Moartea unui marxist adevărat - Ion Ianoși

[English page]

A murit Ion Ianoși. Nu mi-a fost nici profesor, nici îndrumător spiritual. Îl știam mai mult din cărți decît din conversații. Dar cînd stăteam de vorbă cu el, aveam de-a face cu un mare știutor de carte, chiar dacă, uneori, acest bătrîn filosof marxist mi se părea că n-a învățat nimic de la istorie și de la viața noastră cea de toate zilele. Ion Ianoși era unul dintre cei mai profunzi și mai pe larg cunoscători ai lui Dostoievski și ai lui Thomas Mann. 
Le rumegase îndelung opera – pe Dostoievski mai ales îl știa ca puțini de la noi, încît m-a făcut să-mi dau seama că una e să-l citești și ceva mai mult să-l poți interpreta în adîncime, ca el. Despre Thomas Mann am stat de vorbă de mai multe ori și trebuie să recunosc, el filosoful îl înțelegea mai bine decît mine și decît alți prozatori, deși la analiza de text îl băteam noi, fără supărare.De cele mai multe ori aceste discuții aveau loc la mare, la vila scriitorilor de la Neptun, înainte și imediat după 1989. 
Paradoxul era că marxistul Ianoși ajunsese un tip pe care puterea comunistă îl împinsese la margine, fără a face din el un disident. După 1990, în loc să se folosească de această ipostază de marginalizat și să scoată un ce profit din marxismul lui persecutat, detașîndu-se și de Marx, ca alții. Ion Ianoși a ținut-o ca gaia, mațul, de vechile sale convingeri. Cîți l-au atacat din cauza asta, pînă s-au lămurit că Ion Ianoși nu mai blinda nici un partid cu convingerile sale. Bătrînul gînditor marxist admitea că regimul comunist de la noi făcuse rău ideii, dar pentru nimic în lume n-ar fi acceptat că ideea era criminală.