altmarius

cultură şi spiritualitate

De ce a răscolit HAITA Tudor Gheorghe și de ce DEGEABA nu e degeaba.

 Artistul către noi și tatăl său, în celulă: „Tată, nu sunt mort!”. Analiză pentru oameni și răspuns pentru guzgani

http://www.ziaristionline.ro/2020/01/29/de-ce-a-rascolit-haita-tudo...


Fb-ButtonExplicarea unui concert cultural: „Degeaba 30”. Arta-spectacol a maestrului Tudor Gheorghe

Decembrie 1958. O mașină cu prelată neagră înaintează ușor prin sat. La un moment dat ies trei civili îmbrăcați elegant și întreabă de Ilie Tudor. Nea Ilie cere explicație. „Cu dvs. avem treabă! Tovarășa Stancoveanu de la Regionala de Partid – Secția Culturală – are să vă comunice ceva urgent. E vorba, după câte am înțeles, de Uniunea Scriitorilor! M-a rugat să vă ducem imediat la dânsa. Suntem de la raion”. Nea Ilie își aruncă un palton în spate și pleacă alături de ei. Nu bănuiește câtuși de puțin că va fi condamnat la 22 de ani de închisoare. Pentru „poetul țăran” urmează cursuri lungi la „facultatea neagră de la Aiud”, în compania unor profesori iluștri: Părintele Dumitru Stăniloae, Radu Gyr, Nichifor Crainic.

Citiți și editorialul lui Victor Roncea, la ActiveNews Tudor Gheorghe i-a răpit libertatea lui Șora la 30 de ani

În 1961, nea Ilie este chemat la anchetă și i se înmânează certificatul de deces al fiului său, Gigi. Derutat, se întoarce în celulă mut de durere. Părintele Stăniloae îi simte deznădejdea și-l îndeamnă să se roage cu putere la Dumnezeu pentru a primi un semn. Însuși Părintele slujește zilnic pentru asta. Nea Ilie îl visează pe Gigi într-un lan de grâu, ridicându-și brațele și zicând: „Tată, nu sunt mort!”. Avea să se elibereze, iar pe Gigi avea să-l găsească într-un lan de grâu, făcându-i semn cu brațele și alergând spre el.

Tragicul poem al întrebărilor

Maestrul Tudor Gheorghe este fiul care îi apăruse în vis tatălui său, strigându-i: „Tată, nu sunt mort!”. La trei decenii de la evenimentele din decembrie ’89, vine înspre noi cu o întreagă moștenire, cu o întreagă istorie pe care noi, astăzi, am vrea s-o înțelegem și nu putem. Vrem s-o cunoaștem și nu reușim să ne-o însușim. Suntem blestemați? Cum am ajuns aici, la acest blocaj? De ce nu înaintăm? Cine ne împiedică să fim ceea ce suntem chemați să fim? Vechile racile ideologice? Ura? Nepăsarea? Cine să ne răspundă la toate acestea, și la încă altele pe care le purtăm în inimile noastre însângerate? Pentru noi, pentru obiditul popor român, a fost trimis el. Iar el ne povestește, în stih și cântec trist de martir, ceea ce noi nu înțelegem din ceea ce aflăm de la alții. Cum începe? „Pune, tată, steag la poartă/ Iartă-mă, iartă-mă că am murit./ Știu că mama mai așteaptă/ Și mai știu că-ntr-un ceas a albit”.

Începe cu tatăl său și generația sa încătușată, apoi cu Timișoara, cu București și cu martirii căzuți acolo în ’89. Începe cu suferința, cu moartea, cu sângele vărsat. Acesta să fie adevărul? Colindele noastre să fie împletite cu moartea? Și cu nemurirea? „Ce lumină lină… ne îndulcește moartea…/ Celor ce-am căzut în București…/ Părul maicii mele luminând și partea/ Nevăzutelor cărări cerești”. Și dacă dintre cei vii nu va rămâne vreunul care să spună adevărul, vor veni ei, cei trecuți dincolo, și ne vor povesti, iar povestea lor va fi istoria însăși. „Trec colinde-n astă seară…/ Leru-i ler, flori de măr, leru-i ler./ Noi cu ochii plânși spre țară/ Tremurăm la o poartă de cer”.

Ce a rămas în urma lor? O moștenire teribilă. Un testament de martiri și mărturisitori care și-au iubit țara, neamul, credința strămoșească. Paradoxal, oamenii aceia nu vor să fie răzbunați. Vor doar ca nouă să ne pese. Vor doar ca noi să nu trecem ignoranți pe lângă jertfa lor. Iar noi am putea îngâna profetic, alături de cel trimis nouă: „Primește-i, Doamne-n casa Ta,/ Pe cei ce vin din Timișoara./ Ei sunt ofranda cea mai grea,/ Pe care ți-o trimite țara”.

În continuare, deșirăm tragicul poem al întrebărilor, derapând blazați într-o alienare colectivă. De ce să-i avem modele pe ei și pe cei de dinaintea lor, congeneri cu nea Ilie? De ce să fim demni? De ce să fim liberi? Nu cumva e degeaba?

„Au dat în pârg alte lanțuri, alte funii”

La 10 ani de la Revoluție, maestrul Tudor Gheorghe crea un spectacol intitulat „Mie-mi pasă!”, închinat celor ce se jertfiseră la Timișoara, la București, dar și în celelalte orașe ale țării. Picurase în el compasiune, durere, disperare, dezamăgire. „Între ce-am visat să fie și ce este,/ cale lungă”. Se iscase un „gol istoric” de un deceniu, pe care el se străduia să-l umple cu poezia, cu arta, cu cântecul. Încerca să ne comunice o stare sufletească. Care anume? Observase că pătimirile generației tatălui său rămăseseră fără ecou, că societatea e amestecată, nelămurită. Trăiam laolaltă victime și torționari, batjocoriți și batjocoritori, într-o istorie mută, schimonosită ca un coșmar. Melanjul acesta era greu de digerat. Trebuia făcut ceva. Dar ce? Încerca să ne transmită că trebuie să nu fim nepăsători la ceea ce se întâmplă cu noi, cu țara, cu istoria noastră confiscată politic. Trebuia să reacționăm. Cum? Într-un fel care să rezoneze cu ceea ce suntem fiecare.

Aflam pe acest drum că suntem săraci, dar avem democrație. Aflam că „Eroii Revoluției române, la București, zac într-un cimitir protocolar, păzit de soldați, de parcă le-ar fi teamă să nu iasă afară”. Ei ar fi putut, într-adevăr, povesti cum a fost, făcând lumină în tot hățișul postdecembrist distorsionat, dar cu pretenție de istorie autentică. Maestrul dădea cuvânt morților, care ies câteodată din morminte și împărtășesc celor vii din durerea lor. Toate lucrurile nespuse oficial ni se comunicau acum de pe scenă. Descopeream cum înaintăm treptat spre o schimbare de paradigmă. Era semnalată tema conflictului între generații: „Au făcut copiii noștri dinți,/ Mușcă din bunici și din părinți,/ Mușcă din văzduh și din pământ,/ Mușcă și din morții din mormânt”. Se ridica o altă generație? O generație a „cățelandrilor”, cu alergie la autoritate, cu poftă de-a zdrobi idealuri, valori, speranțe, în goana lor politică. „Nu m-am temut de lupii máturi,/ Le tai un cal bătrân și-i saturi./ Dar ce ne facem cu cățeii/ Care în numele ideii/ de Revoluție/ Se îngrașă?”. Ni se atrăgea atenția că aceștia sunt școliți, se strâng în haită și ucid.

Era devoalată și perspectiva bolnavă a parlamentarismului românesc: reforma continuă, rulând în gol, politicieni efemeri, figuri mediocre, toți însetați să-și facă un rost pe spatele poporului român, lipsa de perspectivă, consternarea că „prefecturile se fac iar comitete județene”.

Atât de afectată fusese și capacitatea noastră de percepție a sentimentului național, încât am fost surprinși când ni s-a spus că „patriotismul nu-i o brățară sau un papion”. Noi eram obișnuiți să reacționăm ideologic și să-l transformăm în „ocazie”, în „eveniment”, dar el trebuia purtat „ca pe-o cămașă a morții”. Nu se făcea tranzacție cu acest „fel de de suferință/ crestată dureros pe grinzi de suflet vechi și de credință”.

Toate aceste nelămuriri, toate aceste probleme esențiale ale unei societăți care-și ceruse dreptul la libertate, dar care nu știa, iată, să gestioneze libertatea, provocau o dezordine axiologică răvășitoare. Se înțelegea suficient de limpede că nu eram statornici. „Când cu somnul, când cu dracul/ Când cu Domnul, când cu parul,/ Când cu cioara, când cu grâul, când cu moara.// Când cu liru-trandafiru’/ Când cu cheia, când cu mărul/ Când cu spicul, când cu firul/ Când cu brânza, când cu zărul.// Când cu calul sau săgeata/ Când cu pâinea, când cu bradul/ Când cu asul, când cu roata,/ Când cu Gheorghe, când cu Radu”.

Maturizare

La 20 de ani de la Revoluție, maestrul Tudor Gheorghe a considerat că mesajul spectacolului „Mie-mi pasă!” rămăsese de actualitate. L-a reluat sub un nume nou: „Degeaba”. Era prea dezamăgit, ca de altminteri noi toți. Țintea în societatea politică versatilă, rapace, indolentă. Poezia devenise virulentă, mesajul, răscolitor. Poate indecent de educativ, fiindcă arăta ceea ce noi ne obișnuisem să nu mai vedem – că împăratul e gol. Cert e că maestrului i s-a atras atenția. Mai degrabă i s-a pus în vedere că ar fi bine să-și numească altfel spectacolul. În România, timp de două decenii, se realizase totuși câte ceva. Sau… nu?

Maestrul a ținut cont de consiliere și, la 25 de ani de la Revoluție, a numit spectacolul altfel: „Tot degeaba”. Acum s-au împlinit trei decenii. Am participat mulți dintre noi la un spectacol pe care-l cunoșteam, cu care ne identificam – „Degeaba 30” –, indiferent că vibrăm la ceea ce-i artistic și-l însoțim pe maestru în sălile arhipline, sau participăm pur și simplu la mersul insipid al societății românești postdecembriste. Strigătul a fost parcă mai dureros, mai aprig: „Degeaba, pentru noi luminile s-au stins/ Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins!”. Perspectiva proiectată la începutul anilor ’90 s-a dovedit iluzorie. „Doamne, cât am mai crezut/ Că ne ții candela-aprinsă/ Și noi tot ca la-nceput,/ în genunchi, cu mâna-ntinsă”.

Parcă mai apăsat ca niciodată a fost conturat portretul românului vândut, slugă la străini. Cu zăbala-n gura însângerată, mânat fără zăbavă prin țarcul pe care-l consideră țara lui, „rația lui de libertate”, poporul român este acum, la trei decenii de la căderea comunismului, invadat de „temele” care i se livrează sistematic. Avem câștigate de la cei de dinaintea noastră destul de multe drepturi. Unul dintre ele este, așa cum a spus și maestrul, că putem ieși din sălile de spectacol fără teama că vom fi așteptați de trei civili îmbrăcați elegant care ne avertizează, ne anchetează, ne amenință. Dar umilința aceasta, obidirea, opintirea în jug ne fac să pierdem conștiința demnității.

Apatia, pustietatea, blazarea – toate aceste plăgi au venit pe fondul unor decizii fundamental greșite, dintre care prima este păcatul. O soluție ar fi să facem școală în compania Annei Shirley și să vedem frumosul, să refuzăm urăciunea păcatului, să schimbăm perspectiva cu care ne-am însoțit în toți acești ani, „văduviți de verbul a vrea,/ părăsiți de verbul a fi”. Pentru asta e nevoie de o hotărâre istorică, iar maestrul consimte: „Ia-ne, Doamne, orice perspectivă/ Roză, tricoloră, cum o fi!”, în schimbul iubirii. Sunt trei decenii în care s-a împuținat tot mai mult iubirea între noi, românii, între noi, oamenii. Avem nevoie de iubire – e soluția de azi, de acum și dintotdeauna. „C-am uitat să ne iubim, Părinte,/ Și ne omorâm noi între noi/ Dă-ne sărăcia dinainte/ Dar revarsă-Ți dragostea spre noi!// Nu mă bate, frate, nu mai da!/ Uite cum se zbate luna-n tâmpla mea!/ Nu mă bate, frate, mă omori!/ Uite cum se zbate sângele-mi pe flori”.

Maestrul Tudor Gheorghe ridică mâinile către generația tatălui său și spune și astăzi: „Tată, nu sunt mort!”. Prin poezia sa, prin reacția vie pe care o are, prin trăirea transmisă prin arta sa, ne deschide o cale – aceea a libertății și a demnității. E mai mult decât un simplu îndemn la luptă continuă și implicare, la bărbăție și, mai presus de toate, la iubire, pentru ca jertfa înaintașilor noștri să nu fi fost degeaba.

Sergiu Ciocârlan

Surse: Familia Ortodoxă și ActiveNews

Citiți mai jos și răspunsul lui Tudor Gheorghe

Concertul integral „ DEGEABA 30”:

Răspunsul lui Tudor Gheorghe la atacurile lui Funeriu, Tismăneanu, Caramitru și Baconschi: „O vorbă frumoasă: Câinii latră, caravana trece. Dacă ăsta e limbajul lor, să fie sănătoși!”

Rapsodul și compozitorul Tudor Gheorghe a explicat marți pentru Adevărul.ro că nu ia în seamă acuzațiile lansate de Andrei Caramitru, Daniel Funeriu, Vladimir Tismăneanu, Teodor Baconschi și alții la adresa spectacolului „Degeaba 30”, dedicat memoriei martirilor Revoluției din decembrie 1989, pe care unii l-au receptat într-o manieră contrară spiritului în care a fost gândit de autor. Tudor Gheorghe arată că „Degeaba” nu e o concluzie pentru cei 30 de ani în care „nu s-a făcut nimic în țara asta”, ci „e țipătul de disperare al unei generații care se vede debusolată, care nu mai are încredere în capacitatea creatoare a acestui popor”, adăugând că „fiecare înțelege ce vrea și ce poate”.

„Nici măcar nu le resping, nu le iau în seamă. Nu mă interesează prostiile pe care le debitează ba unul, ba altul. Nu mă ating. E așa de normal. Fiecare om are părerile lui. Te laudă mulți și te înjură puțini. Dacă nu exista nicio reacție mi se părea ciudat. Dar, bravo lor! Eu cred în ce am făcut și nu numai eu. O vorbă frumoasă: câinii latră, caravana trece. Dacă ăsta e limbajul lor, să fie sănătoși! Eu sunt mai delicat”.

Întrebat despre săgețile trimise spre Uniunea Europeană, cântărețul s-a limitat la a spune că detractorii săi nu au văzut spectacolul, ci doar au scos din context anumite afirmații. El a explicat și de ce și-a numit spectacolul „Degeaba”, sugerând că cei care îl critică l-au interpretat greșit.

„Dacă asculți tot spectacolul, de la cap la coadă, îți dai seama despre ce e vorba. Dar ei, dacă nu au văzut spectacolul și doar au luat fragmente… au scos din context. Spectacolul începe cu un omagiu profund, adevărat și trist pentru cei care și-au dat viața în ’89, pentru cei care au murit ca eu și noi să stăm liniștiți, să cântăm și să putem să ascultăm aceste versuri. Se cheamă «Degeaba», dar nu pentru că nu s-a făcut nimic în țara asta, ci pentru că o generație întreagă nu mai are încredere. E țipătul de disperare al unei generații care se vede debusolată, care nu mai are încredere în capacitatea creatoare a acestui popor, o generație care a fost păcălită, care a tot așteptat și a tot așteptat și nu se întâmplă nimic. Despre asta e vorba, nu că nu s-a făcut nimic. S-au făcut lucruri. A, că avem de toate, dar și e normal să fie așa. Fiecare înțelege ce vrea și ce poate”.

În ceea ce privește acuzațiile că ar face propagandă comunistă, Tudor Gheorghe a precizat: „Doamne ferește, ce înseamnă să nu-ți dai seama ce vorbești! Cum să fiu eu nostalgic după perioada comunistă, când tatăl meu a fost condamnat politic 20 de ani, iar eu, aruncat în stradă? Cum pot ăștia să spună așa? Că n-am fost membru de partid, slavă Domnului! Eu n-am intrat în nici un partid politic. Eu am fost interzis să cânt în perioada aia. Mă rog, treaba lor, să fie sănătoși!”.

Sursa: ActiveNews

Ziaristi Online

Vizualizări: 337

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Este opinia dumneavoastra... si ca atare o respect. Nu trebuie in niciun caz sa avem aceleasi opinii, si nu sunt adeptul unanimitatii in gindire. Dar, opinia aceasta a fost exprimata foarte clar de site-ul numit Ziaristii, cu punct si virgula. 

As vrea sa specific un lucru: articolul reflecta opinia site-ului Ziaristionline! Site-uil Ziaristii exprima o parere total contrara, adincind frictiunile din societatea romaneasca. Mie personal imi place Tudor Gheorghe, datorita filonului folcloric al concertelor sale, faptului ca este un rapsod autentic, iar textele politice ma intereseaza foarte putin spre de loc. Insa nu puteam sa preiau articolul celalalt, intrucit era la foarte mare distanta de ce gindeam eu apropo de acest rapsod. As vrea sa lasam arta (indiferent de cum se prezinta) la locul ei, si sa nu amestecam politica in aceasta chestiune.

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

199 state 

(ultimul: Sint Maarten)

Numar de steaguri: 263

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 43

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

1 stat are peste 20,000  clickuri (Italia)

2 state au peste 10.000 clickuri (Franta,  Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

24 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

Hermann Hesse -bucher

Creat de altmariusscience Nov 7, 2012 at 5:47pm. Actualizat ultima dată de altmariusscience Nov 7, 2012.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell & Steiner - 1

Creat de altmariusclassic Oct 8, 2012 at 7:52pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Oct 8, 2012.

© 2020   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor