Evenimentele de la Tirgu Mures din martie 1990 - conflict interetnic?

[altmarius]

Conflictul  de la Târgu Mureş s-a concretizat în confruntările grave care au avut loc între 19 martie şi 21 martie 1990 la Târgu Mureş, în urma cărora cinci oameni şi-au pierdut viaţa, sute de oameni au fost brutalizaţi şi răniţi, iar convieţuirea interetnică în Târgu Mureş a fost alterată considerabil pentru o perioadă de timp.

 Desfăşurare

În data de 15 martie 1990 în localităţile cu o populaţie semnificativă maghiară are loc sarbatoarea de comemorare a luptei de libertate, a 142-a aniversare a revolutiei maghiare antihabsburgice de la 1848. La aceste manifestări şi-au anunţat prezenţa şi oficialităţi din partea statului maghiar, existând şi solicitări din partea autorităţilor maghiare ca la manifestările comemorative să participe ambasadorul ungar la Bucureşti.^[1]

Potrivit autorităţilor din România la aceste evenimente aniversare, în mai multe localitati din Ardeal, printre care Satu Mare şi Târgu Mureş, cetăţeni din Ungaria şi cetăţeni de etnie maghiară din România „au arborat, ostentativ, însemne şi drapele ungare, au înlocuit inscripţii în limba română şi au instigat populaţia românească prin lozinci şi cântece provocatoare” ^[2]. Totodată au fost profanate o serie de simboluri ale populaţiei româneşti, statuile lui Avram Iancu din Târgu Mureş şi Nicolae Bălcescu din Sovata”.^[3]

În 19 martie 1990 ca urmare a celor întâmplate în 15 martie a fost atacat sediul UDMR, dar şi cele ale PNŢ şi PNL. Între victime s-a aflat unul din liderii comunităţii maghiare din Transilvania, scriitorul András Sütő. Acesta a fost bătut, viaţa fiindu-i pusă în pericol prin leziuni multiple (şi-a pierdut un ochi).

Pe data de 20 martie ca urmare a mai multor acţiuni îndreptatate împotriva statului român, amplasarea steagului Ungariei pe clădirea primăriei municipiului Târgu Mureş, şi ocuparea sediului prefecturii de elemente turbulente maghiare care au declarat ocuparea oraşului, a fost organizat un mare miting de protest. La acest miting au participat atât membri comunităţii române cât şi memebri comunităţii maghiare. În acea zi s-au consolidat taberele adverse, compuse din români, respectiv din maghiari. Aceste tabere s-au ciocnit atât ideatic, dar şi fizic, totul culminând cu violenţe stradale deosebit de grave. Aşezarea celor două grupuri în centrul oraşului a favorizat izbucnirea violenţelor. Grupul românilor era aşezat pe partea de vest a centrului (în faţa hotelului Grand), iar grupul maghiar pe partea de est, lângă statuia soldatului necunoscut aproape de statuia lui Avram Iancu; taberele erau delimitate de un cordon nesemnificativ de poliţişti.

Masa de români aflată în apropierea hotelului Grand a atacat mulţimea maghiară din partea cealaltă a centrului. Incitatorii nu au lipsit din niciuna din tabere, de asemenea mişcările provocatoare a liderilor ambelor tabere.

La auzul veştilor alarmiste locuitorii a două sate româneşti din Valea Gurghiului, Hodac şi Ibăneşti s-au deplasat cu autobuze la Tîrgu Mureş pentru a face "curăţenie" (acţiunile s-au desfăşurat în mod asemănător cu mineriadele). Au fost înarmaţi cu bâte, topoare, cuţite, şi alte mijloace contondente.

După bătaia generalizată a urmat un moment de acalmie, conflictul părând a se fi sfârşit. La scurt timp o masă de cetăţeni de etnie maghiară din valea Nirajului şi Sovata, aduşi prin Eremitu, au incendiat autobuzele celor din Reghin, Hodac şi Ibăneşti.^[4] Grupul maghiar a reuşit să incendieze toate autobuzele cu care veniseră noii combatanţi şi să-i agreseze pe săteni. În aceste momente tensionate Mihăilă Cofariu a fost agresat. Unul din agresorii acestuia a fost cetăţeanul român de etnie maghiară Barabás Ernő. Aceste momente au fost surprinse de aparatele de filmare ale cameramanilor prezenţi în hotelul Grant, în faţa căruia s-au desfăşurat evenimentele.

În ziua următoare situaţia tensionată a continuat, fiind ridicate baraje pe ruta Târgu Mureş - Reghin, în localităţile Dumbrăvioara, Ernei şi Sângeorgiu de Mureş cu scopul de a împiedica venirea spre Târgu Mureş a populaţiei de etnie română. Alte baraje au mai fost instalate în municipiul Târgu Mureş şi de asemenea pe ruta Târgu Mureş - Sovata, Râciu - Târgu Mureş şi Band - Târgu Mureş.^[5]

Trupe ale armatei (mulţi paraşutişti) au intrat în oraş cu tancuri şi blindate, după care situaţia s-a liniştit.

 Ecou în mass-media

Subiectul Mihăilă Cofariu este interesant de amintit^{[judecată de valoare]} pentru a observa şi prezentarea mediatică a conflictelor din martie 1990. Mai întâi de toate trebuie menţionată^{[judecată de valoare]} strania^{[judecată de valoare]} prezenţă a mai multor reporteri străini înarmaţi cu aparatură video-foto cazaţi în hotelul Grand la etajele superioare de unde au înregistrat aceste evenimente foarte exact.

Revenind la Mihăilă Cofariu presa naţională şi internaţională a prezentat în primă fază un caz din centrul Transilvaniei unde agresorii români au bătut mai mulţi cetăţeni maghiari printre care şi un cetăţean de etnie maghiară îmbrăcat într-un pulover verde. Imaginile şocante^{[judecată de valoare]} prezentate atunci îl aveau în prim plan pe cel îmbrăcat în verde şi menţionau ura cetăţenilor români faţă de tot ce are legătură cu ungarii inclusiv culoarea verde prezentă pe steagul Ungariei.

Imaginile filmate de un cameraman irlandez au fost redate şi comentate până în momentul în care a fost dezvăluită identitatea celui bătut chiar şi atunci când era căzut la pământ şi nu mai mişca: un român din Ibăneşti. Ulterior, analizând filmele prezentate agresorul a fost identificat în persoana lui Barabás Ernő. La scurt timp după evenimentele din 20 martie acesta a părăsit România, fugind în Ungaria.

Despre inexactitatea datelor legate de Mihăilă Cofariu care au ţinut prima pagină a ziarelor interne şi internaţionale nu s-a dat nici o dezminţire. Probabil că^{[formulare evazivă]} în opinia unora încă persistă ideea că în România ura faţă de alte etnii este de actualitate, iar evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş sunt o dovadă în plus pentru acest lucru.

 Mai multe adevăruri?

Singurul adevăr de necontestat până în acest moment al acestor evenimente e că doi oameni au fost nenorociţi: în 19 martie Suto Andras este rănit şi îşi pierde un ochi, iar pe 20 martie Mihăilă Cofariu este bătut până aproape de moarte.

Rezultatul acestor confruntări poate fi descris astfel în date: 5 morţi - 2 români şi 3 maghiari, 278 de răniţi. O biserică ortodoxă incendiată, iar sediile locale ale unor partide politice vandalizate.

Rezultatul oficial al anchetei este următorul: 30 de persoane au fost trimise în judecată, iar alte 21 au fost arestate, în cursul urmăririi penale - 12 romi, 8 maghiari şi un român. Tribunalul a pronunţat sentinţe de penalizare pentru mai multe persoane: unguri (1) şi romi (7). Procurorul Liviu Moica, cel care s-a ocupat de acest caz a declarat câţiva ani mai târziu: „Am audiat o grămadă de victime, martori, dar nu am avut condamnaţi. 1-2 incendiatori s-au spânzurat, 4-5 au fugit în Ungaria. Dosarele cu omor deosebit de grav au rămas cu AN (autor necunoscut). Faptele nu s-au prescris, dar nu cred ca se va mai face nimic” ^[6]

La 1 septembrie 1992 a fost emisă o sentinţă de executare a 10 ani de închisoare, pentru Barabás Ernő, cel care l-a agresat pe Mihăilă Cofariu. În februarie 2007 Tribunalul Mureş a emis un mandat de arestare european pe numele lui Barabás Ernő. ^[7] Deşi autorităţile române l-au condamnat pe Barabás Ernő pentru tentativă de omor şi ultraj contra bunelor moravuri, fiind aflată adresa acestuia din Ungaria cu ajutorul Interpol-ului,^[8] autorităţile maghiare nu doresc extrădarea acestuia, Kincses Elod, avocatul părţii urmărite, afirmând: „După mine, Barabás Ernő nu va fi arestat, fiindcă organele maghiare nu-l vor extrada”^[9].

 Note

1. ^ http://www.divers.ro/focus_ro?wid=37452&func=viewSubmission&sid=2217
2. ^ http://www.divers.ro/focus_ro?wid=37452&func=viewSubmission&sid=2217
3. ^ http://www.divers.ro/focus_ro?wid=37452&func=viewSubmission&sid=2217
4. ^ http://www.zi-de-zi.ro/fullnews.php?ID=3680
5. ^ http://www.zi-de-zi.ro/fullnews.php?ID=3680
6. ^ http://www.revistapresei.ro/pp_articol_2559-Martie-1990-Targu-MuresUn-conflict-atipic.htm
7. ^ http://www2.expres.ro/article.php?artid=294052
8. ^ http://www2.expres.ro/article.php?artid=294052
9. ^ http://www2.expres.ro/article.php?artid=294052

 Referinţe

• Christoffer M. Andersen, Resurgent Romanian Nationalism: In the Wake of the Interethnic Clashes in Tirgu Mures March 1990, New Anglo-American College, Praga, septembrie 2005, pag. 22 şi urm.,
• Raportul Human Rights Watch pe anul 1990

 Legături externe

• Mandat de arestare european pentru agresorul lui Cofariu Evenimentul Zilei Nr. 4943, 28 Februarie 2007
• "O comemorare" 24 Ore Mureşene, 22 martie 2005
• "15 ani de la infruntările din Târgu-Mureş" Gabriel Andreescu, Ziua, 24 martie 2005
• "Adevărul despre cele trei zile blestemate", Evenimentul Zilei, 8 august 2005
• "Adevărul despre cazul 'Târgu-Mureş'", Evenimentul Zilei, 9 august 2005
• "Două vieţi infirme la 15 ani după martie '90", Evenimentul Zilei, 10 august 2005
• "Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România", paginile 624 si 637, decembrie 2006

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Conflictul_interetnic_de_la_T%C3%A2rgu_Mure%C5%9F

[altmarius]

Pana la mineriada din iunie ‘90, evenimentele de la Targu-Mures aruncau Romania in preistorie

La mai bine de 15 ani de la evenimente, episodul „Targu-Mures, martie 1990” mai supravietuieste doar prin cateva comemorari intretinute pe plan local.

Dincolo de bataile propriu-zise din zilele de 19 si 20 martie, dincolo de scenariile vehiculate pe diverse cai si dincolo de reprezentarea pur istorica a evenimentelor de atunci, raman personajele, povestile lor, frustrarile si patimile, impacarea si resemnarea, regretele si reprosurile.

In cei aproape 15 ani si jumatate care s-au scurs, responsabilitatile inca se mai impart in atmosfera unui tacut dialog al surzilor.
Inaintea incidentelor: acuzatii si tensiune

Targu-Mures, martie 1990. Uniunea Democratica Maghiara, condusa de Domokos Geza, si Uniunea Vatra Romaneasca, condusa de Radu Ciontea, incep sa-si arunce acuzatii.

Romanii acuza profanarea statuilor lui Avram Iancu si Nicolae Balcescu, ambele din Targu-Mures, raspandirea de manifeste despre genocidul aplicat ungurilor de catre romani, harti ale Ungariei incluzand Transilvania sau atacarea caselor de romani in mai multe localitati.

De cealalta parte a baricadei, sunt acuzate Vatra Romaneasca si populatia romaneasca de intoleranta fata de dorinta lor de a avea scoli si universitati in limba maghiara.

Liderii maghiari ai vremii recepteaza suspiciunea romanilor ca o continuare a persecutiei de tip comunist, lucru normal, in opinia lor, cat timp in fruntea noilor structuri „democratice” se afla de fapt personaje celebre ale fostei Securitati. Pe 15 martie 1990, etnicii maghiari depun coroane la sarbatorirea Revolutiei de la 1848. Scanteia fusese aprinsa.

A doua zi, pe 16 martie, cade prima mostra din ceea ce avea sa se intample. „Incidentul Farmacia nr. 28”, cum a ramas cunoscut, era relatat in opt randuri in ziarul „Adevarul” (pe atunci publicatie a puterii), prelund o stire emisa de Rompres. Iata textul, intitulat „Ce si-a permis doamna farmacista”: „Iata ce s-a intamplat in noaptea de vineri in municipiul Targu-Mures.

Doamna Körmöczi, directoarea Farmaciei nr. 28, a schimbat placuta cu numele farmaciei, traducand-o in maghiara si anuntand ca, din acel moment, farmacia nu mai era deschisa decat pentru maghiari”. Desi stirea a fost preluata si de Radio Kossuth din Budapesta, etnicii maghiari au declarat ca a fost o facatura menita sa inflameze spiritele. Tensiunea atinsese deja cote maxime.

Trei zile dintr-un martie negru

19 martie. Au loc doua manifestatii. Romanii se aduna sa ceara demiterea lui Kincses Elod, vicepresedintele Consiliului Judetean de Uniune Nationala Mures. Dupa ora 16.00, cand manifestantii au inceput sa plece, apar persoane violente care ataca sediile PNT, PNL, UDMR.

Potrivit rapoartelor Politiei Mures, acestia erau in marea majoritate tarani din satele Hodac, Ibanesti, Rusii Munti si Deda Bistra, inarmati cu topoare, bate si lanturi. Prin oras se anunta ca satenii fusesera alertati ca in Targu-Mures ungurii ii omoara pe romani.

Strazile se umplu imediat de oameni. Unii se catara pe acoperisuri, balcoane sau in copaci. Dintr-o tribuna incropita din platforma unui camion incep cuvantarile. De undeva de la un balcon este aruncat un cutit. Incep sa fie atacate sediile partidelor. Apar primele zvonuri: in sediul PNT s-au gasit valuta, steaguri, brosuri si manifeste maghiare.

Secretarul organizatiei este batut cu salbaticie, pana cand ii este rupta coloana vertebrala.

A doua manifestatie. Scriitorul Suto Andras vine sa vorbeasca multimii si, in bataia care urmeaza, isi pierde ochiul stang. In total, pe 19 martie sunt ranite 20 de persoane. Populatia maghiara incepe sa se adune masiv in zona. Seara, pompierii pun in functiune toate sirenele si incep sa inconjoare intregul oras.

Oamenii se risipesc, incercand sa alerge dupa masini pentru a vedea unde s-a intamplat nenorocirea.

20 martie. Dimineata incep doua manifestatii masive: a maghiarilor, langa catedrala, si a romanilor, langa statuia Soldatului Necunoscut. La manifestatia maghiara se striga: „Dreptate, vrem dreptate!”, „Sa vina Iliescu!”. Se canta imnuri maghiare. Romanii scandeaza: „Iliescu nu uita, si Ardealu-i tara ta!”, „Romani, veniti cu noi!”.

Punctul comun al celor doua demonstratii este afisarea tricolorului revolutiei, cu gaura in mijloc. Apar zvonuri, cum ca ar veni taranii secui sau romani cu arme albe. Romanii si ungurii se suspecteaza, asteptand interventia salvatoare a guvernului.

Seara incepe bataia generala. Cel mai grav caz a fost cel al lui Mihaila Cofariu, batut cu salbaticie de un grup de sapte-opt oameni, chiar daca era de mult cazut la pamant si nu mai misca.

Scena este filmata de un cameraman irlandez si transmisa pretutindeni in lume, cu specificatia ca cel masacrat ar fi fost un etnic maghiar. Stirea nu a fost dezmintita niciodata.

In schimb, pe 25 martie 1990, ziarul german „Bild” publica sub titlul „O lume intreaga l-a vazut murind - dar Ioan traieste” o ipoteza-soc: „Cel batut in imaginile filmate nu este Mihaila Cofariu, ci un localnic muresean, pe numele de Ioan Sacarea! Ipoteza nu a fost niciodata verificata deoarece, la scurt timp de la incidente, Sacarea s-a sinucis.

21 martie. Inca de dimineata, cele doua tabere se strang din nou, inarmate, in centrul orasului. Se scandeaza inca o data: „Iliescu nu uita, asta e opera ta!”, „Murim, luptam, Ardealul nu-l cedam!”. Nu mai au loc altercatii violente.

„Vrem sa afirmam foarte categoric ca Ardealul, apartenenta sa la patria romana, nu pot fi subiect de negociere cu nimeni”.
Ion Iliescu, intr-o alocutiune aparuta in „Adevarul” din 27 martie 1990

„La slujba de duminica, de cu o saptamana inainte, am fost anuntati ca, atunci cand vom auzi tragandu-se clopotele in sat, trebuie sa mergem la Targu-Mures sa facem ordine, sa le dam o lectie ungurilor.
Mihaila Cofariu, intr-un interviu pentru programul in limba maghiara al TVR

„In acel Martie Negru, la Targu-Mures au fost adusi cu autocarele romani prostiti si alcoolizati. In acel Martie a fost un pogrom antimaghiar”.
Maria Schmidt, director al „Muzeului Teroarei” din Budapesta

Procurorul-sef dezvaluie mersul anchetei

Dan Petru, procurorul care s-a ocupat de ancheta evenimentelor din 1990, povesteste: „Eram in masina cand am fost inconjurat de oameni care agitau bate, topoare si purtau cutite la brau.

Cineva blocase drumul cu o garnitura de tren. Mi-am luat inima-n dinti, zicandu-mi ca nu mai conta daca loveam pe vreunul dintre ei. Eram in legitima aparare. Miscam de volan in toate directiile.

Caroseria trosnea sub loviturile batelor si rangilor. Noroc ca am gasit o escorta de la politie si doar asa am reusit sa scap”, declara procurorul muresean pentru „Evenimentul zilei”.

„O ancheta foarte grea”

Potrivit aceluiasi Dan Petru, ancheta demarata de autoritati imediat dupa acele evenimente „a avansat foarte dificil. Numarul celor audiati se ridica la cateva sute”.

Audierile se faceau in masa, iar metoda era simpla. „In fiecare zi chemam grupuri de muncitori de la intreprinderile din municipiu, carora le puneam imaginile filmate.

Am avut noroc cu ei ca i-au identificat pe unii dintre cei care aplicau lovituri”, adauga magistratul muresean.

Dosarul a fost stramutat

Atmosfera tensionata din oras a persistat inca multa vreme dupa incetarea ostilitatilor. Fapt care a si determinat autoritatile sa separe evenimentele din martie Ô90 in 27 de cauze. Procurorul Dan Petru: „Desi de multe ori am avut de-a face cu marturii subiective din partea martorilor, din toti cei trimisi in judecata, nimeni nu a fost achitat de instanta”.

„Martie ‘90”, in date statistice

In evenimentele din martie 1990 au murit cinci oameni, doi romani si trei maghiari. 278 de persoane au fost ranite. O biserica ortodoxa din judet a fost incendiata, iar sediile locale ale partidelor politice au fost vandalizate. 30 de persoane au fost trimise in judecata, iar alte 21 au cunoscut arestul preventiv, in cursul urmaririi penale.

Printre cei inchisi au fost 12 tigani, opt maghiari si un roman. Pe 20 martie 2005, toate faptele s-au prescris.

EVZ de maine: Istoria are doua fete . Ioan Judea si Elod Kincses, sau un fost ofiter de cariera si un avocat respectat. Doi dintre oamenii-cheie aflati in spatele evenimentelor din martie 1990 dezvaluie cauzele violentelor din Targu-Mures.

EVZ de poimaine: Doua victime, doua vieti infirme . Doua dintre victimele de la Targu-Mures: Suto Andras si Mihaila Cofariu. Un scriitor maghiar, fata in fata cu un taran roman, localnic din Valea Gurghiului. Amandoi schiloditi pe viata.

Mihai Mincan, Laurentiu Mihu

http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1216521-adevarul-despre-evenimen...