În amintirea primului primar

[Pagina italiana]

 18 iulie 2016  Adrian Majuru  Bucurestii vechi  

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2016/07/amintirea-primului-primar/

În primăvara anului 1866, prinţul Carol de Hohenzollern a descins în Bucureşti şi văzând cârduri de gâşte bălăcindu-se în băltoacele nămoloase din faţa Palatului domnesc sau bivolii păscând prin grădinile noului bulevard al Academiei, a avut curiozitatea să vadă cum arăta primarul unui astfel de oraş. Astfel l-a cunoscut pe Dimitrie Brătianu, ales în mare grabă primar al urbei(primul din istoria ei) doar pentru a pregăti cum se cuvine intrarea prinţului în Bucureşti. La acea vreme Primăria se afla într-o casă veche, cu două etaje pe cursul Dâmboviţei, acolo unde s-a aflat mai târziu hala de păsări, în fundul străzii Bazaca, astăzi dispărută. La 1830 a fost creat, prin Regulamentul Organic, sfatul orăşenesc al cărei coordonator a fost căminarul Gheorghe Bibescu, domnitorul de mai târziu. Dar cel dintâi primar a fost ales la 22 martie 1866 în persoana lui Dimitrie Brătianu.
Cel dintâi primar al Bucureştilor a fost ajutat de un consiliu format din: Dr. P. Iatropol, Gr. Lahovary, Sim. Mihăilescu, Gr. Cantacuzino, Ant. Arion, C. Panaiot, C. Ciocârlan, N. Blaremberg, Gr. Serurie, Dim. Culoglu, Pană Buescu, Iord. Hagi Anghel, Radu Ioan, C. Lopati şi V. Toncoviceanu. Dimitrie Brătianu a fost primar între 22 martie 1866 şi 1 martie 1867, când demisionează şi este ales primar C. Panaiot.
La 1866, serviciile administraţiei oraşului erau împărţite în cinci birouri:
Biroul I: Servicii publice.
Biroul II: Supravegherea alimentaţiei.
Biroul III: Construcţii.
Biroul IV: Pavaj şi canalizare.
Biroul V: Contabilitate.
Serviciul central, inclusiv arhitecţii şi inginerii, număra 61 de funcţionari care figurau în buget cu 27.530 de piaştri (taleri) pe lună, adică 105.715 franci şi 20 de centime pe an.
Primarul primea 60 de ducaţi pe lună, iar adjuncţii un ducat şi jumătate pe ziua de lucru.
Din expunerea motivelor care precede bugetul din 1886, reiese că atunci când noua administraţie a luat în mână interesele capitalei, datoria comunei se ridica la 7.000.000 de piaştri (taleri), adică 2.240.000 de franci, din care 1.600.000 de franci creanţe cunoscute şi restul trecut în contul sumelor neîncasate în anii precedenţi. Pentru cei 2.240.000 de franci, primarul era incapabil nu numai să-i ramburseze dar şi să plătească dobânda. Nu existau în casieria comunei decât 1.805 franci. Deci nu se puteau achita nici lefurile funcţionarilor. Aceleaşi probleme de când… primăria!
De aceea, Dimitrie Brătianu a impus câteva noi impozite: o taxă pe birje, un impozit de o pătrime din venitul anual al proprietarilor, o taxă suplimentară pentru cafenele şi pentru obiectele supuse accizelor; o taxă pe certificatele de căsătorie, o alta pe construcţii, alta pe făina şi amidonul importate din străinătate. Astfel că, bugetul primăriei de la 1866 s-a prezentat astfel:

Încasări …… 7.161.564 piaştri (taleri) sau 2.291.700 fr. şi 48 centime
Cheltuieli …. 6.828.266 piaştri (taleri) sau 2.185.045 fr. şi 12 centime
Excedent …. 333.298 piaştri (taleri) sau 106.655 fr. şi 36 centime
Alocaţia pentru şcoli era de 160.000 de franci în 1866. Toate aceste date ne arată grija pentru banul public şi transparenţa folosirii lui. Aceste date erau publicate anual astfel încât bucureştenii să vadă cu ochii lor sumele de bani colectate la bugetul comunal şi cheltuielile făcute cu grijă, astfel încât existau chiar şi economii de la un an pe altul!