Satul salvat de la izolare de către prințul Charles de Wales

[altmariusbook]

Mureş

„Archita - Biserica fortificata” de Octavian Manescu - Operă proprie. Sub licență CC BY-SA 3.0 ro via Wikimedia Commons - http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Archita_-_Biserica_fortifica...

http://www.voceatransilvaniei.ro/satul-salvat-de-la-izolare-de-catr...

Satul Archita, care adăposteşte cea mai mare biserică fortificată din judeţul Mureş, construită în secolul al XIII-lea, reclădită şi întărită în jurul anului 1500, a fost salvat de la izolare şi uitare după două secole de către prinţul Charles de Wales, alături de co-fondatorii Fundaţiei „Maria Nobrega”, Elizabeth Nobrega de Araujo Tsakiroglou şi colonelul Michael R. Carrington – scrie AGERPRES.

Fundaţia „Maria Nobrega”, care derulează proiecte în Brazilia, Italia şi Libia, s-a implicat în România într-o serie de proiecte, două dintre acestea în Archita, pentru protejarea şi restaurarea patrimoniului construit şi pentru relansarea vieţii economice a localităţii, căzută în izolare şi uitare încă din secolul al XIX-lea.

Archita, care era o comună liberă recunoscută pentru bogăţia ei, una dintre dovezi fiind şi faptul că dispunea de cea mai mare fortificaţie din zonă, a rămas izolată după ce Sighişoara a devenit un centru puternic, iar la începutul anilor 1800 a decis schimbarea cursului drumului comercial peste Târnava Mare către Secuime, fapt ce a aruncat-o într-o completă izolare.

„Datorită poziţiei sale geografice a devenit o localitate izolată – acum trece calea ferată prin zonă, dar în vechime era mai izolată. De exemplu, sighişorenii râdeau de cei din Archita că în 1848 şi 1849 au aflat abia după trei ani că au trecut ruşii prin zonă. Deci, nu i-a căutat nimeni. La un moment dat Archita era foarte bogată, fiindcă se afla pe vechiul drum care făcea legătura între prima capitală a scaunului, care era Saschiz, cu zona Secuimii. Ulterior, traseul s-a modificat şi datorită dezvoltării Sighişoarei, drumul spre Secuime a început să treacă pe la Vânători, peste Târnavă, către Cristuru Secuiesc. Din această cauză Archita decade, devine un apendice din cauza poziţionării geografice”, a declarat directorul Muzeului de Istorie a Sighişoarei, Nicolae Teşculă.

Decăderea Architei a fost stopată în 1873 când a fost inaugurată calea ferată Sighişoara-Braşov, însă niciodată nu a mai redevenit ceea ce a fost, iar declinul localităţii s-a accentuat din nou odată cu exodul saşilor, începând cu anul 1987, anii 2000 găsind-o în cea mai avansată stare de degradare.

Revitalizarea Architei a început în urmă cu mai bine de cinci ani, când colonelul englez Michael R. Carrington a închiriat şi restaurat Casa von Sternburg, situată chiar în apropierea bisericii fortificate şi a început implementarea de proiecte de protejare şi regenerare a patrimoniului săsesc, pe educaţie, ocuparea forţei de muncă, protecţia mediului, sănătate şi dezvoltarea unor forme tradiţionale de artă.

În anul 2011 a început şi reabilitarea bisericii fortificate din Archita în cadrul proiectului „Tezaure Fortificate Redescoperite – Dezvoltarea durabilă a Regiunii Centru prin punerea în valoare a potenţialului turistic al reţelei de biserici fortificate săseşti din Transilvania”, în urma unei investiţii de 16,9 milioane de lei, realizată din fonduri europene.

Fortificaţia din Archita a făcut parte din proiectul Consistoriului Superior Evanghelic, în valoare totală de 5,25 milioane de euro, în care au fost restaurate şi consolidate în total 18 biserici fortificate din judeţele Sibiu, Mureş şi Alba. La finalul proiectului de reabilitare a bisericii fortificate, în 2014, la Archita – care deşi este situată la doar 11 kilometri de satul Mureni şi de intersecţia cu Drumul European 60 este izolată în special din cauza drumului greu practicabil – a fost deschisă prima farmacie şi un centru medical, la care şi-a adus contribuţia Consiliul Judeţean Mureş, cu o investiţie în valoare de 386.130 euro.

Prinţul Charles de Wales, care patronează o organizaţie aflată în parteneriat cu Fundaţia „Maria Nobrega”, s-a aflat la Archita în 2013, unde a discutat cu autorităţile judeţene despre posibilităţile inventarierii şi protejării patrimoniului din Transilvania, înfiinţării unei clinici multifuncţionale care să asigure asistenţa medicală pentru întreaga zonă şi despre posibilitatea creării de locuri de muncă.

Datorită interesului manifestat de Prinţul Charles pentru satele săseşti din Transilvania, viaţa în Archita – fondată în jurul anilor 1200, dar menţionată în documente abia în 1356 sub denumirea de Ercud – a început să se schimbe, biserica evanghelică fortificată, construită în secolul al XIII-lea, devenind axa în jurul căreia gravitează totul.

„Probabil că biserica a fost fondată mult mai devreme, în preajma anului 1200 de către saşi, într-o zonă mai îndepărtată de vatra satului de azi, denumită Dosul Cetăţii, unde s-au găsit urme de locuire care datează din preistorie. Satul este într-adevăr celebru acum prin ansamblul fortificaţiei care se găseşte în centrul localităţii. Aceasta este o incintă dublă, cu şase turnuri, cu rol de apărare, din cele nouă turnuri care au fost ridicate iniţial. Lucrările de consolidare şi fortificare fosta bazilică romană cu trei nave a fost transformată în biserică gotică de tip hală. Interesantă este şi clopotniţa bisericii, care a fost edificată înaintea fortificării, probabil în secolul al XIV-lea. Prezenţa acestei biserici fortificate se datorează faptului că în 1504, odată cu fortificarea bisericii, satul a fost scutit de impozite. Astfel s-a putut reface biserica şi să se construiască sistemul de apărare care salva satul de atacul turcilor”, a arătat Nicolae Teşculă.

Potrivit acestuia, turnurile au suferit modificări în anul 1802, după modelul turnurilor construite în Ţara Bârsei, fiind prevăzute cu un foişor exterior, dar fortificaţia păstrează încă intacte numeroase elemente iniţiale.

„Dubla fortificaţie cuprinde drumurile de strajă exterioare care prezintă o formă dreptunghiulară, caracteristică fortificaţiilor din secolul al XVI-lea. Cele nouă turnuri erau poziţionate pe colţurile incintelor, zidurile incintelor au o înălţime de şapte metri, de aici straja află la o înălţime de patru metri, sprijinită pe console de lemn. Meterezele au fost zidite aproape în totalitate, turnurile comunicau cu curţile interioare prin porţi aflate fie prin domul de strajă, fie prin scări mobile. În ziua de astăzi se mai păstrează intact drumul de strajă al incintei exterioare, precum şi meterezele sale distanţate una de alta la circa 3-4 metri. Prezenţa dublei incinte arată că Archita era o aşezare puternică, care se ocupa cu creşterea animalelor, iar materialul folosit la construirea bisericii şi a fortificaţiilor a fost piatra, iar apoi a fost folosită şi cărămida”, a arătat directorul Muzeului de Istorie a Sighişoarei.

După reabilitarea Casei von Strenburg, apoi a ansamblului fortificat din Archita, satul a început să prindă viaţă, să fie vizitat de grupuri de turişti, aceştia având şi posibilităţi de cazare în unul dintre turnuri, casele din zona centrală au fost restaurate şi au început să prindă culoare.

Acum satul a început să prezinte interes şi din partea altor organizaţii neguvernamentale, care au închiriat clădiri şi dezvoltă activităţi cu caracter social, iar anul trecut a găzduit un concert susţinut de participanţii la cea de-a XXI-a ediţie a Academiei Sighişoara, organizată de Asociaţia Cultura Viva Sighişoara din Berna (Elveţia), condusă de Alexandru Gavrilovici, şi Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj Napoca.