Pro şi contra înfiinţării unei Facultăţi de Studiu al Patrimoniului

[altmariuspress]

Pro şi contra înfiinţării unei Facultăţi de Studiu al Patrimoniului

http://www.observatorcultural.ro/Pro-si-contra-infiintarii-unei-Fac...

Discuții și chiar polemici s-au aprins, în ultimele săptămîni, în jurul unei propuneri pe care Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultăţii de Istorie a Universității din București a adresat-o Rectoratului acestei instituții.

 

Propunerea includea, în sinteză, două mari idei. În primul rînd este vorba despre nevoia de a dezvolta în cadrul Universității bucureștene un nou domeniu de licență, cu mai multe specializări corespunzătoare, domeniu intitulat Studiul Patrimoniului (Heritage Studies), după modelul abordărilor multidisciplinare care cîștigă teren în spațiul universitar internațional. O propunere de introducere a acestuia în nomenclatorul oficial al domeniilor de licență a fost adresată și Ministerului Educației.

A doua parte a propunerii era adresată în exclusivitate Rectoratului: constituirea unei Facultăți de Studiu al Patrimoniului, care să formeze cercetători (pentru specialități aflate pretutindeni în miezul acestui domeniu – arheologie, știin­țele Antichității, antropologie istorică, istoria artei), precum și practicieni în domeniul protecției și valorizării patrimoniului.

Departamentul inițiator se oferea, pornind tot de la expe­riența unor universități mai avansate în această direcție, să devină nucleul noii facultăți. Potrivit iniţiatorilor, propunerea de a constitui o facultate, nu doar o linie de licență și de master, are mai multe motive: paradigma academică a studiilor de patrimoniu este multidisciplinară, prin urmare necesită un anumit grad de autonomie organizatorică în interiorul Universității, autonomie pe care un departament nu o poate deține în sistemul nostru universitar; integrarea unor astfel de programe în facultățile deja existente riscă fie să le destabilizeze pe acestea din urmă, fie să afecteze conținutul și relevanța noilor specialități; conceptul însuși de studiu al patrimoniului are nevoie de un profil social și instituțional care să-l distingă în conștiința publică de domeniile academice consacrate.

Publicăm mai multe opinii primite de la doamna Zoe Petre, profesor emerit, de la cadre didactice ale Departamentului de Istorie Antică, Arheologie şi Istoria Artei din cadrul Facultăţii de Istorie (Ecaterina Gabriela Lung, Miron Ciho, Carol Căpiţă, Daniela Zaharia), de la Alin Ciupală (Departamentul de Istoria României şi a Sud-Estului Eropean) şi de la Gheorghe-Alexandru Niculescu (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“). Luni, 22 aprilie, am solicitat telefonic puncte de vedere de la Adrian Cioroianu, decanul Facultăţii de Istorie, şi de la profesorii Bogdan Murgescu şi Andrei Pippidi, pe care le găzduim tot în acest număr. Dezbaterea va continua, vom publica în numerele următoare şi alte puncte de vedere despre această propunere.