altmariusscience

Planeta X, denumita Nibiru, ameninta viata de pe Terra 23-08-2008
Kenneth Meadows dezvaluie secretele tamaduitorilor stravechi
Descoperirile misterioase despre microuniversul fiintei de pe Terra
Judecata duhului dupa moarte. Scarlat Demetrescu explica ce se intampla cu entitatile spirituale dupa marea trecere

Despre planete si asteroizi s-a tot scris si studiat de câteva mii de ani încoace. Sumerienii, mayasii, incasii, egiptenii, grecii si multi altii au acordat o importanta deosebita corpurilor ceresti atât din punct de vedere stiintific, cât si spiritual. Culmea este ca informatiile pe care ei le aveau despre cosmos, planete si asteroizi întrec capacitatea oamenilor de acum. De-abia de ceva ani descoperim si noi anumite planete care erau mentionate în textele sacre acum câteva mii de ani. Bineînteles ca exista si multe speculatii pe aceasta tema, cât si pe scrierile mistice de la acea vreme. Dar cea mai controversata planeta descoperita înca din timpul sumerienilor este celebra Nibiru despre care au pomenit si mayasii.


Despre planeta X sau Nibiru, cum o numeau sumerienii. Sumerienii spuneau ca zeii lor veneau de pe aceasta planeta, care este a zecea din sistemul nostru solar. Sumerienii cunosteau toate planetele din sistemul nostru solar si stiau si ce culoare au. Acestea au fost comfirmate de misiunile Pioneer si Voyager. Anomaliile orbitelor unor planete în jurul soarelui ne indica prezenta unei noi planete în sistemul solar.

Primele cercetari si supozitii

În anul 1983, National American Space Agency - NASA - a lansat un satelit care a detectat un obiect de marimea planetei Jupiter. Noua planeta a fost numita Planeta X (Nibiru). Planeta face parte dintr-un sistem care are în centru o stea de tip pitica rosie. Se pare ca în 2012 Nibiru se va apropia de sistemul nostru solar si va interactiona cu acesta, producând efectele despre care vorbesc profetiile Maya (si altele asemanatoare). Acest fenomen este ciclic; se repeta la fiecare 3.600 de ani; s-au emis ipoteze ca aceste treceri ale lui Nibiru au provocat scufundarea Atlantidei si Potopul lui Noe.
Profetiile vechilor Maya si alte scrieri vorbesc despre evenimente importante care vor avea loc în 2009. Pe de alta parte, calculele arata ca Nibiru va deveni vizibila în anumite parti ale Pamântului în 2009, urmând ca din luna mai 2011 sa fie vizibila de pe întreg Pamântul. Nibiru va fi perceput ca un al doilea soare, de marimea Lunii. În anul 2003, an în care a fost observata (comunicarea oficiala), revista “Science et Vie“ (nr. din februarie) prezinta traiectoria eliptica a unei planete suplimentare a sistemului nostru solar, IDENTIC~ cu traiectoria planetei Nibiru/Marduk prezentata de Z. Sitchin în lucrarea “A Douasprezecea Planeta”, asa cum era foarte bine cunoscuta de sumerieni.
În iulie 2005, la câteva luni dupa ce a fost descoperita, astronomi eminenti din 19 tari s-au reunit la Vatican (Castelul Gandolfo) unde exista un centru astronomic aflat în legatura prin Internet cu Observatorul Astronomic al Vaticanului (unul dintre cele mai performante din lume) aflat pe muntele Tucson, Arizona (SUA). Pe 1 august 2005, ziarele din întreaga lume scriau ceva de genul: “Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313”. Savantii care au denumit astfel planeta Nibiru cunosteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin “UB” anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealalta grupa era formata din restul de 5 planete (2+0+0+3): Soare, Mercur, Venus, Pamânt, Luna. Nici totalul cifrelor din denumirea intermediara nu este întâmplator. Este 12. Atâtea corpuri ceresti cunosteau sumerienii.
Adevarata cauza a schimbarilor de clima, activarii vulcanilor, intensificarii activitatii seismice etc., o reprezinta apropierea de sistemul nostru solar a planetei Eris, denumita intermediar 2003 UB 313 si cunoscuta în Antichitate sub mai multe denumiri: Nibiru, Marduk, Nemesis, Hercolubus, planeta Zeilor, planeta Împaratiei, planeta Crucii, planeta Rosie etc. A primit denumirea oficiala de Eris în urma hotarârii Uniunii Astronomice Internationale de la Praga, din august 2006. La fiecare trecere în sistemul solar se dezvolta mari perturbatii ale câmpurilor electromagnetice si gravitationale. Placile tectonice ale planetelor solare - dar ne intereseaza în special ale Pamântului - intra în deriva, generând cutremure puternice. Planetele îsi pot schimba parametrii de evolutie, vitezele de rotatie si de revolutie. Inevitabilele coliziuni genereaza praf meteoritic care poate întuneca lumina soarelui. Praful intra apoi în atmosfera, este antrenat de precipitatii si se depune la sol. Data fiind înclinatia axei pamântului accentuata de la 23 la 29 de grade, este posibila schimbarea polilor magnetici ai planetei, fenomen care s-a produs si la trecerile anterioare si a fost consemnat în multe din scrierile sacre si traditionale. Informatiile cele mai abundente se gasesc pe sute de placute sumeriene în ENUMA ELISH, epopeea sumeriana a creatiei si în scrierile egiptene, incase, în Vedele sanscrite, în mitologia greaca si romana. Toate planetele sunt zeificate si personificate. Sunt cunoscute si studiate sute de documente stravechi, extrem de precise, care prezinta schimbarea punctelor cardinale si a configuratiei constelatiilor pe bolta cereasca. Consemnarile sistematice si îndelungate ale egiptenilor amintesc o succesiune de patru astfel de evenimente.chimbarea polaritatii magnetice a globului pamântesc se desfasoara într-o durata estimata la 3-4 zile, timp în care “debusolarea” navigatorilor va fi cel mai neînsemnat prejudiciu.

Un scurt istoric al primelor contacte

- a fost observata la data de 21 octombrie 2003, cu un telescop Oschin de 1,22 m, de pe Muntele Palomar (California);
- a fost descoperita de Michael E. Brown, Chad Trujillo, David L. Rabinovitz, la 5 ianuarie 2005, dupa fotografiile luate la data de mai sus;
- observatiile ulterioare, publicate în octombrie 2005, au aratat ca poseda un satelit denumit Dysnomia (Gabriel). Apropierea periodica (3.600 de ani) a planetei Eris/Nibiru de Pamânt genereaza si numeroase modificari ale climei, una fiind încalzirea globala cu consecinta ei fireasca - topirea ghetarilor. Ghetarii, continând apa dulce, vor conduce prin topirea lor la oprirea motorului termosalin, care permite deplasarea Gulfstreamului spre nord si înghetarea unor zone întinse din nord-vestul Europei si nord-estul SUA. Pe scurt, ilustrarea acestui proces în timpul ultimelor doua treceri ale planetei Zeilor printre Marte si Jupiter, locul maxim al apropierii de Pamânt:
1. Acum 7.200 de ani, în timpul cataclismului cunoscut sub termenul de “potopul” lui Noe: “Schimbari bruste de temperatura... furtuni violente... avalanse de ape provenite din Antarctica... au iesit din “închisoarea lor de gheata”... Dr. John T. Hollin de la Universitatea Maine considera ca, periodic, din calota glaciara a Antarcticii se desprind bucati uriase, care creeaza o maree uriasa” (Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planeta, Ed. Aldopress, Bucuresti).
2. Acum 3.600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt: “La mijlocul mileniului al doilea i.Cr., Pamântul a suferit... mari cataclisme. Un corp ceresc, recent patruns în sistemul solar - o noua cometa - s-a apropiat foarte mult de Pamânt... disparitia ulterioara a stratului glaciar” (Immanuel Velikovsky, Ciocnirea Lumilor, Ed. Lucman, Bucuresti).
Situatia prezenta - topirea ghetarilor de la Poli - se face într-un ritm accentuat. Modificarile de clima si geologice se vor accentua, deoarece planeta Eris/Nibiru nu a trecut nici macar pe lânga Pluto, apropierea maxima de Pamânt fiind asteptata în perioada 2010-2012. În prezent, fenomene identice (încalzire globala, activare vulcani etc.) au loc si la nivelul altor planete din sistemul nostru solar, cauza fiind aceeasi: Eris/Nibiru.

Câteva exemple:

1. Luna Triton a lui Neptun se încalzeste (BBC Science & Technology News, 25 iulie 1999).
2. Pluto traieste o încalzire formidabila (Massachusetts Institute of Technology News, 9 octombrie 2002).
3. Eruptie vulcanica pe Io, satelitul lui Jupiter (Icarus Astronomy, noiembrie 2002).
4. Încalzirea lui Marte (ABC News, 7 decembrie 2002).
5. Încalzirea lui Saturn (28 ianuarie 2007, www.interstars.net ): Cercetatorii de la UCLA (University of California, Los Angeles) - departamentul de fizica si astronomie, si cei de la Universitatea din Boston au remarcat ca temperatura atmosferei superioare a lui Saturn este mai mare decât prevazusera. Astfel, profesorul Alan Aylward de la UCLA considera necesara reexaminarea ipotezelor de baza referitoare la atmosfera planetara si determinarea cauzei încalzirii observate. Tot el a semnalat un proces asemanator si la nivelul planetei Marte, concluzionând: “Studiind ce se petrece în alte atmosfere, vom afla indicii despre viitorul Terrei”.
Pe Internet (Google) la Nibiru exista 586.000 de trimiteri, la UB 313 exista 1.130.000 de trimiteri, la Eris exista 3.970.000 de trimiteri. Un scurt film (4-5 minute).

Probabilitati catastrofice

În cele doua lucrari mentionate mai pot fi gasite si alte descrieri ale unor fenomene extreme precum: activarea vulcanilor, cresterea seismicitatii, uragane cumplite, maree imense, inversarea Polilor etc., petrecute acum 7.200 de ani si respectiv 3.600 de ani, procese ce sunt semnalate în prezent, din ce în ce mai frecvent, din nou, pe Pamânt. Scrierile sumeriene afirma ca la începutul formarii sistemului nostru solar, un satelit al planetei Nibiru a lovit planeta Tiamat, din care s-au format “Cerul” (centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter) si Pamântul. Recent, profesorul M. Brown, în revista Nature, a demonstrat ca planeta 2003 EL 61 a suferit o fantastica coliziune cu un alt corp ceresc la începutul formarii sistemului solar. Profesorul M. Brown a afirmat ca planeta 2003 EL 61 poate suferi atractia planetei Neptun si sa se transforme în cea mai luminoasa cometa vazuta vreodata, de cel putin 6.000 de ori mai stralucitoare decât cometa Hale Bopp. Trecerea planetei Eris printre Marte si Jupiter este asteptata în perioada 2010-2012, acesta fiind punctul maxim al apropierii de Pamânt. Nu întâmplator, pe 20.06.2007, NASA va lansa sonda spatiala Dawn (Aurora, zorile), care va ajunge în Centura de asteroizi în 2011. Babilonienii o numeau Marduk, Regele Cerurilor si Marele Corp Celest; vechii evrei o numeau Globul cu Aripi datorita lungimii orbitei sale printre stele; grecii o numeau Nemesis (unul dintre numele sale cele mai curente), dar acest nume este dat mai degraba unei stele ipotetice ce însoteste Soarele; profetii au numit-o Steaua Albastra, Steaua Rosie, Mesagerul Înflacarat si Cometa Fatalitatii; vechii astronomi hindusi îi numeau orbita sa de 3.600 de ani Treta Yuga si distrugerea pe care ea o cauzeaza Kali Yuga. Dar nimic din toate acestea nu trebuie sa ne departeze de Hristos!

Doru Bem