Marmură albă și pură: mult timp, s-a presupus că acesta era standardul estetic al sculpturilor realizate de artiștii greci și romani.
Muzeele din întreaga lume sunt pline de sculpturi din marmură de un alb imaculat, însă nu cumva manualele de istorie a artei – și poate chiar și ochii – ne înșală?
Foto: infogom.pt
După ani de cercetări, arheologii au stabilit că statuile grecești și romane realizate cu mii de ani în urmă erau, de fapt, pictate în culori vii și strălucitoare.
O eroare perpetuată de-a lungul secolelor
Mark Abbe, profesor de artă antică la Universitatea din Georgia, SUA, spune că mitul sculpturilor antice de culoare albă este „o minciună care ne este foarte dragă”.
Potrivit acestuia, ideea că grecii și romanii detestau culorile este „cea mai comună idee greșită despre estetica artei occidentale.”
De fapt, după cum a descoperit arheologul Vinzenz Brinkmann în anii ’80, când a observat mici puncte de culoare pe sculpturile grecești, în Antichitate marmura albă era acoperită cu vopsea colorată.
Această statuie a fost descoperită în 1886. Pe marmură nu au rămas pigmenți, însă analiza cu raze ultraviolete a scos la iveală culorile folosite inițial de artiști. Foto: cnn.com
Celebra statuie a lui Venus, care datează din vremea Greciei Antice, era colorată. Inițial, Venus avea pielea roz, buzele roșii și ochii colorați.
Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!
Pentru a demonta mitul statuilor albe, un grup de specialiști a creat „Zeii în culori”, o expoziție itinerantă care a ajuns în Germania, Spania, Turcia, Mexic și SUA, adunând peste două milioane de vizitatori.
Cu ajutorul unor replici din ghips și după îndelungi cercetări, experții au reușit să recreeze aspectul inițial al statuilor din Antichitate.
Replicile din ghips au fost pictate în nuanțe cât mai apropiate de cele originale. Studiind rămășițele microscopice de pigmenți care au supraviețuit timpului, experții au reușit să identifice culorile folosite inițial de artiștii antici.
Un proces laborios
Un arcaș din templul zeiței Aphaia, din Aegina. Foto: Louisa Gouliamaki/AFP/Getty Images
Într-o primă fază, statuile au fost studiate cu ochiul liber. Apoi, cu ajutorul lămpilor cu lumină ultravioletă, au fost observate detalii care altfel ar fi imposibil de văzut sau de analizat.
Rezultatul a fost suprapunerea uimitoare a două realități: ceea ce credeam noi că a fost cândva și ceea ce ne spune știința că a fost cu adevărat.
Pigmenții folosiți în Antichitate nu au îmbătrânit la fel. Ocrul s-a estompat repede, în timp ce roșul și albastrul au rezistat timp de secole.
Lumina ultravioletă a oferit indicii privind culorile folosite, dar aplicarea acestei tehnici a fost un proces îndelungat și laborios. Savanții au aplicat tehnica pe mai multe porțiuni ale aceleiași statui, pentru a se asigura că nu fac erori grosolane.
Un cap de bronz cu și fără culori. Foto: wikimedia.org
Cea mai dificilă a fost reconstituirea sculpturilor cărora le lipseau anumite părți. Pentru a realiza replici exacte, experții au fost nevoiți să consulte diverse texte istorice, precum și alte opere de artă.
În procesul de reconstrucție, experții au aplicat doar culori pe care le-au identificat clar în timpul investigațiilor.
Secțiunile a căror culoare inițială nu a putut fi determinată au rămas albe (sau de culoarea bronzului, deoarece să pare că și unele statui antice de bronz erau pictate).
Reconstrucția unui cap de marmură. Capul, aparținând probabil unei zeițe, a fost descoperit la Roma, lângă Colosseum. Foto: wikimedia.org
