Lăţirea mahalalei
http://www.revistaclipa.com/3868/2010/06/editorial/latirea-mahalalei
Autor: Dinu Săraru
Nu e vorba de „mahalaua interbelică”, să spunem aşa, cu zaplazuri năpădite de Mâna Maicii Domnului şi de crengile liliacului alb şi de curţile pitice cotropite primăvara de zambile şi toamna, până târziu, de focul cârciumăreselor şi de tufănele, din spatele porţilor fără număr, uitate intenţiont deschise sub clarul de lună, unde se înfiripau pustiitoarele iubiri şi care a inspirat atunci o mare literatură şi apoi un univers nostalgic, plin de parfum, parfumul purităţii ultragiate şi al visurilor înaripate, tragic zdrobite.
Mahalaua noastră s-a mutat în buricul târgului, lăţindu-se odată cu valul tulbure şi pestilenţial al mizeriei gunoaielor condiţiei umane şi sticlirea acestora, scotocite şi răscolite cu o plăcere sadică a unei încăierări generale ce pare fără sfârşit.
Mahalaua noastră e „sans rivage” şi începe să-şi fundamenteze şi o doctrină, axa ei o constituie sintagma, altfel clasică prin vechea tradiţie care o însufleţeşte până azi, „CINE POATE, OASE ROADE” şi după învăţătura ei, ca scăunaşele tiribombei la bâlciul de Sfântul Ilie, pare să se învârtă, aproape orbeşte, o lume întreagă.
Banul a început să aibă miros şi mirosul lui e din ce în ce mai aţâţător şi îi ameţeşte pe toţi şi, dacă nu miroşi a bani, nu eşti nimeni, şi, ca să faci bani trebuie, şi mai ales poţi, să faci orice, fiindcă „SE MERITĂ”.
- „NU MĂ RISC”, îmi spunea cineva, să mai stau deoparte, fiindcă „NU SE MERITĂ”, riscul însemnând să-ţi vezi de treabă cinstit, să-ţi faci datoria, să fii om cu alte cuvinte. A fi şi a rămâne om, în mahalaua noastră care s-a instalat domneşte în buricul târgului, a început să fie un risc.
- „Trebuie să ies la bătaie”, îmi spunea altcineva, iar A IEŞI LA BĂTAIE avea semnificaţia ieşitului LA DRUMUL MARE, bătălia din CODRUL VLĂSIEI, unde se adăposteau hoţii care ieşeau la drumul mare ca să jefuiască lumea cinstită, nu CODRII COSMINULUI, unde s-a dat bătălia pentru apărarea ţării şi a averii acesteia.
În Mahalaua noastră se iese la bătaie pentru jefuirea propriei ţări.
- Dragă, îmi mai spunea tot cineva, eşti un nostalgic incurabil şi TE RIŞTI PREA MULT tot stând cu gândul la trecut şi la zaplazurile incendiate de iedera toamnei îmbălsămată de parfumul crizantemelor, acum toată lumea se uită înainte şi se bucură de parfumul teancului de bancnote. Acum să te văd dacă ştii SĂ TE RIŞTI, fiindcă acum SE MERITĂ SĂ IEŞI LA BĂTAIE.
