Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura şi Cultura Poporului Român, cunoscută sub numele de Astra, prescurtarea de la Asociaţiunea Transilvană, a luat naştere în anul 1861. Ideea înfiinţării sale sub forma unei Societăţi literare a românilor din Transilvania aparţine lui Avram Iancu. Acesta, împreună cu Axente Sever şi Simion Bărnuţiu, au propus instituirea ei în 1852. Este vorba de perioada imediat următoare Revoluţiei de la 1848. Perioada trezirii cu adevărat a conştiinţei naţionale a românilor şi a recunoaşterii, într-o formă sau alta, a forţei pe care aceştia o reprezintă, în ciuda asupririi de secole, pe teritoriul Transilvaniei.
Vremurile mari nasc oameni mari, zice o vorbă înţeleaptă. Şi astfel de oameni s-au şi ridicat din rândurile românilor transilvani, care au îmbrăţişat cu mare entuziasm ideea înfăptuirii acestei asociaţiuni. Este vorba de Gheorghe Bariţiu, Iacob şi Andrei Mureşanu, Ioan Puşcariu, Sterca Şuluţiu, Paul Văsici şi alţii.
S-a remarcat în mod special însă Mitropolitul Andrei Şaguna, una dintre cele mai elevate personalităţi ale românilor. El a avut şi un rol deosebit în sprijinirea Revoluţiei de la 1848, fiind unul dintre organizatorii Marii Adunări de pe Câmpia Libertăţii de lângă Blaj şi contribuind, pe linie diplomatică, la obţinerea unei serii de avantaje în favoarea românilor. A fost o perioadă scurtă, de mare avânt naţional, până în anul 1865, anul pierderii autonomiei transilvane şi al desfiinţării Dietei de la Sibiu, din care făcea parte şi Andrei Şaguna. Dar, între timp, românii obţinuseră deja câteva drepturi.
Andrei Şaguna şi-a asumat, prin Biserica Ortodoxă Ardeleană, sarcina de a sprijini învăţământul românesc de toate gradele. În Sinodul din 1850 a hotărât, printre altele, ca toţi protopopii ortodocşi să fie şi inspectori şcolari şi ca toţi seminariştii, înainte de a se preoţi, să primească instrucţie pedagogică şi să aibă obligaţia de a fi învăţători în şcolile parohiale ale fiecărei biserici ortodoxe. În anul 1850, el reuşeşte întemeierea, la Braşov, a Gimnaziului românesc, care în 1865, va deveni Liceul „Andrei Şaguna” - cel mai prestigios liceu românesc din Transilvania, care a dat ţării 47 de membri ai Academiei Române.
Andrei Şaguna a reprezentat marea conştiinţă a unităţii culturale a românilor de pretutindeni şi, mai cu seamă, a celor din afara Principatelor Române, din Ardeal, Banat şi Bucovina, pe care a încercat să-i adune în vederea marelui ideal al Unităţii Naţionale. Fiind el însuşi un mare luptător, poate cel mai de seamă al ortodoxiei, a înţeles că unitatea naţională este mai presus de orice divergenţă, chiar religioasă, şi a conceput Asociaţiunea Transilvană ca societate culturală, în acelaşi timp ortodoxă şi greco-catolică. La 10 mai 1860, el a înaintat guvernatorului Lichtenstein al Ardealului cererea pentru aprobarea Astrei şi a solicitat lui Timotei Cipariu, George Bariţiu şi Ioan Puşcariu să elaboreze câte un proiect de statut, din care, în 1861, alcătuieşte statutul Astrei, participă la constituirea ei şi este ales preşedinte. Este momentul din care, până în 1948, toţi marii cărturari ai Transilvaniei au fost membri ai acestei Asociaţiuni.
Astra a reprezentat o adevărată academie populară a românilor, încurajând, stimulând şi organizând învăţământul, ştiinţa, cultura în genere, literatura şi artele în mod special. Astra a întemeiat primele şcoli pentru adulţi la sate, cu ajutorul învăţătorilor şi preoţilor. A publicat abecedare şi cărţi populare. A înfiinţat biblioteci, cele mai importante fiind la Sibiu şi Braşov, alături de numeroasele biblioteci săteşti şi case de citire.
Prin sistemul organizatoric, cu despărţăminte sau secţiuni şi cercuri, s-a extins în toată Transilvania şi, fără nici un ajutor oficial, prin cotizaţiile şi donaţiile membrilor, a reuşit, în petrecerea anilor, să aibă un bogat patrimoniu. „Biblioteca poporală” a Asociaţiunii a publicat numeroase cărţi de istorie, literatură, religie, economie, agricultură, creşterea animalelor şi igienă. A contribuit la înfiinţarea unor cooperative şi bănci. A organizat în permanenţă conferinţe, expoziţii şi muzee, sărbători tradiţionale, festivaluri de cântece şi dansuri populare, parade folclorice. Iar prin secţiunile ştiinţifico-literare a contribuit substanţial la dezvoltarea culturii profesioniste. Prin subvenţii, premii şi burse a sprijinit tineretul studios şi chiar pe savanţii cărturari consacraţi şi inventatori de talia lui Aurel Vlaicu.
Scopul principal al Asociaţiunii a fost acela de a pregăti Marea Unire, de a crea fundamentul popular al culturii româneşti din Ardeal, Banat şi Bucovina. Obiectivul a fost îndeplinit cu prisosinţă şi lucrul acesta s-a văzut mai ales după 1919, după constituirea Universităţii de la Cluj, al cărei prestigiu se păstrează până în zilele noastre. Aceasta nu a însemnat însă un reflux al mişcării culturale artistice, ci, dimpotrivă, extinderea ei în cadrul noii legalităţi. Degrevarea de anumite sarcini, legate în special de învăţământul primar şi gimnazial, a stimulat activităţile cultural-artistice, contribuind la păstrarea unor tradiţii străvechi, care au fost date uitării în alte zone ale României Mari.
Despărţământul central al Astrei din Braşov deţinea, înainte de 1948, clădiri importante, o mare bibliotecă, o tipografie şi avea „Gazeta Transilvaniei” ca organ publicitar. Gazeta aceasta rămâne un adevărat tezaur literar, istoric şi artistic al Transilvaniei. Tradiţional, s-a menţinut şi legătura Astrei din Braşov cu activităţile tradiţionale ale junilor braşoveni, ale Liceului „Andrei Şaguna” şi ale clericilor ortodocşi şi greco-catolici, care participau cu toţii la celebrele „Serbări” ale Astrei de 1 Decembrie, care a devenit astăzi Ziua Naţională a României, şi de 15 mai, aniversarea Adunării din Câmpia Libertăţii, prilej cu care, la Cimitirul din Groaveri, la mormântul lui Andrei Mureşanu, se cânta imnul braşovenilor, Deşteaptă-te române, devenit şi el, astăzi, imnul de stat al României.
Astra a fost desfiinţată ilegal în anul 1948. Au fost confiscate toate bunurile şi toate fondurile acumulate cu multă trudă în cursul atâtor decenii. Amintirea Astrei n-a pierit însă. Bătrânii astrişti îşi mai ţineau în taină întrunirile, unii având chiar de suferit pentru această aducere aminte. Mai ales la Braşov, tradiţia a renăscut cu ocazia înfiinţării, în 1968, a revistei „Astra” - o denumire familiară braşovenilor -, care a încercat o reînnodare cu tradiţia culturală adormită a acestora. Fireşte, în limitele legalităţii comuniste.
Memoria braşovenilor s-a trezit, pentru câteva zile, la 15 noiembrie 1987, când pe străzile vechii cetăţi s-a cântat din nou Deşteaptă-te române, după care oraşul a fost şi mai strâns încătuşat, până la eliberarea din decembrie 1989. Sunt documente fotografice din acele zile, în care se văd pancarde pe care scria: „Astra e cu noi”. Trebuie să amintim aici că şi denumirea veche a uzinei răsculate în 1987 era tot „Astra”. Un nume cu mare rezonanţă în sufletul braşovenilor.
Dar, iată că, după cinci decenii, ca-n poveste, Astra a reînviat cu sediul ei central la Sibiu, cu despărţămintele şi cercurile ei tradiţionale. Părea de necrezut şi, totuşi, am asistat la serbări anuale de mare amploare, cum au fost cele ale Astrei de la Orăştie, în 1993, de la Arad, în 1995 şi de la Braşov, în 2002.
Reînnodarea firului cu trecutul nu se face uşor, mai ales în condiţiile în care nu s-a restituit nimic din patrimoniul Astrei. Cu mari eforturi s-au realizat Monumentul eroilor de la Turnu Roşu, s-au dezvelit trei busturi (la Arad, Dej şi Năsăud), s-au pus peste 20 de plăci memoriale şi au avut loc mari sărbători omagiale dedicate lui Aron Cotruş, Inocenţiu Micu Klein, George Bariţiu, Alexandru Lapedatu, Sextil Puşcariu. Multe dintre ele fiind precedate de simpozioane, şedinţe de comunicări şi expoziţii. La toate despărţămintele au fost reluate tradiţionalele conferinţe pe teme istorice, ştiinţifice şi artistice.
Zilele Astrei (18 noiembrie - 16 decembrie) din anul 1995, au debutat cu înfiinţarea Despărţământului Astra de la Iaşi, după ce, tot în Moldova, s-a înfiinţat Despărţământul Astra de la Tecuci. Au avut loc simpozioane la Universitatea din Sibiu şi la Filiala Academiei din Cluj, conferinţe pentru cadre didactice şi studenţi în cadrul aşa-numitei „Extensiuni universitare”, sesiuni de comunicări ştiinţifice la Universitatea din Sibiu şi Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”, vernisaje de expoziţii şi concerte. La Sibiu şi la Braşov, membrii Astrei au participat la marea sărbătoare a Bicentenarului Andrei Şaguna (2008).
Trebuie amintit faptul că preşedintele actual al Astrei, profesorul Dumitru Acu, s-a dovedit un bun organizator şi un mare patriot, fiind la înălţimea marilor săi înaintaşi, mai ales în aceste clipe de cumpănă ale naţiei române, în care tocmai cultura este lăsată la voia întâmplării. Cu multe sacrificii apare, la Sibiu, publicaţia Astrei, bilunară, „Foaia Poporului”. A fost reorganizată în 1993 şi la Braşov revista lunară „Astra”, sub deviza şaguniştilor: litteris et virtuti, care nu mai apare astăzi din motive financiare. Aceasta, în ciuda, obiectivelor sale generoase. „Scopul revistei Astra, se spune în programul acestei publicaţii, este reunirea asociaţiilor nepolitice din Braşov şi împrejurimi, care sunt credincioase idealurilor noastre naţionale, şi popularizarea prin publicare a rezultatelor remarcabile din domeniul ştiinţei, culturii şi artei, ca şi a principalelor evenimente din aceste domenii. Ceea ce se poate spune în genere, se poate spune clar, concis şi pe înţelesul tuturor, al marelui nostru public cititor. Acestuia îi închinăm strădaniile noastre. Nici un sacrificiu nu este prea mare, se conchide în programul revistei «Astra», pentru ţara în care trăim, pentru Naţia din care facem parte şi pentru Credinţa străbunilor noştri“.
Principial vorbind, sarcina Asociaţiunii Transilvane este astăzi chiar mai grea decât la începuturile sale. Exista atunci un mare entuziasm cultural-naţional, care, astăzi, mai pâlpâie doar. Cele cinci decenii de robie spirituală îşi spun cuvântul. Se mai adaugă acum noile mijloace audio-vizuale şi o altă atitudine a tineretului, care, în condiţii normale, de continuitate culturală, ar fi fost altfel recepţionate. Tradiţiile, şi ele, ar fi evoluat, cu specificul lor. Unele obiceiuri, frumoase cândva, nu pot fi reluate, ca atare, după o jumătate de secol. Este necesară o perioadă de readaptare. Braşovenii, de exemplu, au tradiţii milenare, pe care le mai păstrează încă, cum este obiceiul Junilor din Şcheii Braşovului, care uimeşte şi astăzi prin măreţie şi frumuseţe, dar el a fost şlefuit în permanenţă, având, periodic, semnificaţii preponderent naţionale, religioase sau matrimoniale, care s-au estompat cu timpul, în favoarea unor aspecte mai mult sportive şi festivale. Dacă obiceiul n-ar fi trecut prin aceste metamorfoze şi ar fi trebuit să fie reluat în forma originară, de la începutul acestui secol, n-ar mai fi fost gustat de tineretul de astăzi. Este şi situaţia elevilor de la Liceul „Andrei Şaguna”, care, în trecut, se mândreau cu uniformele şi petrecerile lor „studenţeşti”, cum le ziceau. Astăzi, liceul este mixt şi purtarea unui chipiu, oricât de frumos ar fi, pare ceva cel puţin neobişnuit; iar o petrecere cu cântece româneşti, în locul muzicii rock, pare chiar ciudată. Şi totuşi, la ultima aniversare a lui Andrei Şaguna, a cântat fanfara liceului cu elevi în uniforme, bucurându-se de mare succes, ca şi corul fetelor, care s-a impus, treptat, cu repertoriul clasic-tradiţional, obţinând premii şi în străinătate.
Mai încet sau mai greu, firul rupt al tradiţiei începe să se lege, în ciuda oricărui scepticism.
Dar tocmai aceasta este misia, ca să-i zicem aşa, a Societăţii Transilvane Astra, să încerce, cu mijloace adecvate, să facă această legătură între prezent şi trecut, între tineri şi bătrâni, pe fundalul încă viu al unităţii culturale a românilor de pretutindeni.
Este semnificativă în acest sens extinderea Astrei în Moldova şi, de curând, în Basarabia, aceasta după înfiinţarea Despărţământului Central-Bucureşti. Astra începe deja să-şi piardă semnificaţia restrâns ardelenească şi să însemne „asociaţiune culturală românească”. După falimentul şi discreditarea vechilor forme comuniste ale mişcării culturale, devine tot mai evidentă necesitatea unor formaţiuni cultural-organizatorice de alt tip. Or, acestea nu trebuie inventate, ele au existat ca atare în forma despărţămintelor şi a cercurilor Astrei. Trebuie doar să ni le reamintim şi, odată cu ele, să reînviem în mintea acestei naţii greu încercată şi amintirea marilor bărbaţi ai culturii noastre, care, în vremuri la fel de grele, au încercat şi chiar au reuşit, adesea cu sângele lor, să spele ruşinea timpului.
