Fondatorii olandezi ai New York-ului par să fi introdus ceaiul în Noul Amsterdam, înainte de a fi adus cafea. Aceasta a fost undeva pe la mijlocul secolului XVII. Există o înregistrare că în aproximativ 1668 mica burghezie bea cafea. Cafeaua și-a croit drum încet, în primul rând în case, unde a înlocuit băutura obișnuită, sau berea, la micul dejun. Ciocolata a venit cam în același timp, dar a fost mai mult un lux față de ceai sau cafea.
După capitularea New York-ului în fața britanicilor în 1674, au fost introduse rapid manierele și obiceiurile englezești. În primul rând ceaiul, și cafeaua și mai târziu, au devenit băuturile preferate în case. Din 1683 New York a devenit o piață atât de importantă pentru cafeaua verde, că William Penn, de îndată ce s-a stabilit confortabil în Colonia Pennsylvania, a trimis la New York pentru livrările sale de cafea. Era nu cu mult înainte de a apare nevoia socială pe care numai stilul cafenelelor de la Londra o putea umple.
Cafenelele din New York-ul timpuriu, ca și prototipurile lor din Londra, Paris, și alte capitale ale lumii vechi, au fost centre de afaceri, politică și, într-o oarecare măsură, de viață socială a orașului. Dar ele n-au devenit niciodată focarele de literatură ca în cazul cafenelelor franceze și engleze, în principal pentru că coloniștii nu aveau niciun scriitor profesional notabil.
Există o caracteristică remarcabilă a primelor cafenele americane, în special a celor deschise în New York, prin care fiferă de cafenelele europene. Coloniștii țineau uneori procesele de judecată în cafenelele timpurii; și de multe ori aveau loc acolo adunările generale și la ședințele de consiliu.
Cafeneaua ca forum civic
Cafenelele timpurii au fost un factor important în viață New York-ului. Cât de mult au ănsemnat aceste localuri de adunare publică pentru cetățenii săi este demonstrat de o plângere (evident concepută pentru a revigora evoluția în declina cafenelelor comerciale istorice) din New York Journal din 19 octombrie 1775, care, în parte, spunea:
”Pentru locuitorii din New York:
Sunt îngrijorat, în această perioadă de dificultăți publice și pericole, să aflu că nu avem în acest oraș niciun loc de adunare generală de zi cu zi, unde să putem auzi și comunica informații și discuta mod liber între noi despre fiecare problemă care ne privește. Un astfel de loc de adunare generală este un foarte mare avantaj în multe privințe, mai ales la o vreme ca aceasta, pe lângă satisfacția că oferă posibilitatea socializării, de care nu a fost niciodată mai mai multă nevoie ca în aceste vremuri. Pentru a răspunde la toate acestea și pentru multe alte scopuri bune și utile, cafenelele au fost universal considerate cele mai convenabile locuri de întrunire, pentru că, cu o mic cheltuială de timp sau bani, persoanele căutate pot fi găsite și li se poate vorbi, se pot face numiri, afla noile știri, și tot ce ne mai interesează să știm. Toate orașele, prin urmare, inclusiv marile orașe pe care le-am văzut în dominioanele britanice, sunt suficient încurajate pentru a sprijini una sau mai multe cafenele într-un mod amabil. Cum vine atunci că New York, orașul cel mai central și unul dintre cele mai mari și mai prospere orașe din America britanică, nu poate susține o cafenea? Este o rușine pentru oraș și locuitorii săi să fie lipsiți de o astfel de comoditate pe fondul unei lipse de suport necesar. O cafenea, într-adevăr, există, una foarte bună și confortabilă, foarte bine întreținută și ospitalieră, dar este frecventat doar de un număr neglijabil de persoane; și am observat cu surprindere că dar o mică parte din cei care o frecventează contribuie cu câte ceva la toate cheltuielile, ei vin și pleacă fără a consuma sau plăti vreun ban. În toate cafenelele din Londra se obișnuiește ca fiecare care vine să consume cel puțin un fel de cafea, sau să lase prețul unei cafele, care este o sumă rezonabilă, pentru că deținătorii acestor case au cheltuit bani cu construcția cafenelelor și furnizarea de mijloace de subzistență pentru companii, și deci fiecare care vine pentru a primi beneficiul acestor facilități ar trebui să contribuie cu ceva în schimb.
Un prieten al orașului.”
Prima cafenea din New York
Unii cronicari ale primelor zile ale New York-ului credeau că primele cafenele din America s-au deschis în New York; dar cele mai timpurii înregistrări autentificate prezentate datează din 1 noiembrie 1696, când John Hutchins a cumpărat un teren pe Broadway, între cimitirul Trinity și ceea ce este acum Cedar Street, și a construit acolo o casă pe care a numit-o King’s Arms. Față de această înregistrare, Boston poate prezenta afirmația din Istoria și antichitățile din orașul Boston a lui Samuel Gardner Drake în care Benj. Harris a vândut cărți la “Cafeneaua London” în 1689.
(Prima cafenea din New York, King’s Arms, deschisă în 1696 – Această zonă arată partea de grădină a casei vechi istorice așa cum a fost realizată de John Hutchins, aproape de Biserica Trinity, pe Broadway)
King’s Arms a fost construită din lemn, și a avut o față din cărămidă galbenă, care se spunea că a fost adusă din Olanda. Clădirea avea două etaje, și pe acoperiș era un “observator”, amenajat cu scaune, și cu o vedere splendidă a golfului, râului, și orașului. Aici se așezau frecvent după-amiaza oaspeții cafenelei.
(Cafeneaua Burns așa cum a apărut pe la mijlocul secolului 19 – A funcționat mulți ani pe Broadway, vizavi de Bowling Green, în vechea Casă De Lancey, devenind cunoscută in 1763 ca King’s Arms, iar mai tarziu ca Atlantic Garden House)
Părțile laterale ale camerei principale de la etajul inferior erau căptușite cu cabine, care, de dragul unei intimități mai bune, erau despărțite cu perdele verzi. Acolo își putea savura patronul cafeaua, sau o băutură mai stimulativă, și verifica corespondența în aceiași exclusivitate afectată ca și londonezii din acea vreme.
Camerele de la etajul al doilea au fost utilizate pentru întâlniri speciale de comercianți, magistrați coloniali și supraveghetori, sau public similar și de afaceri private.
Sala de întruniri pare să fi fost una dintre caracteristicile principale distinctive ale cafenelelor față de taverne. Deși ambele tipuri de case aveau camere pentru oaspeți, și serveau masa, cafenelele erau folosite în scopuri comerciale de către clienți permanenți, în timp ce tavernele erau frecventate mai mult de persoanele în tranzit. Bărbații se întâlneau la cafenea zilnic pentru afaceri, și mergeau la tavernă în scopuri conviviale sau pentru cazare. În față pe ușa de la intrare atîrna semnul “leul și unicornul luptându-se pentru coroană.”
Timp de mulți ani King’s Arms singura cafenea din oraș; sau cel puțin nicio altă cafenea nu pare să fi fost suficient de importantă pentru a fi menționată în registrele coloniale. Din acest motiv, a fost mai frecvent desemnată drept “cafeneaua” decât sub numele său, King’s Arms. Înregistrările contemporane despre arestarea lui John Hutchins la King’s Arms, și a lui Roger Baker, pentru că au vorbit cu lipsă de respect despre regele George, menționează King’s Arms, cu Baker ca proprietar. Dar se crede în general că această casă publică a fost practic o tavernă și nu o adevărată cafenea. White Lion, menționată în jurul anului 1700, a fost de asemenea o tavernă, sau un han.
New Coffee House
Pe data de 22 septembrie 1709, Journal of the General Assembly of the Colony of New York face referire la o conferință care a avut loc în “New Coffee House.” Din aproximativ această dată zona de afaceri a orașului a început să se deplaseze spre est de la Broadway la malul mării; și din această fapt se presupune că numele de “New Coffee House” indică faptul că King’s Arms a fost mutată din locația sa inițială aproape de Cedar Street, sau că posibil să-și fi pierdut întâietatea și a fost înlocuită în popularitate de către o nouă cafenea. Jurnalul nu dă locația “noii” cafenele. Indiferent de situație, numele de King’s Arms nu mai apare în evidențe până în 1763, iar apoi a avut mai mult un caracter de tavernă, sau han.
Înregistrările publice din 1709 până în 1729 nu spun nimic cu privire la cafenelele din New York. În 1725 a fost lansat ziarul de pionierat al orașului, New York Gazette, iar patru ani mai târziu, în 1729, a apărut în el o reclama în care se spunea că “un contabil competent este căutat” pentru “Cafenea.” În 1730 o altă reclamă în aceeași publicație vorbeșțte de o vânzare a terenurilor prin licitașie publică, care va avea loc la cafeneaua Exchange.
