete imensa.
In parcul din fata casei o astepta o trasura ce parea ireala langa care se aflau domnul Nazarie, doctorul iesiti afara sa o caute pe Simina care se indreptase ca o somnambula spre salcii.
Iesit, din camera, dupa ce aceasta luase foc, Egor o salveaza pe Sanda care int-un moment de ratacire se arunca pe fereastra. Focul raspandit atrage satenii care nu incearca sa-l stinga, convinsi fiind ca asa vor scapa de strigoiul care le omora animalele. Sfatuiti de Egor ei distrug camera domnisoarei Christina cu topoare din fier. Isi da seama ca Simina a dispaut, dar stie unde sa o gaseasca , asa ca se indreapta spre pivnita inarmat cu o ranga de fier. Aici spre goaza fetei loveste pamantul cu ranga in locul unde credea el ca se afla strigoiul, in acele momente vazandu-si din nou prietenul mot cu trupul mort al Siminei in brate.
Aude cu durere de moartea Sandei si vede cum focul a mistuit intreaga casa, dar se simtea purtat in brate prin odai care se schimbau vrajite si auzea vocile oamenilor ca prin vis, incerca sa vada cine vorbea atat de aproape de el, dar nu vedea decat foc...

[silvian dobre]

multumesc frumos !

[Victoria Stoian]

Un excelent thriller. Intreaga proză fantastică a lui Mircea Eliade explorează lumile paralele, invizibile, dar intuite de mulţi dintre noi. Am avut întotdeauna convingerea că Mircea Eliade a avut acces în aceste lumi paralele.