Familie: Lauraceae
Origine: bazinul mediteraneean are nevoie de soare sau partial umbra.
Dimensiune: arbust cu crestere lenta de pana la 9 m.
Solul: fertil, dar usor drenabil, are nevoie de putina apa odata ce s-a prins; pamantul trebuie sa fie bine drenat.
Perioada de inflorire: inceputul primaverii (martie-mai); florile sunt galbene-verzui, aranjate sub forma de umbrela; fructul este verde si este copt la inceputul toamnei.
Rezistenta la inghet: pana la -7C.
Laurus nobilis (dafinul) este un arbust mereu verde cu frunze usor ondulate pe margini, care se usuca si se folosesc pe post de condiment in diferite retete. Dafinul este cultivat ca planta de ghiveci in zonele mai reci.
In perioada de crestere trebuie udat bine si tratat cu o substanta nutritiva care se aseaza pe pamant. Plantele prinse se taie putin pe perioada de vara pentru a le mentine forma. Folositi un cleste mic, nu o foarfeca de gradina. Eventualele buruieni care pot aparea in jurul arbustului trebuie indepartate cu mana, nu prin sapare, pentru a nu rani radacina firava.
Fara sa il taiati, dafinul poate ajunge, in conditii optime, pana la 15 m inaltime si 10 m diametru; daca este lasat sa creasca atat de mare el va lua de asemenea partea cea mai mare din substantele nutritive din pamant, pe o raza de cativa metri in jurul sau. Dafinul este insa o planta foarte potrivita pentru taiat si poate fi mentinut usor la forma pe care doriti sa o aiba daca il ingrijiti cum trebuie. Taieturile de mentinere a formei trebuie facute in fiecare primavara.
Cultivarea
Dafinul arata foarte bine in ghivece mari, rotunde. Pentru a forma arbustul, cumparati o planta tanara cu tulpina cat mai dreapta. Pe vreme ce creste, taiati toate ramurile din partea de jos, dar pastrati-le pe cele de sus. Cand arbustul ajunge la o inaltime cu aproximativ 20 cm mai mult decat cea pe care o doriti, taiati varful copacului, si lasati pe ramurile existente numai cate 3 frunze. Asta va incuraja dezvoltarea ramurilor mici in varf, ceea ce va da aspectul de minge coroanei.
Ramurile care apar in lateral se reduc la numai 3 frunze. Cand arbustul a capatat deja forma pe care o doriti, el mai trebuie taiat numai pentru a ii mentine forma. Plantele standard au o tulpina lunga de 1 m si coroana cu diametrul de 55 cm.
Dafinul este socotit copac al soarelui si simbol al pacii. In Evul Mediu, dafinul era recomandat impotriva "tuturor relelor satanice ce pot salaslui asupra omului". Renumitul botanist Parkinson, din secolul al XVII-lea, lauda foarte mult calitatile frunzelor de dafin: "frunzele de dafin nu trebuie sa lipseasca din nici o gospodarie sau gradina, ele servesc la gatit, la confectionarea ornamentelor, pot fi, de asemenea, comercializate, cu un profit bun, si sunt bune pentru bolnavi."
Frunzele de dafin erau folosite in Roma Antica la ornarea coroanelor de lauri purtate de toti imparatii si eroii.
Cuvantul bacalaureat provine din "bacalaureatus" = baca laurea, care inseamna mugur sau baca de laur, adica fructul de dafin.
Ca toate plantele care raman verzi iarna, dafinul sau laurul, cum i se mai spune, se asociaza cu simbolismul nemuririi. Poate de aceea romanii au facut din laur emblema gloriei, fie ca ea venea prin puterea mintii, a armelor sau a calitatilor fizice deosebite. Exista in vremurile acelea, de asemenea, o superstitie... Oamenii credeau ca dafinul ii protejeaza impotriva fulgerelor. In Grecia Antica, celebra prezicatoare Pitia mesteca frunze de dafin inainte de a-si pronunta profetiile si ardea frunze si ramurele de dafin pentru a-i afuma pe cei care asteptau prezicerile sale. Cei care obtineau de la Pitia un raspuns favorabil la intrebarile pe care le puneau, se intorceau acasa incununati cu frunze de dafin. Stapanul dafinului era considerat zeul Apolo. Popoarele din Africa de Nord fac din frunzele de laur talismane ocrotitoare ce indeparteaza puterile raufacatoare. In zilele noastre, castigatorul premiului Grand-Prix de Formula 1 este incununat cu o coroana facuta din frunze de dafin. De asemenea, castigatorii diferitelor premii si concursuri poarta numele de "laureati", aceasta denumire provenind de la coroana de lauri data poetilor in Roma si Grecia antica. O utilizare mai ciudata a frunzelor de dafin este aceea de a indeparta insectele daunatoare diferitelor culturi. Frunzele se infasoara pe un suport de lemn care se asaza intre straturi, realizandu-se ceea ce popular se cheama "sperietoare de ciori".
Inmultirea
1. Seminte (se culeg imediat ce s-au copt). Se planteaza primavara, in compost umed, dar nu saturat de apa, si se acopera cu un strat subtire de compost uscat. Containerul cu seminte se plaseaza intr-o camera intunecoasa, cu temperatura de 21C (ideal).
Semintele incoltesc intr-o perioada cuprinsa intre 3-4 saptamani si 3 luni. Marele pericol pentru realizarea cu succes acestei metode este ca semintele putrezesc inainte de a incolti.
2. Ramuri (taiate la sfarsitul verii-inceputul toamnei). Aceasta metoda este si mai dificila. Alegeti ramuri noi de 9-15 cm, cu 3-4 frunze si taiati-le cu un cutit, dar lasa-ti o parte din tulpina (codita); ramurile se planteaza intr-un ghiveci cu compost si se aseaza la un loc ferit de soare, cu grad mare de umiditate. Ramurile prind radacini dupa cel putin un an.
Frunzele dafinului
Frunzele Dafinului sunt oval-eliptice, cu margine dreapta sau usor ondulata, au durata mare de viata (2-3 ani) si contin uleiuri eterice cu proprietati terapeutice si aromatizante.
Frunzele de dafin raspandesc un miros puternic, intepator, avand un buchet cald si aromat care se simte imediat ce frunzele sunt rupte. Cand sunt uscate, frunzele isi pastreaza aroma puternica, putand fi folosite oricand. Frunzele de dafin pot fi procurate uscate sau verzi, dar si sub forma de praf (frunze macinate), acesta din urma insa isi pierde aroma foarte repede.
Frunzele de dafin trebuie uscate incet, dupa ce sunt culese, ferite de razele solare, pentru a retine uleiul aromat. Daca acestea nu sunt culese la timp, se usuca pe creanga, strangandu-se. In lipsa unui borcan sau a unei cutii, frunzele pot fi puse la pastrare intr-un caiet sau o carte. Frunzele mai mari, care sunt mai inchise la culoare si lucioase, trebuie lasate mai multe zile la uscat. Astfel le dispare gustul amar, aroma pastrandu-se
Frunzele sunt foarte apreciate in calitate de condiment. Se prelucreaza prin uscare si se folosesc in arta culinara, in condimentarea si aromatizarea diverselor mancaruri (preparate cu sos marinat), cu adjuvant in industria conservelor de carne si peste, la fabricarea otetului si lichiorurilor, etc.
Se pot folosi atat frunzele dafinului salbatic cat si cele provenite de la arbustul de cultura.
Frunzele de dafin sunt un ingredient "obligatoriu" la prepararea bulionului. De asemenea, sunt un component esential pentru multe sosuri cum ar fi: béchamel, sosul de paine sau pasta de tomate. Dafinul este folosit in intreaga lume in bucatariile clasice sau contemporane. Este folosit pentru a aroma orezul, mancarurile pe baza de legume. Poate fi adaugat in supe si soté-uri sau in borcanele cu muraturi. Frunzele de dafin sunt folosite chiar si la prepararea unor dulciuri, in special la creme, insa doar pentru a da aroma, fiind indepartate inainte de consumare. Deoarece este amar la gust, dafinul se dozeaza cu grija. La mancarurile fierte nu se lasa mai mult de 15 - 20 de minute, la muraturi se pun 1 - 2 frunze de borcan.
Compozitia chimica
Frunzele contin ulei volatil - bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida).
Utilizarea terapeutica
Dafinul este legendar in ceea ce priveste calitatile sale medicinale. Se utilizeaza in special frunzele ca atare sau uleilul volatil de dafin.
Dafinul reprezinta un foarte bun stimulent digestiv. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice in colici, detoxifiante. Foarte util in indigestii, balonari.
Frunzele de dafin indeparteaza raceala si gripa fiind utile in laringite, bronsite, astm si tuse. Pot fi aplicate si exterior - pe gat si piept sub forma de cataplasme sau frectie cu ulei natural in care sau macerat frunze de dafin.
Frunzele de dafin sunt de asemenea utile in febra, sinuzite, reumatism.
Asocierea cineolului cu a-terpinolul ii da proprietati antivirale. In viroze respiratorii intervine si efectul anti inflamator si mucolitic al costunolidei.
Administrare: Intern 2 - 3 grame pe zi sublingual, sau macerat 2 - 3 linguri la cana. Se pot face fumigatii, la inceput de raceala. (Fumigatiile cu dafin sunt eficiente si in alungarea insectelor.) Ca stimulent digestiv se administreaza 1 pana la 3 grame de 2, 3 ori pe zi amestecat cu miere fiind deosebit de util in indigestii, lipsa apetitului (prin lactona amara), voma, balonari si gaze. Elimina blocajele ficatului, splinei si rinichiului.
Efecte psihomentale si spirituale
Dafinul trezeste mintea si simturile, el amplifica perceptia subtila. La nivel psihomental trezeste starea de dinamism, de expansiune conferindu-ne atitudinea specifica unui invingator. Purifica fiinta si ii ridica nivelul de vibratie.
Confera mintii claritate, detasare si masura - in corelatie cu gustul eterat aromat, legat de continutul de ulei volatil si lactone - reflectate intr-o atitudine echilibrata, cumpanita si moderata, intelegatoare si toleranta. Confera sentimente inaltatoare, aduce armonie si echilibru, temperand excesele de orice fel. Cuprinderea afectiva se aliaza bunului simt, fara a stirbi limpezimea si obiectvitatea judecatilor. Patrunzatoare, mintea sondeaza adanc, percepe clar si accepta cu intelepciune, sesizand rostul profund al oricarui eveniment. Planta incurajeaza, intareste si sustine fiinta in momentele dificile, conferindu-i detasare de framantari prin intelegerea lor si constientizarea fortei launtrice si a potentialului evolutiv propriu. Ii da incredere in sine si o indeamna la indrazneala, la actiune transanta si rapida, hotarata si focalizata - intregul univers se transforma in bine. Schimba radical perceptia si perspectiva asupra lucrurilor. Inlatura frustrarile si prejudecatile, ridica fiinta din rutina. ii restructureaza si reorganizeaza corpul eteric si cel mental-emotional, recanalizandu-i energiile, ca pentru un nou inceput. Purifica, decongestioneaza, elimina tot ceea ce este greu. Tonifica, revigoreaza, insufla vioiciune si prospetimea primaverii, putere si dinamism. Este ca un triumf, o izbanda a soarelui asupra umezelii cetoase - forta virila a lui Marte armonizata de intelepciunea si echilibrul lui Mercur.
Din punct de vedere Ayurvedic - el are in principal gustul picant, puterea sa activa este fierbite, si o actiune postdigestiva picanta. Creste Pitta (focul interior), scade Kapha (elimina mucusul, curata sinusurile) si deasemenea scade Vata - inlatura gazele intestinale nedorite (carminativ) eliminand zapacela (readuce focalizarea mentala si echilibrul)."
Lector Ion Marin
sursa: ayurvedaromania.ro
