O PLIMBARE MUZICALA ( V.) Georg Friedrich Händel

[judit ionescu]

Georg Friedrich Haendel s-a născut la 23 februarie 1685 în oraşul Halle/Saxonia (Germania), unde a luat şi primele lecţii de muzică de la Friedrich Wilhelm Zachow. În vârstă de 17 ani, în 1702, este deja organist în Halle, un an mai târziu este angajat ca violonist şi "Maestro al Cembalo" în orchestra Operei din Hamburg condusă de Reinhard Keiser. Aici realizează în 1705 prima sa operă, "Almira" pe un libret de Feustking, cu care atrage atenţia publicului. În primăvara anului 1707 pleacă în Italia şi rămâne timp de doi ani în Florenţa şi Roma, studiind cu compozitorii italieni Arcangelo Corelli, Alessandro şi Domenico Scarlati şi cu Agostino Steffani. În Italia compune opere, oratorii şi un mare număr de cantate religioase, însuşindu-şi stilul şi mijloacele muzicii italiene moderne. În 1709 are loc cu mult succes premiera operei sale "Agrippina" (pe un text de Vincenzo Grimani) la Veneţia. Alternanţa parodiei ironice cu stări de emoţie profundă, trecerile de la comic la intrigi rafinate, oferite de libretul avut la dispoziţie, sunt transpuse cu deosebită măestrie în spiritul operei venetiene.

Stabilirea în Anglia
În primăvara anului 1710, Haendel revine în Germania pentru a prelua postul de Kapellmeister la curtea prinţului de Hanovra, dar deja către sfârşitul anului pleacă la Londra, unde obţine succes cu opera feerică "Rinaldo" la Haymarket Theatre. Rămâne definitiv în Anglia în calitate de compozitor şi muzician al curţii regale. Din anul 1713 primeşte o pensie anuală din partea casei regale britanice, iar în 1727 Haendel devine cetăţean britanic. Este propriul său impresar la concurenţă cu alţi compozitori de operă din Anglia, ca Giovanni Bononcini şi Nicola Porpora. Pe lângă activitatea sa operistică, compune sub patronajul ducelui de Chandos oratoriul "Esther" şi unsprezece motete pentru solişti, cor şi orchestră (1717-1720). În 1719 primeşte însărcinarea să pună bazele unui teatru de operă la Londra, "The Royal Academy of Music", pentru care compune nu mai puţin de 14 opere. Aici înregistrează şi marile sale succese cu operele "Radamisto" (1720), "Giulio Cesare in Egitto" (1724), "Tamerlano" (1724) şi "Rodelinda" (1725), care îl fac celebru în toată Europa.

Între timp, interesul publicului londonez pentru opera în stil italian începe să scadă, opera regală înregistrează pierderi financiare şi este nevoită să-şi închidă porţile. Haendel încearcă să-şi reprezinte noile compoziţii ("Ezio" - 1732, "Ariodante" - 1735 şi "Alcina" - 1735) într-un teatru mai mic, dar se îmbolnăveşte şi proiectul eşuează.

Oratoriile şi muzica instrumentală
Haendel se orientează spre compoziţia de oratorii pe teme laice şi spre muzica instrumentală, în tradiţia muzicii engleze a lui Henry Purcell. Astfel dă la iveală oratoriile "Athalia" (1733) şi "Saul" (1739) şi compune concerte pentru orgă şi orchestră (1736), precum şi cele 12 Concerti grossi opus 6 (1739). În 1742 realizează celebrul oratoriu "Messiah", executat în premieră la Dublin, rămas exemplar în acest gen până astăzi (Halleluja din acest oratoriu este una din cele mai cunoscute şi mai des executate bucăţi muzicale). Alte oratorii din această perioadă sunt: "Israel în Egipt" (1739), "Samson" (1743), "Iuda Maccabeul" (1747) şi "Solomon" (1749). Cu ocazia încheierii tratatului de pace din Aachen în 1748, Haendel compune bucata "Foc de artificii" care, împreună cu "Muzica apelor" compusă mai înainte (1717) cu ocazia urcării pe tron a regelui George I, a căpătat o mare popularitate. În timp ce lucra la compoziţia oratoriului "Jephta" (1751), Haendel îşi pierde vederea. Moare la Londra pe 14 aprilie 1759, fiind înmormântat cu deosebite onoruri în "Colţul Poeţilor" din Westminster Abbey.

Importanţa muzicii lui Haendel
Opera lui Georg Friedric Haendel reprezintă, împreună cu creaţiile lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante ale muzicii baroce. Stilul operistic al lui Haendel s-a dezvoltat de la folosirea modelelor convenţionale la tratarea dramatică a recitativelor, ariilor şi părţilor corale. Marile sale opere se caracterizează printr-o magistrală îmbinare a patosului, scenelor dramatice şi interludiilor orchestrale, prin folosirea modulaţiilor armonice, instrumentalizării colorate, ritmului pregnant şi intervenţiei soliştilor instrumentali sau vocali. El a influenţat generaţiile următoare de compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven sau Felix Mendelsohn Bartoldy.

Sursa:http://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Friedrich_H%C3%A4ndel

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

[judit ionescu]

Multumesc, Roxana, pentru cuvintele calde. Din totdeauna muzica a fost considerata limbajul zeilor, astfel ca cel care-l intelege devine seamanul acestora.Cred ca si tu detii acest drept, daca ai inteles mesajul ei.Iti doresc auditie placuta in continuare.viziteaza si rubrica "Muzica duminicilor senine" unde voi posta in continuare lucruri interesante, cred eu.

Roxanna a spus :

Super frumos! N-am mai fost de mult la un concert de muzica clasica! Are efecte magice. E ca si cum ai pluti. Te aduce intr-o stare de "magic". Muzica ne poate face spiritul mai bland, ne aduce in starea de armonie cu natura si are efecte binefacatoare asupra spiritului si chair asupra corpului omenesc. Felicitari pentru toata postarile. Esti deosebita!

judy a spus :