Filosofii antichitatii: Seneca (3)

[altmariusplus]

Ce să te îndemn eu acum să faci? Nimic nou, nu căutăm leacuri pentru nişte noi rele. Te sfătuiesc însă ceva anume, mai presus de toate: încearcă să înţelegi ce este necesar şi ce este fără rost. Ce este necesar ţi se va oferi de la sine, de pretutindeni, ce e fără rost va trebui în schimb să cauţi mereu cu mari strădanii. 
Nu trebuie însă să te lauzi singur prea tare pentru că ai dispreţuit paturile de aur şi piesele făcute din pietre de preţ: ce vrednicie este să dispreţuieşti ceva fără rost? 
Nu faci ceva de seamă dacă poţi trăi fără o strălucire regească, dacă nu simţi nevoia să ai la masă mistreţi de mii de livre sau limbi de flamingo sau alte minunăţii născocite de un exces care simte dezgust faţă de animale întregi, aşa încît fiecare alege cîte o singură părticică: atunci vei avea parte de admiraţia mea cînd vei dispreţui chiar şi pîinea neagră, dacă vei pricepe că, la nevoie, iarba creşte nu doar pentru vite, ci şi pentru oameni, dacă vei înţelege că pîntecele se poate sătura şi cu frunzele arborilor – doar că noi îl îndopăm cu mîncăruri scumpe, de parcă ar fi în stare să păstreze în el ce primeşte. 
Merită să fie umplut fără fasoane: ce importanţă are ce primeşte, dacă totul se duce? 
Îţi face plăcere să vezi în farfurie animale de uscat şi de apă: unele sînt şi mai atrăgătoare dacă sosesc la masă proaspete, altele, dacă – după ce au fost hrănite vreme îndelungată şi îndopate – îşi revarsă osînza şi par gata să plesnească de grăsime; îţi place luciul pe care îl capătă ele cu mare iscusinţă. Dar, toate aceste bunătăţi, dobîndite cu mare trudă şi pregătite atît de felurit, odată ajunse în pîntece se vor face laolaltă acelaşi amestec scîrnav. Vrei să priveşti cu dispreţ deliciul ospăţului? Uită-te la rezultat. Ramîi cu bine.

Seneca