Povestea introducerii cafelei în Constantinopol arată că aceasta a avut parte de aceleași vicisitudini care au marcat venirea sa la Mecca și Cairo. Au fost aceleași tulburări, aceeași superstiție religioasă inconștientă, aceeași ură politică, aceeași interferență stupidă a autorităților civile. Şi totuși, în ciuda tuturor acestor probleme, cafeaua a atins noi onoruri și faimă. Cafeneaua orientală a ajuns la punctul său cuminant în Constantinopol.
Deși cafeaua a fost cunoscută la Constantinopol din 1517, abia în 1554 locuitorii săi au făcut cunoștință cu frumoasa instituție de la începutul democrației orientale – cafeneaua. În acel an, sub domnia lui Soliman cel Mare, fiul lui Selim I, Schemsi din Damasc și Hekem din Alep au deschis primele două cafenele în cartierul numit Taktacalah. Ele au fost instituții minunate pentru acele zile, remarcabile deopotrivă pentru mobilierul și confortul lor, precum și pentru posibilitatea de a intermedia relații sociale și discuții libere. Schemsi și Hekem şi-au primit oaspeții pe “canapele sau sofale foarte îngrijite,” iar preşul intrării era să se comande un fel de cafea, aproximativ un cent.
Turcii, atât din clasele de jos cât şi din înalta societate, au preluat ideea cu aviditate. Numărul cafenelelor a crescut. Cererea a depășit oferta. Chiar şi în serai existau ofițeri speciali (kahvedjibachi) însărcinaţi cu prepararea cafelei pentru sultan. Cafeaua nu făcea diferenţe între clasele sociale.
Turcii au dat cafenelelor numele de kahveh kanes (Cotovicus le-a denumit diversoria). Şi cu cât au crescut în popularitate, cu atât au devenit mai multe și mai luxoase. Au devenit saloane, cu multe covoare unde, în plus față de cafea, se foloseau multe alte mijloace de divertisment. La aceste “şcoli ale înțelepților” au venit “tineri gata de a intra în birouri juridice; kadis din provincie, căutând reactivări sau noi numiri; muderys, sau profesori, ofițeri din serai, bashaws, și principalii lorzi ai portului,” ca să nu mai vorbim de comercianți și călători din toate părțile lumii cunoscute atunci.
Nicolae Sfetcu
nicolae@sfetcu.com
