RENASTEREA GERMANA (2): ALBRECHT DURER

[altmarius]

Albrecht Dürer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Albrecht Dürer, autoportret (1498), Museo del Prado, Madrid

Albrecht Dürer, autoportret (1500), Alte Pinakothek, München

Monograma lui Dürer (1498)

Albrecht Dürer (n. 21 mai 1471, Nürnberg - d. 6 aprilie 1528, Nürnberg) a fost un pictor, creator de gravuri şi teoretician al artei german, una din personalităţile de seamă ale istoriei universale a artei. Opera sa impregnată de ideile Renaşterii, Umanismului şi Reformei a exercitat o deosebită influenţă în special asupra artiştilor germani şi olandezi de mai târziu. Cu cele ca. 350 de gravuri în lemn şi 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărîtor la dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare.

 Viaţa şi opera

Albrecht Dürer, Adam şi Eva (1507), Museo del Prado, Madrid

Albrecht Dürer, mîini rugătoare (1508)

Albrecht Dürer s-a născut la 21 mai 1471 în Nürnberg, al treilea fiu din cei 18 copii ai lui Albrecht Ajtósi, meşter originar din Regatul Ungariei, stabilit la Nürnberg, şi Barbara ^[1] (născută Holper) Dürer. Tatăl său era giuvaergiu, lucra în special cu aur, meserie pe care ar fi dorit să o transmită şi fiului său. Tânărul Albrecht are însă mai degrabă înclinaţii spre desen, lucrează pe pergament şi încearcă primele sale gravuri. Între anii 1486 şi 1490 îşi face ucenicia în atelierul pictorului şi gravorului Michael Wolgemut, fiind influenţat de gravurile în lemn ale acestuia pentru ilustrarea cărţii „Weltchronik” („Cronica lumii”, 1488-1493) de Hartmann Schedel, la care ar fi şi colaborat. Conform obiceiului german din epoca medievală, începând cu anul 1490, Albrecht Dürer întreprinde călătorii prin diverse centre (Strasbourg, Colmar şi Basel), pentru a învăţa de la alţi maeştri ai vremii. Lucrările sale din această perioadă demonstrază influenţa şcolii vechi olandeze (Robert Campin, Jan van Eyck, Rogier van der Weyden). În 1494 se căsătoreşte cu Agnes Frey, dintr-o înstărită familie burgheză din Nürnberg.

 Prima călătorie în Italia şi perioada până în 1505

Albrecht Dürer, Adoraţia Sfintei Treimi (1511), Kunsthistorisches Museum, Viena

În octombrie 1494 pleacă pentru prima dată în Italia, şi anume la Veneţia, unde studiază operele maeştrilor din secolul al XV-lea şi copiază gravurile în cupru ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, îşi deschide în 1497 propriul atelier. Din această perioadă datează operele sale „Apokalypse” ^[2] („Apocalipsa”, o serie de gravuri în lemn, 1498), Der verlorene Sohn („Fiul pierdut”, gravură în cupru, 1498), „Autoportret” (1498) aflat la Museo del Prado din Madrid şi autoportretul din 1500 - reprodus la începutul acestui articol - care sugerează chipul lui Iisus. Legăturile lui Dürer cu Umanismul se reflectă în ilustrarea cărţii „Quatuor libri Amorum” (1502) de Conrad Celti.

Perioada 1505 - 1520

Albrecht Dürer, Cavalerul, Moartea şi Diavolul (1513), gravură în cupru

Între anii 1505 şi 1507, Dürer întreprinde o nouă călătorie la Veneţia, unde cunoaşte pe Giovanni Bellini, pe care îl consideră drept cel mai bun pictor („Bester in der Malerei”) şi de la care preia forţa şi profunzimea coloritului. Primeşte din partea negustorilor germani din Veneţia comanda unui tablou de altar, „Rosenkranzfest” ^[3] („Sărbătoarea Rozariului”, 1506), care este apoi cumpărat pentru o mare sumă de bani de împăratul Rudolf II şi adus la Praga, unde se găseşte şi astăzi, în „Národni Galerie”. Întors la Nürnberg, unde se bucură de mare prestigiu şi este numit în consiliul orăşenesc. În anul 1507 pictează tabloul „Adam şi Eva”, versiune plastică a unei gravuri din 1504. În acest tablou se recunoaşte influenţa Renaşterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporţiilor şi ale reprezentării ideale a figurii omeneşti ca postulat obligatoriu în pictură. În anii 1509-1516 (1511?) realizează pictura „Anbetung der heiligen Dreifaltigkeit” („Adoraţia Sfintei Treimi”), destinată iniţial unei capele din Landau, ajunsă mai târziu în posesia împăratului Rudolf al II-lea. Un punct culminant din această perioadă îl reprezintă cele trei gravuri în cupru „Ritter, Tod und Teufel” („Cavalerul, Moartea şi Diavolul”, 1513), „Der heilige Hieronymus” ^[4] („Sfântul Hieronimus”, 1514) şi „Melencolia I” („Melancolia I”, 1514). Prin aceste opere, Dürer eliberează gravura de funcţia auxiliară a pregătirii unor tablouri şi îi conferă un rang major în artele plastice. În anii 1511-1513 pictează pentru galeria oraşului Nürnberg portretele unora din cei mai reprezentativi împăraţi germani, printre care portretul lui Carol cel Mare.

 Ultima perioadă a vieţii - Opere tardive

Albrecht Dürer, Apostolii Petru şi Pavel cu Evangheliştii Marcu şi Ioan (1526), Alte Pinakothek, München

Dürer a executat mai multe opere din însărcinarea împăratului Maximilian I, destinate renumelui şi fastului imperial, printre care portretul împăratului „pe fond verde” (1519). După moartea lui Maximilian, Dürer încearcă să se apropie de urmaşul lui, împăratul Carol Quintul, care îl primeşte în audienţă 1520 într-una din reşedinţele sale din Ţările de Jos şi îi acordă o serie de privilegii. Călătoria în Ţările de Jos, reprezintă un adevărat triumf. Magistratul oraşului Anvers îi oferă un venit anual de 300 de guldeni-aur, o casă, întreţinere gratuită şi garanţia cumpărării tuturor operelor create, cu condiţia de a se stabili în acest oraş. Dürer, îmbolnăvit între timp de malarie, se întoarce totuşi la Nürnberg. În această ultimă perioadă a vieţii sale, realizează, printre alte opere tardive, cele două tablouri monumentale (1526) reprezentând pe apostolii Petru şi Pavel şi pe evangheliştii Marcu şi Ioan. Tot în acest timp se consacră unor lucrări de tehnică şi teorie a artei:

• „Unterweisung der Messung mit dem Zirkel und Richtscheit in Linien, Ebenen und ganzen Körpern”, ^[5] 1525 (Instruirea măsuratorii cu compasul şi bolobocul in linii, plane şi volume).
• „Etliche Unterricht zur Befestigung der Stett, Schloss und Flecken”, ^[6] 1527 (cărţi de architectură)
• „Vier Bücher von menschlicher Proportion”, 1528 (Patru carti, cu proporti umane).

Dupa îmbolnavirea lui cu malaria, Albrecht Dürer, se întoarce acasa în Nürnberg cu o splină marită pe care o schiţeaza medicului sau într-o scrisoare. ^[7] Albrecht Dürer moare în Nürnberg, la 6 aprilie 1528, cu puţin timp înainte de a împlini 57 de ani. Este înmormântat în cimitirul bisericii St. Johannis din Nürnberg ^[8] şi lasă o avere de 6.000 de Gulden.

 Bibliografie

• Erwin Panofsky, Viaţa şi arta lui Albrecht Dürer, München 1977
• Matthias Mende, Albrecht Durer - un artist în oraşul său , Nürnberg 2000
• Rainer Schoch / Matthias Mende / Anna Scherbaum (ed.), Albrecht Dürer. Das druckgrafische Werk. Band III: Buchillustrationen, München: Prestel 2004, ISBN 3-7913-2626-0, recenzie în limba germană de Gerd Unverfehrt online

 Referinţe

1. ^ Barbara Dürer (Holper)
2. ^ Apocalipsa de Albrecht Dürer
3. ^ Sărbătoarea Rozariului de Albrecht Dürer
4. ^ Sfântul Hieronimus
5. ^ Construirea liniilori melcilori, de Albrecht Dürer
6. ^ Munot Schaffhausen construit după planurile lui Dürer
7. ^ Schita lui Dürer către medicul său
8. ^ Mormîntul lui Albrecht Dürer

 Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Albrecht Dürer

• en Muzeu virtual Albrecht Dürer
• de Lucrăriile lui Albrecht Dürer, (1471-1528) www.kunstunterricht.de
• en Gallerie Albrecht Dürer
• de 40.000 de schiţe,desene şi picturi

 

 

 

[altmarius]

[altmarius]