Iosif Sava, aristocratul care i-a învățat muzică pe români.

[altmariusclassic]

 Provenea dintr-o familie cu trei generații de muzicieni. Marea supărare pe care i-a cauzat-o televiziunea

Dan Mlădinoiu 20.12.2022, 13:42

https://www.impact.ro/iosif-sava-aristocratul-care-i-a-invatat-muzi...

Iosif Sava, pe numele său real Iosif Segal, s-a născut la mijlocul lui februarie 1933, la Iași, fiind descendent al unei familii de muzicieni profesioniști evrei, cu activități dedicate partiturilor, ce acopereau patru secole. Tatăl său avusese șapte frați, toți cu evoluții remarcabile în această artă. Bunicul absolvise Conservatorul ieșean, iar străbunicul fusese printre primii absolvenți ai aceleiași prestigioase școli universitare întemeiate de către Alexandru Ioan Cuza.

Iosif Sava, aristocratul care i-a învățat muzică pe români

Și-a dedicat aproape întreaga viață studiului, cărților, interviurilor, miilor de ore de audiții, emisiunilor, concertelor. Pasiunea depusă în tot ceea ce a făcut i-a asigurat o posteritate ce sfidează timpul. Clavecinist şi pianist al mai multor formaţii de muzică de cameră, muzicolog de anvergură, inegalabil realizator de emisiuni de radio și televiziune, fecund scriitor.

Iosif Sava era cel care îşi imagina o cultură patronată sub bagheta civilizației veritabile, cu busturi de bronz ca decoruri, cu respectabilitate. Un om pedant cu o viziune aristocratică asupra culturii, pe care o transforma, în fiecare emisiune şi cu orice prilej, în ceva deosebit de viu.

Unul dintre rarele exemple în care omul se identifică până la cel mai mic detaliu cu mesajul transmis. Spirit paternal al seratelor muzicale, a reuşit să impună emisiuni culturale de radio şi televiziune care au educat generaţii de tineri în atmosfera muzicii culte.

Iosif Sava, un munte de om, cu o voce  gravă şi o manieră inconfundabilă a rostirii, este cel ce a dat culturii noastre 

Un neobosit cavaler al culturii românești

La doar șase ani, Iosif Sava cânta la orga bisericii catolice din Iaşi. A studiat muzica, instrumentele viola şi pianul, la şcoală şi în liceu. Apoi, urmând tradiția familiei, a studiat la Conservatorul Municipal din Iaşi, între 1945-1947, a frecventat cursurile Academiei de Muzică „George Enescu” din același oraș, după care au urmat doi ani la Institutul de Artă din capitala Moldovei. În perioada 1949-1951, a fost colaborator al ziarului „Opinia” din Iași.

În primul din anii ‘50 se mută la Bucureşti, şi începe activitatea de colaborare ca editor muzical la Radiodifuziunea Română. A scris la ziarul „Scânteia Tineretului”, secţia de ştiinţă şi cultură. În paralel, a urmat cursurile Facultății de Filosofie de la Universitatea Bucureşti.

Anul 1958 este cel când debutează în scrierea de cronici muzicale, fapt care marchează începutul drumului său către admirația publicului larg. Acela a fost şi anul morţii tatălui său, căruia îi făgăduise că nu va uita niciodată muzica. Neobosit în a învăța, între anii 1962-1966, a studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti.

În 1968 se transferă la Radiodifuziune, iar patru ani mai târziu, a dat naștere aici programului săptămânal „Invitaţiile Eutherpei”. Concomitent, Iosif Sava realizat emisiunile „Cronica muzicală” şi „Viaţa muzicală în actualitate”.

Din anul 1972, a fost membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR). Pe urmă, vreme de 13 ani, 1974-1987, a fost clavecinist, pianist al mai multor formaţii de muzică de cameră, precum: Ars Rediviva, Quodlibet Musicum și Consortium Violae, şi partener de muzică de cameră al multor soliști români de prim rang. A participat la turnee artistice în Bulgaria, Germania, Italia, Țările de Jos, Spania, Elveția, Cuba și U.R.S.S.

Colaborarea cu televiziunea

1980 reprezintă anul începerii activitatății pe programul 2 al Televiziunii Române, cu emisiunea săptămânală „Serata muzicală TV”, un ciclu extrem de apreciat, un forum de discuție cu cei mai reprezentativi oameni de cultură români, gravitând în jurul muzicii, dar cu trimiteri la politica de cultură și la problemele contemporaneității. Demersul muzical a fost scos din grilă între 1985-1990. Reluat după Revoluție, a luat sfârșit  în mai 1998.

În perioada 1990-1993, Iosif Sava a fost redactor-șef al Departamentului de Muzică din TVR, iar din 1993 până în 1998, a îndeplinit funcţia de redactor-șef al redacției culturale TVR. În mai 1998, Iosif Sava a fost îndepărtat din Televiziunea Română, prin pensionare intempestivă.

„După 30 de ani de radio şi televiziune, în care nu am lipsit o săptămână, s-a renunţat la mine cu atâta uşurinţă. Aceasta este marea mândrie a vieţii mele: glasul meu nu a lipsit nici o săptămână de pe posturi, chiar atunci când, 4 luni am fost în spital-la ora 11 am fost operat şi seara trimiteam banda la Radio. Despărţirea a fost bruscă şi inechitabilă”,  mărturisea gazetarul într-un interviu.

În 1998, emisiunea sa a fost mutată pe postul Pro TV şi, ulterior, pe Acasă TV, sub titulatura „Salonul muzical Acasă-Lista lui Sava”, însă indiferent de titulatură, seratele sale sunt considerate cele mai valoroase emisiuni culturale pe care le-a cunoscut televiziunea, în România, până astăzi.

A fost recompensat cu o serie întreagă de premii şi distincţii, între care Premiul Academiei Române, șase premii ale UCMR, patru premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România, Premiul Colegiului Criticilor Muzicali, premiul Revistei Actualitatea muzicală, Premiul I, Premiul Centrului Internațional Ecumenic pentru Dialog Spiritual „Pamfil Șeicaru”, în 1996.

Iosif Sava, aristocratul care i-a învățat muzică pe români

Prolific scriitor

Sava a fost și un prodigios literat, scriind peste 50 de cărţi şi aproximativ 6000 de articole şi studii în presa din ţară şi străinătate. Câteva din volumele ce poartă semnătura remarcabilului om de cultură sunt „Ghid de operă: explicarea acţiunii scenice a 140 lucrări a 86 compozitori”, „Istoria muzicii universale în date”, „Idealurile lui George Enescu. Șase decenii pe estrada Ateneului: amintiri în colocviu”, „Eminescu și muzica”, în colaborare cu Zoe Dumitrescu Bușulenga, „Mică enciclopedie muzicală” etc.

„Era un optimist, căuta partea bună din orice. Avea o energie debordantă. Era interlocutorul ideal pentru orice ziarist. Nu te bloca, vorbea mult, era foarte maleabil, te servea cum spun jurnaliștii. Chiar dacă îl întrebai ceva provocator, muta discuția în direcția pe care o voia”, afirma realizatoarea unui interviu. A fost căsătorit cu Marghit Sava, pe care o cunoscuse încă din anul 1956, la cantina de la „Casa Scânteii”, cu care s-a căsătorit în ianuarie 1957.

Iosif Sava: „Vor rămâne generații care-și vor aminti că le-am format gustul”

În primăvara lui 1998, Iosif Sava își încheia ultima „Serată muzicală”. Câteva luni mai târziu, se afla într-o comă profundă din care nu avea să mai iasă. O ocluzie intestinală l-a obligat să se interneze de urgență în Clinica de Chirurgie din cadrul Spitalului Universitar București.

A urmat o reușită intervenție chirurgicală de urgenţă, însă o infecţie nosocomială postoperatorie i-a pus capăt vieții. La numai 65 de ani. Se întâmpla în 18 august. A fost înmormântat în Cimitirul Filantropia din Capitală.

În semn de preţuire, numele lui Iosif Sava a fost atribuit, postum, unei piațete de lângă Universitatea Națională de Muzică București, aflată la intersecția străzilor Dr. Sion, Șipotul Fântânilor, Ion Brezoianu și Poiana Narciselor, unde a fost amplasat un bust al muzicologului. Din septembrie 1998, Fundația ACCUMM organizează Stagiunea muzicală „Iosif Sava”, găzduită de Muzeul Municipiului București. La Radio, una din cabinele în care îşi monta emisiunile îi poartă numele.

Citește și: Elena Văcărescu, „ambasadoarea” ce a îmbinat desăvârșit arta cu pol...

În anul 2005, Școala de muzică și arte plastice nr.1 din București a primit numele de „Iosif Sava” în memoria marelui muzicolog român și se află în parteneriat cu fundația ce-i poartă numele şi care şi-a făcut un scop din sprijinirea tinerilor muzicieni.

Dan Mlădinoiu