Cărţi uitate de vreme: Mircea Damian - Viaţa unui băiat de ţară

[altmarius]

Mircea Damian, Viata unui baiat de tara /

Fundatia Regele Mihai I

Cartea Satului / scoasa de Fundatia Regele MIHAI I, 186 pagini, netaiate, avandu-l ca autor pe Mircea Damian. O carte rara, o valoroasa achizitie.

 Mircea Damian

 Mircea Damian (pseudonim al lui Constantin Mătuşa; 14 martie 1899, Izvoru, judeţul Olt - 6 iunie 1948, Bucureşti) este un prozator şi gazetar. Era al treilea dintre cei şapte copii ai unei familii de ţărani săraci. Isprăvind clasele primare în satul natal, băiatul, căruia nu-i place viaţa la ţară, este înscris la Liceul „Radu Greceanu" din Slatina. După absolvire (1916), urmează o şcoală de învăţători; luându-şi diploma, profesează scurt timp ca suplinitor. ……………………………………………………………………………………………..

În schiţele publicate înaintea venirii la Bucureşti, iese la iveală un Damian aproape de nerecunoscut. Sub pseudonimul Delavorona (sau Costel Dumitrescu Delavorona), umoristul extravagant şi cinic de peste puţină vreme comite nişte istorioare teribil de sentimentale. Doar câte o bizarerie, când ici, când colo, îl anticipă pe zănatecul din prima secvenţă a carierei lui bucureştene. Îşi anunţa, de altfel, o carte ce urma să se intituleze Săptămâna unui smintit.

………………………………………………………………………………………………

În afară de proză, mai semnează cronici dramatice, recenzii încă stângace şi alte consemnări în care zvâcneşte nervul de pamfletar.

……………………………………………………………………………………………...

Punând piciorul în capitală, cu gând s-o cucerească, îndârjitul Constantin Mătuşa se metamorfozează (preluând sugestia lui I. Valerian) în Mircea Damian şi accede numaidecât în co¬loanele diferitelor publicaţii: „Universul literar", „Universul", „Viaţa literară", „Bilete de papagal", „Vremea", „Falanga literară şi artistică", „Nădejdea", „Ultima oră", „Gazeta lite¬rară", „Adevărul literar şi artistic", „Gândirea", „Excelsior", „Facla", „Dimineaţa", „Seara", „Porunca vremii", „Azi", „Cuvântul liber", „Familia", „Izbânda", „Naţionalul nou", „Revista Fundaţiilor Regale", „Floarea de foc", „Lumea românească", „Sfarmă-Piatră", „Spectator". Redactor la „Uni¬versul literar", „Azi", „Lumea românească". Damian a condus periodicele „Vitrina literară" (1929; seria a doua - în 1934), „Pumnul" (1932-1933), „gazetă săptămânală de polemică şi pamflet", „Bucureşti" (1941), „Fapta" (1943-1948), „ziar independent de luptă şi dreptate".

Ca gazetar, Damian are vână şi chiar o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violenţa sarcasmelor cu care îi izbeşte pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arţăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conţine, parcă, şi un grăunte de ură. În suita de „scrisori deschise", ca şi în ciclul, de cruntă batjocură, „Viaţa romanţată" (a unor politicieni ai momentului), el spune pe şleau ce are de spus „mahărilor", „lichelelor" ori cutărui „găgăuţă", împroşcându-i pe „dez¬măţaţi" şi „profitori" cu expresii tari ce merg până la invectivă.

Puiul de oltean dintr-un sat care nu poate fi decât Izvoru (ediţia a doua, din 1946, s-a intitulat Viaţa unui băiat de ţară) e un copilandru cu personalitate mijindă, care şi-a pus în cap să reuşească în viaţă. Îndărătnic, stăruitor, el com¬pensează absenţa bucuriilor vârstei prin satisfacţia reuşitei. Dar frustrarea afectivă îl secătuieşte lăuntric, resursele lui de emotivitate fiind şi aşa scăzute.