ALFABETUL PLANTELOR MEDICINALE (1.) AFINUL

[judit ionescu]

 

 

AFINUL

 

Afinul este un arbust mic,cu ramuri anguloase. Frunzele sunt ovate, denticulate, verzi pe ambele fete.Florile sunt verzui rosietice, dispuse cate 1-2 la subtioara frunzelor. Infloreste in mai-iunie.

Fructul este o baca albastra cu suc violaceu. Creste in regiuni montane, in paduri de conifere, pasuni, pe stanci, pe soluri silicoase, pana la 2500 m altitudine.

 

Produsul vegetal folosit: frunzele si fructele - Folia et fructus vaccini myrtilis.

 

Frunzele, impreuna cu ramurile, se recolteaza pe vreme insorita, in lunile mai-septembrie, iar fructele cand sunt bine coapte, in lunile iulie-septembrie.

Principii active: Frunzele contin : tanin, arbutina, hidrochinona, mirtilina, neomirtilina.

Fructele contin: tanin, pectine, mirtilina, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic).

Acţiune farmaceutică: astrigent, bacteriostatic, hipoglicemiant, antidiareic, diuretic, creste acuitatea vizuala, antihelmintic.

Indicii terapeutice: diabet, reumatism, guta, enterocolita, parazitoze intestinale, infectii urinare, uremie.

Mod de utilizare: Sub forma de infuzie, care se obtine din frunze. Se beau 2-3 cani pe zi. Frunzele şi fructele de afin au proprietati astringente datorita taninului.

Au activitate antibiotica, modificand favorabil flora patogena intestinala. Actiunea hipoglicemianta a frunzelor de afin este controversata. Frunzele intra in compozitia ceaiului dietetic.

Afinul mai este indicat in infectia urinara, ca antiseptic minor si diuretic in reumatism, in guta, in colita de fermentatie sau de putrefactie.