Biertan, emblemă a culturii săsești în Transilvania

[altmariusistoric]

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/biertan-emblema-a-...

https://povestisasesti.com/2013/11/08/biertanbirthalm-emblema-a-cul...

Mihaela Kloos-Ilea / 8 Noiembrie 2013

Biserica fortificată de la Biertan este probabil cea mai cunoscută dintre comorile fostelor așezări săsești, așezată un loc pitoresc, plin de legende și povești fermecătoare.  În culorile calde ale toamnei, colina din inima satului pare desprinsă de pe șevaletul unui artist plastic. Devenită un simbol nelipsit din ghidurile turistice ale Transilvaniei, biserica este o adevărată fortăreață, scut de apărare pentru sediul episcopal al sașilor, timp de trei secole. Din 1993 se află pe lista monumentelor din patrimoniul UNESCO.

 

Cel mai mare altar din Transilvania, comori și arlechini în biserica de la Biertan

Biserica fost construită pe ruinele unei bazilici mai mici, care se pare că a ars. Construcția bisericii actuale a început în 1482 și s-a încheiat în 1522. Stilul architectural este predominant gotic târziu, cu influențe ale Renașterii, fiind ultima biserică-hală fortificată construită în acest stil în Transilvania. Întregul edificiu și-a păstrat din fericire aspectul inițial aproape intact și a beneficiat de lucrări de restaurare temeinice. Șeful proiectului de restaurare, arhitectul Hermann Fabini, a fost distins în 1991 cu medalia “Europa Nostra”.

Biserica hală cu trei nave se mândrește cu cel mai mare altar poliptic din Transilvania, format din 28 de panouri pictate între 1483-1513, de maeștrii din Viena și Nürnberg. Amvonul, din 1500, sculptat dintr-un singur bloc de piatră, este opera maestrului Ulrich din Brașov. Orga din 1869 este opera vestitului maestro Carl Hesse din Viena și ea înlocuiește un șir de alte vechi orgi care se știe că au funcționat în biserică. Stranele pictate în atelierul meșterului Johannes Reichmuth din Sighișoara, datând de la începutul secolului al XVI-lea, sunt considerate cele mai valoroase din Transilvania. Aici sunt prezente și covoare orientale și steagurile breslelor din Biertan, care au dus renumele locului.

Foarte interesant este un detaliu de desen atipic unei biserici, adesea trecut cu vederea și de turiști: în partea superioară a boltei, este desenat un arlechin ce pare a susține povara tavanului. Cum la Biertan nu avem un Johann Schaas care să facă teorii inedite precum cea a drăcușorilor săi sculptați la Richiș, clovnii Biertanului rămân o enigmă. Ghidul va lămuri că există mai multe legende, după care ar putea fi vorba de reprezentări ale răului sau de o răzbunare a meșterilor care au lucrat la biserică, nemulțumiți de plata finală. Însă nu există dovezi sau studii care să susțină una dintre variante. În Evul Mediu, figurile grotești, reprezentări ale răului și păcatelor lumești sunt adesea reprezentate în partea dinspre intrarea în biserică, admonestându-i pe credincioșii care aduc cu ei, în spațiul sacru, viciile lumii. Totuși, arlechinii Biertanului sunt o apariție insolită, parte a misterului acestui loc încărcat de povești.

Între altar și orgă, un cer arcuit peste veacuri, cumpănit de arlechini. Foto: Mihaela Kloos-Ilea, iunie 2014, (c) povești săsești

Ușa sacristiei – capodoperă a măiestriei medievale săsești

Fiecare ușă este o taină, un suflet eliberat din lemn, pentru veșnicie. Ușile de la Biertan nu numai că străjuiesc comori, dar sunt ele în sine adevărate opere de artă, împodobite cu intarsii minuțioase. Vestita ușă a sacristiei este o bijuterie medievală fascinantă, renumită datorită sistemului impresionant de 19 încuietori, premiat la Salonul de la Paris din 1900. A fost realizată în 1515, la un an înaintea celei de la Richiș, cu care se îngemănează.

Herr Schaas din Richiș atrage întotdeauna atenția asupra asemănărilor dintre aceste două uși, contrabalansând faptul că cea de la Richiș nu e la fel de cunoscută, cu observația că ușa de la Biertan, fiind din 1515, e lucrare de calfă, iar cea de la Richiș, din 1516, e lucrare de maistru. Ambele uși, de la Biertan și de la Richiș, reprezintă exemple de măiestrie săsească, datorită excepționalelor intarsii și a sistemului original și complex de închidere, care funcționează și astăzi.

 

Fortificația Biertanului

Fortificația este formată din două rânduri de ziduri concentrice, prima incintă amplasată la marginea superioară și a doua la baza colinei, legate între ele de turnuri de poartă și de apărare. Este considerată cea mai puternică biserică fortificată a Transilvaniei, fiind construită în mai multe etape, între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Există 6 turnuri și trei bastioane, fiecare cu denumirea și destinația sa specifică: Turnul cu ceas, Turnul slăninii, Turnul mausoleu, Turnul catolicilor, Turnul închisorii (demolat în 1840 pentru a se construi o școală), Turnul de poartă, Turnul țesătorilor.

Accesul în cetate se face prin scara acoperită ce pornește de lângă Turnul paznicului, din piața centrală a satului. La capătul de sus, ne întâmpină “piatra rușinii”, una dintre metodele renumite prin care sașii îi pedepseau pe cei care nu respectau rânduiala comunității. Duminica, atunci când comunitatea se aduna la slujbă, cei care călcau strâmb erau văzuți pe acest pietroi, de exemplu, îndreptare și luare aminte tuturor.

În Turnul mausoleu se păstrează, din 1913, mormintele prelaților care au slujit biserica. Este interesant că Biertanul poate fi considerat un model de toleranță religioasă, după Reformă. Aici, cei care au rămas la catolicism au fost totuși acceptați în cetate și li s-a dat în folosință unul dintre turnuri, numit Turnul catolicilor.

 

Camera împăcării sau carcera

Una dintre atracțiile pe care orice turist însetat de povești deosebite vrea neaparat să o vadă este această căsuță, aflată în bastionul estic al fortificației.

Camera de aici amintește de faptul că în comunitățile de odinioară divorțul era blamat, aproape de neconceput. Sașii au rânduit ca cei cărora li se ura viața de cuplu să fie închiși pentru câteva săptămâni (două-trei) într-o astfel de cameră, până ajung la sentimente mai bune. În acest timp, cei doi izolați în camera strâmtă și austeră trebuiau să împartă o masă mică și un singur pat, o singură farfurie, un singur tacâm și o singură cană pentru apă. Era, cum am spune astăzi, o terapie de cuplu care se pare că funcționa foarte bine. Legenda spune că doar un cuplu a rămas neclintit în decizia de a se despărți, dar că și ei s-au împăcat până la urmă. Camera de la Biertan este sigur cea mai cunoscută, dar nu unică, pentru că asemenea carcere mai sunt întâlnite și în alte locuri, de exemplu la Prejmer.

  

Biertan, sediul episcopatului săsesc

În 1572, Biertanul a fost ridicat la rangul de sediu episcopal, privilegiu pe care l-a avut timp de 295 de ani, până în 1867, când Sibiul a primit acest statut. De atunci, locul a intrat într-un ușor declin, accentuat un secol mai târziu, odată cu instaurarea comunismului, care i-a alungat treptat pe sașii din aceste locuri.

Cele trei secole de episcopat au însemnat perioada de înflorire spiritual-religioasă, economică și culturală a Biertanului. Atunci se organizează și devin cunoscute breslele, ale căror calfe călătoreau în vestul Europei pentru ucenicie, școala Biertanului devine gimnaziu, iar elevii ei puteau studia la universități din Germania și Austria (320 de elevi sunt menționați că și-au continuat studiile în străinătate în această perioadă). Episcopii de la Biertan erau iluștri învățați, cu studii la Viena sau Mainz.

Sașii din Biertan, ubi sunt? Ubi nunc…?

Biertanul a fost una dintre primele așezări întemeiate de sași la stabilirea lor în Transilvania. În timp, sașii de aici au fost renumiți pentru priceperea lor, dovedită prin activitatea recunoscută a breslelor, ce a asigurat prosperitate economică localității. Fiind sediu episcopal, Biertanul a fost un bastion al culturii săsești, timp de trei secole. După pierderea statutului de episcopie, comunitatea nu s-a mai bucurat de același prestigiu, însă declinul real a început și aici odată cu instaurarea comunismului, când au avut de suferit toate localitățile locuite și de sași. Deportarea a fost o traumă care a lăsat răni adânci în conștiința supraviețuitorilor. La Biertan este cunoscută mărturia cutremurătoare pe care a lăsat-o Sara Römischer (1919-2006), una dintre supraviețuitorii deportării în Konstantinowka, Donbass, Siberia.

În ultimle decenii, demografia Biertanului s-a schimbat foarte mult. Pentru comparație, în ce privește comunitatea săsească, în 1977 locuiau la Biertan 1613 sași, în 1992, 280 de sași, iar astăzi se pare că ar mai fi o comunitate restrânsă și îmbătrânită, numărând în jur de 80 de sași, dintre care doar 20-25 mai pot urca scările bisericii. Pentru ei se mai oficiază slujbe o dată pe lună, când vine preotul din Mediaș.

În mod tradițional, din 1990 încoace, în fiecare toamnă, la Biertan are loc cea mai mare întâlnire a sașilor transilvăneni. Evenimentul a fost însă mutat în mai multe rânduri, ca de exemplu anul acesta, când întâlnirea s-a ținut la Sighișoara. Întâlnirea de la Biertan este, la o scară mult mai restrânsă, corespondentul Întâlnirii anuale a sașilor transilvăneni de la Dinkelsbühl, Germania.

Cu sau fără sași, istoria Biertanului, ca a tuturor cetăților din zonă, se scrie în continuare. O cetate care deja atrage interesul turiștilor din lume, merită să fie prețuită și la ea acasă. Un edificiu impresionant ca acesta are nevoie de susținere locală, de o prezentare pe măsură, de comunitate care să conștientizeze valoarea și să întâmpine deschis vizitatorii. Oricine ajunge aici simte că acestea sunt aspecte care pot fi îmbunătățite.

Și aici însă, natura și pitorescul locului compensează, așternându-ți la picioare un peisaj de poveste. O ultimă privire aruncată înapoi, de pe o colină de la marginea satului, îți oferă ca suvenir panorama de neuitat dominată de impunătoarea cetate. În lumina caldă a serii, aerul umed miroase dulce și înțepător, a dulcețuri și fum, a copilărie și acasă. Și dacă timpul ar avea frunze, ce toamnă…

Foto: Ribanna Tocan, Mihaela Kloos-Ilea