Duminica Floriilor.

[English page]

@Monica Kruger

Floriile sau Duminica Floriilor marcheaza ultima duminica dinaintea Invierii Domnului. Aceasta sarbatoare reprezinta intrarea triumfala a Mantuitorului nostru Iisus Hristos in Ierusalim, unde Domnul nostru a fost intampinat de o sumedenie de credinciosi care tineau in maini rami de finic. Aceasta sarbatoare este una dintre cele mai importante sarbatori din an, reprezentand singura data cand Mantuitorul a acceptat sa fie aclamat ca imparat.
Prima atestare documentara a sarbatorii de Florii dateaza din secolul al 4-lea, cand sf. Epifanie scrie doua predici pentru aceasta ocazie. Tot referitor la sec. IV, pelerina Etheriei relateaza modul in care Floriile erau sarbatorite la Ierusalim si face prima mentiune a sfintirii ramurilor de salcie in biserici, in evocarea bucuriei intampinarii Mantuitorului.
Imparatii Bizantului si domnitorii ortodocsi din rasarit celebrau Floriile cu fast. La sarbatoare participa intreaga curte.
Conform profetiilor prezente in Vechiul Testament, Iisus isi pregateste singur intrarea ca sa fie recunoscut ca fiind Mesia, dupa cum insusi Legea spunea. Mantuitorul este aclamat de o sumedenie de credinciosi care aveau in maini ramuri de maslin si de finic. Acestia, vazandu-L, au inceput sa strige: „Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului.” Credinciosii rosteau aceste cuvinte deoarece simteau ca Dumnezeu s-a pogorat din Ceruri si a venit pe pamant pentru a-i mantui.
Din punctul de vedere al mitologiei străvechi, Floriile ar putea fi identificate cu zeița romană Flora, atestată arheologic pe teritoriul vechii Dacii romane. Este sărbătoarea reînvierii naturii, a izbucnirii firii după perioada îndelungată de frig și îngheț. Înfloresc, la această vreme, toate plantele, natura se îmbracă în verde, pomii fructiferi se împodobesc aidoma unor mirese. Este victoria vieții asupra morții, a sevelor vitale față de înghețul mortificator. Trebuie spus însă că aceste semnificații romanice s-au „altoit” peste cele deja existente, de substrat. Convingerile și tradițiilese referă la cultul moșilor, astfel că „în această zi se fac pomeni, se curăță mormintele și cimitirele, se înfig în morminte ramuri de salcie, se invocă spiritele morților”