Biserica Sfanta Maria Novella din Florenta
Biserica italiana Sfanta Maria Novella din Florenta este situata chiar vis-a-vis de gara care ii poarta numele. Cronologic, aceasta este prima mare basilica din Florenta. Biserica a fost numita Novella (cea Noua) deoarece temelia acesteia s-a pus pe locul Oratoriului Sfanta Maria de Vigne, din secolul al IX-lea.
In 1221, locul a fost oferit ordinului dominican, care a decis sa ridice o noua biserica si un nou complex in incinta acesteia. Planurile bisericii au fost realizate de fratii dominicani Sisto da Firenze si Friar Ristoro da Campi.
Ridicarea bisericii a inceput pe la mijlocul secolului al XIII-lea (cam pe la 1246) si s-a incheiat in jurul anului 1360, sub supravegherea fratelui Iacopo Talenti, odata cu ridicarea clopotului romano-gotic si a sacristiei.
La acea data, era terminata decat partea inferioara a fatadei gotice Tuscan. Cele trei portaluri sunt incununate de trei arce rotunde, in timp ce restul inferior al fatadei este acoperit cu arce oarbe, separate de pilastri, cu arce gotice, vargate in verde si alb. Acelasi design alb verde se repeta si de-a lungul peretilor din jurul curtii vechii biserici. Biserica a fost sfintita in anul 1420.
Cu ocazia unei comisii realizate de Giovanni di Paolo Rucellai, un vanzator local de textile, Leone Battista Alberti, a proiectat partea superioara a fatadei, folosind marmura alba si neagra (1456-1470). Acesta era deja renumit ca arhitectul Templului Malatestiano din Rimini. Alberti a mai proiectat si fatada Palatului Rucellai din Florenta.
|
Alberti a incercat sa puna in practica ideile umaniste din domeniul arhitecturii, al proportiilor cat si detaliile de inspiratie clasica. Si-a dorit sa creeze o armonie cu fatada medievala deja inceputa (partea inferioara a acesteia era terminata). Contributia sa consta in friza larga, decorata cu patrate cat si in tot ce se afla deasupra acesteia, incluzand si cei patru pilastri alb-verzi si fereastra rotunda, decorata cu emblema solara a dominicanilor (flancata din parti de nista curbe largi, in forma de S).
Vor fi adaugate si cele patru coloane cu capitaluri corintene de la baza fatadei. Frontonul dominican cat si friza sunt inspirate de antichitate, in timp ce curbele in forma de S din partea superioara a acesteia, sunt noi si fara precedent in antichitate. Toate curbele de acest gen care s-au mai facut in Italia, le-au avut drept sursa de inspiratie pe acestea.
Interiorul acesteia, destul de vast, urmand planul unei basilici, prezinta o forma de cruce latina si este impartit intr-o nava, doua abside cu vitralii si un scurt transept. Nava, lunga de 100 de metri, creaza o senzatie de austeritate. Este de observat un efect arhitectural interesant: privind spre absida, nava pare mai lunga decat este, ingustandu-se foarte usor. Acest lucru se abserva in latimea acesteia, care scade usor cu cat se inainteaza de-a lungul navei, spre altar.
Tavanul boltii prezinta arce cu diagonale ce formeaza patrate, fiind ornate cu marmura alba si neagra. Fereastra vitraliu dateaza din secolele XIV-XV, ca si "Madona cu pruncul" si "Sfantul Ioan si Filip" ale lui Filippino Lippi, ambele aflandu-se in capela Filippo Strozzi. Unele dintre vitralii au fost avariate de-a lungul secolelor, fiind nevoie sa fie inlocuite. Un vitraliu de pe fatada, cel al Incoronarii Mariei, dateaza din secolul al XIV-lea, fiind bazat pe un desen al lui Andrea Bonaiuti.
|
Templul zeitei Artemis din Efes, dupa cum se vede si din desenul lui Martin Heemskerck, prezinta arhitectura bisericii Sfanta Maria Novella, cat si altor biserici Italiene din secolul al XIV-lea.
Balconul pentru predicat, cerut de familia Rucellai in 1443, a fost schitat de catre Filippo Brunelleschi si executat de fiul sau adoptiv, Andrea Calvalcanti. Acest balcon are o istorie proprie insemnata, deoarece, de aici a venit primul atat asupra lui Galileo Galilei, ducand in cele din urma la condamnarea acestuia.
Sfanta Treime, situata lajumatatea absidei stangi, este o lucrare de inceput in stil rnascentist a lui Masaccio, evidentiind noile sale idei in privinta perspectivei si a proportiilor matematice. Importanta sa in pictura poate fi comparata cu cea a lui Brunelleschi in arhitectura si a lui Donatello in sculptura.
Important de mentionat este si Mormantul della Beata Villana, din abside dreapta, care este un monument din anul 1451, al lui Bernardo Rossellini. In aceeasi laterala, mai se gasesc si mormintele Episcopului de Fiesole (realizat de Tino di Camaino) si inca unul realizat de Nino Pisano.
Capela Filippo Strozzi se afla pe partea dreapta a altarului central. Aceasta a fost asezata exact unde a inceput prima poveste din Decameronul lui Giovanni Boccacio, anume unde sapte tinere au decis sa paraseasca orasul si sa fuga din calea Plagii Negre in locuri rurale.
Seriile de fresce din capela Filippo Lippi infatiseaza viata Apostolilor Philip si Ioan. Acestea au fost terminate in anul 1502. Pe peretele din dreapta se afla fresca ce il infatiseaza pe Sfantul Filip conducand dragonul dragonul din Templul din Hieropolis, iar deasupra acesteia se afla Crucificarea Sfantului Filip.
Pe peretele stang se afla o fresca cu Sfantul Ioan Evanghelistul inviindu-o pe Druisana, iar deasupra acesteia se afla torturarea Sfantului Ioan. Adam, Noe, Avraam si Iacob sunt reprezentati si ei intr-una din bolti. In spatele altarului se afla mormantul lui Filippo Strozzi cu o sculptura de-a lui Benedetto da Maiano (1441). Crucifixul din bronz de pe altarul central poarta semnatura lui Giambologna (secolul al XVI-lea).
Capela Tornabuoni contine a alta serie de fresce faimoase: frescele lui Domenico Ghirlandaio si ale ucenicului sau, tanarul Michelangelo (1485-1490). Acestea prezinta teme din viata Fecioarei Maria si a Sfantului Ioan Botezatorul, fiind realizate in Florenta sfarsitului de secol XV. Mai multi membri importanti ai familiei Florentine au fost imortalizati in fresce.
Boltile sunt acoperite de picturi prezentand pe cei patru Evanghelisti. Pe spatele peretelui cu acestia se afla scena cu Sfantul Dominic arzand cartile eretice si Martiriul Sfantului Petru, Buna Vestire si plecarea Sfantului Ioan Botezatorul in pustiu. Vitraliile acesteia sunt facute manual in anul 1492 de catre artistul florentin Alessandro Agolanti.
|
Capela Gondi a lui Giuliano da Sangallo este situata pe partea stanga a altarului central si dateaza de la sfarsitul secolului al XIII-lea. Aici, pe exteriorul peretelui, se afla celebrul crucifix din lemn al lui Brunelleschi, una dintre putinele sale sculpturi. Legenda ar zice ca acesta a fost atat de dezgustat de crucifixul "primitiv" al lui Donatello din Biserica Sfanta Cruce, incat l-a facut pe acesta. Boltile au fragmente de fresce din secolul al XIII-lea, lucrari ale unor pictori greci. Decoratiile din marmura policroma au fost adaugate de Giuliano da Sangallo (cca.1503). Vitraliile acestei capele sunt destul de noi, fiind asezate in secolul XX.
Capela Strozzi di Mantova este situata la capatul culoarului stang. Frescele au fost cerute de catre Tommasso Strozzi artistului Nardo di Cione (1350-1357). Frescele sunt inspirate din Divina Comedie a lui Dante: Judecata de Apoi (prezinta si un portret al lui Dante), Iadul (pe peretele din dreapta) si paradisul (pe peretele din stanga).
Piesa de baza a altarului, Mantuitorul cu Maica Domnului si Sfintii, a fost realizata de fratele sau, Andrea di Cione, mai bine cunoscut ca Orcagna. Vitraliile largi din spatele acestuia au fost realizate dupa niste schite ale fratilor Andrea si Nardo di Cione.
Capela della Pura este situata in partea nordica a vechiului cimitir, datand din anul 1474 si fiind construita cu coloane renascentiste. A fost restaurata in anul 1841 de catre Baccani.
Capela Spaniola (sau capela Cappellone degli Spagnoli) a fost ceruta de catre Mico Guidalotti urmand a-i fi acestuia capela funerara. Lucrarile acesteia au inceput in anul 1343 si au fost incheiate in anul 1355.
Capela Spaniola contine o alta capela, mai mica, numita "Capela celor mai Sfinte Taine". Aceasta este impodobita cu fresce din secolul al XIV-lea de catre Andrea Bonaiuti. Imensa fresca de pe peretele din dreapta infatiseaza Alegoria Bisericii vii si triumfatoare cat si Ordinul Dominican. Este foarte interesanta si pentru faptul ca, pe fundal, se observa formele originale ale Domului din Florenta al lui Arnolfo di Cambio (inainte de ridicarea domului lui Brunelleschi). Aceasta fresca mai contine si mai multe potrete: papa Benedict IX, cardinalul Niccolo Albertini, contele Guido di Poppi, Arnolfo di Cambio si poetul Petrarca.
Giorgio Vasari este arhitectul pe care, in anul 1567 ducele Cosimo I, il va angaja pentru prima remodelare a bisericii, care consta in indepartarea unor lucrari mai vechi si in adaufarea a sase capele intre coloane. Urmatoarea remodelare a bisericii a avut loc intre anii 1858 si 1860, fiind realizata dupa proiectele lui Enrico Romoli.
Piata din fata bisericii era folosita de Cosimo I pentru cursele anuale de trasuri. Acest obicei a incetat spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Cele doua obeliscuri insemnau punctul de inceput si de sfarsit al cursei. Acestea au fost ridicate pentru a imita anticul circ roman. Obeliscurile sunt asezate pe baze de bronz, realizate in anul 1608 de catre sculptorul Giambologna.
|
