Kosztolányi Dezső: Vrei, să ne jucăm?

[judit ionescu]

 

Vrei, să ne jucăm?

Prietenul meu de joacă, ai vrea să fii?
Vrei, mereu-mereu să ne jucăm,
să pătrundem împreună-n întuneric,
serioşi, în capul mesei să ne aşezăm,
vin şi apă cu măsură să ne turnăm,
cerului mărgele dând, de toate să ne bucurăm,
şi suspinând, haine ponosite să-mbrăcăm?
Vrei, să ne jucăm de-a viaţă,
ierni cu nămeţi şi toamnă lungă-lungă,
cu mine stropi de ceai să sorbi,
ceai rubiniu şi aburi de chihlimbar?
Să trăieşti din plinul vieţii,
simţind tăcerea şi teama, când
pe alei noiembrie se tânguie,
măturând bolnav, sub ferestre,
fluierat răzleţ de vânt.
Vrei, să ne jucăm de-a şerpi şi păsări,
călătorii fără sfârşit, tren ori vapoare,
Crăciun şi vise şi tot ce este bun ?
Vrei, să ne jucăm de-a iubire,
Mimând şi lacrimi şi cimitir?
Vrei, să ne jucăm de-a viaţă,
trăind etern un joc, ce devine viaţă?
Să ne jucăm de-a moarte, stând printre flori,
acolo pe pământ…
spune-mi, vrei?
Vrei, să ne jucăm?

(în traducerea lui Judit Ionescu)

[altmarius]

O poezie absolut superba scrisa de un poet despre care nu stiam mai nimic. Ma bucur ca ati oferit si cititorilor romani aceasta nestemata a liricii maghiare.