ELENA GRECULESI LA 84 DE ANI

[judit ionescu]

Elena Greculesi (n. 21 iunie 1928, Suceava), este o pictoriță româncă.
Părinții ei au fost Minodora (născută Scobeniuc) și Constantin (funcționar în administrația financiară).

Elena Greculesi este pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Urmează cursurile Liceului de fete "Doamna Maria" din Suceava. Începând cu anul 1947 studiază timp de doi ani filozofia și artele frumoase la Academia de Arte Plastice din Iași. Aici i-a avut maeștri pe Corneliu Baba și Mihai Cămăruț. În septembrie 1949 primește o bursă la Academia "Repin" din Sankt-Petersburg, dar revine în țară în decembrie același an, neputându-se adapta atmosferei opresive de acolo. În urma refuzului de a continua studiile la Sankt-Petersburg, reușește cu greu, abia după 2 ani, să-și reia cursurile la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București pe care o absolvă în 1955 [1] Aici, printre iluștrii săi profesori, lui Camil Ressu îi va păstra o amintire neștearsă. A studiat la clasa Prof. Siegfried Wolfinger care și-a încurajat și protejat studenții de visicitudinele vremurilor. În același an, 1955, debutează la București unde este prezentă într-o expoziție de artă plastică. Participă cu regularitate la Saloanele republicane și municipale, la numeroase expoziții personale, colective sau de grup organizate în țară:

1957 - Suceava
1966 - Suceava
1969 - București
și în străinătate:

1968 - Paris, Praga, Uppsala
1969 - Tel Aviv, Podgorica (Titograd), Lüdenscheid, Viena, Beirut
1971 - Geneva, Torino, Roma, Varșovia, Düseldorf
1972 - San Marino, Udine
1973 - Ravenna, Amalfi, Palermo, Livorno, Urbino, Moscova, Buenos Aires, Montevideo, Sao Paolo, Lima, Ulan Bator, Tienyin, Beijing, Phenian
1977 - Caracas, Udine, Havana, Florența, Cagnes-sur-Mer, Moscova, Shanghai, Madrid
1978 - Bulgaria, Iran
1979 - Madrid, Moscova
1982 - Volos (Grecia), Kiev
1984 - Atena
1988 - Iugoslavia, Bulgaria
1992 - Tokyo
1993 - Olanda
1994 - Japonia
În anul 1970 Ministerul de Externe al Italiei îi acordă Bursa „Perugia”. Astfel, pe parcursul unui an, are posibilitatea de a studia în mai multe orașe italiene.

Efectuiază călătorii de studii și documentare în Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Germania, fosta URSS, Bulgaria, Grecia, Danemarca, Suedia, Franța, Spania, Italia.

APRECIERI CRITICE:
Elena Greculesi realizează o pictură transfigurat-realistă. În portrete își concentrează intențiile în mod deosebit spre figura umană, în care trasăturile de interiorizare, noblețea și marea simplitate a gestului sunt elementele definitorii. La începutul carierei și-a manifestat interesul față de arta abstractă, când își contura un punct de vedere ce se apropia de folclorul românesc. Mai târziu pictura artistei capătă valențe superioare, prin includerea acelor coordonate specifice artei moderne: raport cromatic, materializare, stilizare, luminozitate. Artista, în efortul susținut de a-și valorifica valențele propriei personalități, după căutari și studii îndelungate asupra picturii universale, a operelor marilor maeștri, își amplifică posibilitățile de exprimare, ajungând la acea trăire lăuntrică a realului, specifică artei adevărate. În arta sa se observă o accentuată tendință de “bizantinizare”, atât în tratarea portretelor, cât și în compoziții. Personajele capătă aer de austeritate, în timp ce chipurile, departe de a fi rigide, degajă noblețe, puritate, fiind impregnate de multă sensibilitate (Bucovineană, Țărancă cu maramă, ș.a.). Vigoarea desenului accentuiază eleganța formelor. Impresia de eleganță rafinată este subliniată și de prospețimea și vioiciunea coloritului, în care albul-argintiu și aurul joacă un rol important. Printre lucrările sale care ating perfecțiunea se află: Maria România și România 2000, două alegorii în fața cărora privitorul trăiește acut drama personajelor. Acestea împrumută, cum spune criticul de artă Vasile Florea, “multe din virtuțile artei monumentale”.

Emil Satco, istoric:

"Șansa de a studia pictura sub îndrumarea unui profesor de anvergura artistică și morala a lui Corneliu Baba îi asigură, fără nici urmă de reticiență, un veritabil certificat de valoare. Dacă la acest avantaj adăugăm serioasele studii de la Academia Repin, lucrurile devin ușor de explicat sub aspectul legimității și creației. Față de lecția maeștrilor, Elena Greculesi a adăugat valențele unui spirit organizat și temeinic, dispus să facă din artă sensul vieții. A privit atent în proximitate, a privit oamenii și peisajul, a imaginat compoziții pe suport social sau afectiv. Arta picturii ei consistă în capacitatea de a organiza suprafața în așa fel încât echilibrul maselor să fie consonant cu valorile cromatice utilizate. Stilizările privesc în fapt sintezele grafice la care ajunge prin eliminarea detaliilor și menținerea în permanență în registrul unui cromatism rafinat și sugestiv. Faza subiectelor inspirate din valorificarea impulsurilor folclorice, decorative și geometrizante a creat impresia unui decorativism cromatic, unde suprafața mizează pe juxtapunerea unor mari suprafețe colorate complementar. Apoi, în faza amplelor desfășurări spațiale, perspectiva și structura planurilor determină artistul, din necesități de relație și echilibru, să configureze necesare volume pe verticală. Arhitectura peisajelor sugerează sonorități cromatice rafinate, iar portretele aerul pesonal al fiecărui model. Toate portretele însă, mai puțin cele ocazionale, denotă autenticul și exprimă plenitudinea vieții în variantele ei întruchipări și expresii, spiritualizate pe filieră bizantină.
Valentin Ciucă, critic de artă:

Corneliu Baba i se destăinuie lui Liviu Lăzărescu: "Am dus-o prost, ăsta-i adevărul. În timpul ăsta eram criticat peste tot, formalism în sus, formalism în jos în vreme ce unii șopteau pe la colțuri c-aș fi mare. Clasa mea de pictură de la Iași s-a desființat. Constantin Baciu a fost dat afară, Ilie Pavel a fost dat afară, Elena Greculesi, care fusese trimisă la Moscova pentru studii, în urma unei dispute în care a declarat ca ea așa a învățat de la profeorul ei, a fost dată și ea afară!

Premii,
Recunoașteri publiceParte din operele artistei (portrete, compoziții, peisaje, flori) au intrat deja în patrimoniul cultural național, parte fac obiectul unor colecții muzeale și particulare. În 1978 a fost aleasă în Biroul Executiv al Uniunii Artiștilor Plastici. a fost distinsă cu:

Ordinul Meritul Cultural, cl. IV (1968)
Medalia de Aur la Bienala de sculptură și pictură din Florența, Premio del Fiorino Bienale Internazionale D'Arte (16 iunie 1971)
Premiul I și Medalia de Aur la a II-a ediție a Festivalului Național Cântarea României
Marele Premiu la prima ediție a Festivalului Concurs de Artă Plastică „Voronețiana” (1976)
Cetățean de onoare al Municipiului Suceava (2003)
Indemnizație de merit UAP (2004)
Premiul "Omnia" al Fundației Culturale a Bucovinei (2004)
În expunerea de motive pentru acordarea acestui premiu se spune:

"Personalitate plastică viguroasă, cu o vastă operă plină de prospețime, delicatețe și lirism, strălucită reprezentantă a spațiului bucovinean în arta plastică", artista „de o generozitate neobișnuită", care „a donat municipiului și județului Suceava o serie de lucrări constituite într-un veritabil tezaur, expus în sala de audiții a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera""

În 2002 artista a donat Bibliotecii Bucovinei “I.G. Sbiera” din Suceava 12 lucrări de mare valoare, reprezentative pentru arta sa, care fac obiectul unei expoziții cu caracter permanent.

În 2008 donația a fost întregită cu încă 3 lucrări: „Bucovineană II“, ,,Flori pe gama violet“ și ,,Călători spre uitare“.

"Aceasta din urmă reprezintă rodul câtorva ani de inspirație, trudă, suferință și bucurie, și, ajunsă aici, la capătul drumului, la Suceava, careia i-a fost sortită de la început, a ocupat locul central în cadrul expoziției." (Elena Greculesi, iunie, 2008)

[altmariusnature]

Foarte interesant. Nu stiam nimic despre aceasta pictorita reprezentativa pentru arta romaneasca.