Filosofii antichitatii: Seneca (5)

[altmarius]

Admirăm ,de multe ori,bunuri ce merită să fie dispreţuite, ca nişte copii care ţin la mare preţ orice joc şi preferă, în locul părinţilor ori al fraţilor, nişte mărgele de doi bani. 
Singura deosebire dintre noi şi ei, cum spune Ariston, e că noi ne înnebunim după tablouri şi statui, plătindu-ne nebunia cu un preţ uriaş. 
Aceia se distrează cu pietricele colorate şi netede, pe care le găsesc pe plajă, iar noi, cu coloane înalte, felurit pictate, aduse din nisipurile Egiptului ori din deşerturile africane, bune să susţină un portic ori o sală de ospăţ ce poate cuprinde o mare mulţime.
Privim cu admiraţie pereţii îmbrăcaţi în marmură subţire, cu toate că ştim ce se află dedesubtul ei. Ne amăgim ochii şi, atunci cînd acoperim plafoanele cu aur, ce altceva facem decît să ne bucurăm de amăgirea noastră? Ştim bine că aurul acela ascunde nişte bîrne urîte. Nu sînt însă numai plafoanele şi pereţii acoperiţi cu podoabe subţiri: chiar şi fericirea tuturor celor pe care îi vezi plimbîndu-se cu capul sus este numai exterioară. 
Priveşte bine şi vei vedea cît de mare este răul ce zace sub pieliţa aceasta subţire de demnitate. Ramîi cu bine.

Seneca.